3,734 matches
-
se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea kantiană a termenului, realizabil de către o personalitate genială. Nicăieri în folclorul românesc (dacă nu și în cel universal), nu mai întîlnim o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu pe care se află montată o serie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atenției și se presupun trei termeni tehnici și, mai ales, prestigioși care necesită scurte lămuriri, în măsura în care îndreaptă atenția în direcție axiologică. Ei se contopesc în conceptul de capodoperă. Așadar, prin capodoperă se înțelege o creație unică, exemplară și de tip genial (Im. Kant), ce-și justifică ființarea prin propriile ei reguli. Formele sensibile se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă în metafore paradisiace; modelul ideal de frumusețe al păstorului realizat prin imagini „imposibile” („Perișorul lui, peana corbului,/Mustăcioara lui, spicul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atribuțiile departamentului din care făcea parte. Intră însă vreodată în joc conștiința noastră, și dacă da, când se întâmpla acest lucru? Nu aveam cumva și o responsabilitate morală? Dean Acheson, fostul secretar de stat al președintelui Truman, era un bărbat genial, care însă nu obișnuia să se lăse pradă sentimentalismelor. În 1965, el scria: "Nevoia antropomorfică de a vedea națiunile ca pe niște indivizi și de a aplica de exemplu Regula de Aur propriei noastre conduite naționale chiar dacă în realitate indivizii
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
care tot îi schițează adevărata biografie. Când, un an mai târziu, avea să apară Istoria literaturii române, de G. Călinescn, aveam într-adevăr să fiu uluit. Nu numai opera, ci și viața autorului român avea să apară în scurte portrete geniale, unele nedrepte, era adevărat, altele șarjate, dar cât de necesare pentru cititorul tânăr fascinat de viața adevărată a unui scriitor. Nu cum și le dorea autorul (care își ferise opera cu îndîrjire, cu referiri aureolate, sau cu tot atât de vagi amintiri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ce e cu dumneata? Am crezut că te-ai dus la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de îndată. - Ți-am găsit, zice, Dostoievski, Casa morților, stilizată de domnul Arghezi, Frații Karamazov, una mică dar genială, Visul unui om ridicul, una tot mică, dar la fel de genială, Iubire tragică, un roman capital, Crimă și pedeapsă și Idiotul. Ba nu, mai am ceva, îi spune Nebunul. Traducerea e execrabilă, am citit-o și eu, Eternul soț și Jucătorul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de îndată. - Ți-am găsit, zice, Dostoievski, Casa morților, stilizată de domnul Arghezi, Frații Karamazov, una mică dar genială, Visul unui om ridicul, una tot mică, dar la fel de genială, Iubire tragică, un roman capital, Crimă și pedeapsă și Idiotul. Ba nu, mai am ceva, îi spune Nebunul. Traducerea e execrabilă, am citit-o și eu, Eternul soț și Jucătorul. Și mai am ceva în franțuzește: La voix souterraine. Ți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întemeiază marile orașe din munca indienilor, exploatați sălbatic de marii latifundiari, exportatori ai acelui prețios fruct... . Astfel, între popice, vizite, Verbancu (unde totuși nu beam, experiența aceasta o făcusem odată la douăzeci de ani, cu Dimitrie Stelaru, Petru Solomon și genialul Mitică, de care am vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a plăcut, dar îmi plăcea să stau cu alții care beau, fără să-i jenez, eram la fel de vesel ca și ei), între plimbări
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de braț un stârv plin de viermi. Iluminarea din final în care poetul afirmă că deși iubita lui va ajunge ca acel stârv, el va păstra în suflet spiritul descompusei sale iubiri, m-a făcut să tresar. Da, iată ideea genială care salvează o formidabilă descripție care nu promitea nimic bun și cum nu există un univers deosebit al poeziei, iar altul separat, nepoetic, vulgar... Un stîrv! Și cum a țâșnit scânteia divină din sufletul poetului! Atunci am înțeles și n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne-a întrebat birtașul. Auzi! Cum să nu! Pe urmă ne-a adus coniac și ne-au prins zorile. De o rară discreție, Orleanu nu mi-a spus nimic de proiectele sale literare, deși mă așteptam, ce nu era ca genialul Mitică!, să ne amețim amândoi cu vorbe și pahare reînnoite. Deși am stat mult, am băut și am vorbit puțin... Despre colegii noștri, ciudatul domn Ecovescu, cu care el, Orleanu, ducea un duel de prioritate, când pe față când înăbușit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ADUNAȚI OASPEȚII, DEGUSTÂNDU-ȘI BĂUTURILE. Îi recunoscu pe toți: un dramaturg, un interpret muzical vestit, un jucător de cărți și alți trei bărbați mai greu de categorisit Erau modelul perfect al omului monden, cu limbile ascuțite, darul povestirii și facultatea genială de a ține oricând și în orice împrejurare dizertații asupra celor mai complicate probleme, fără să se sinchisească câtuși de puțin de efectul soluțiilor lor. Pentru Marin, campania în Jorgia ar fi fost în mod normal o chestiune de prestigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
virtute a unui supraom? Acceptarea de a înfrunta moartea în orice clipă. În armată este cel mai probabil să găsești supraoameni. În armată întâlnești un fenomen incredibil: bărbați în deplinătatea puterii antrenați să se lupte cu moartea. Ori de câte ori un conducător genial își dă seama de acest adevăr, are o revelație amețitoare asupra puterii potențiale pe care o posedă ființele umane. Își imaginează deja masele organizate de oameni care mărșăluiesc spre realizarea unor scopuri mărețe. Dar în practică nu merge. Scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în dragoste! Pe mine, dragostea aceea nebună venită prea tậrziu începuse să mă sperie... Yon încerca nervos să se consoleze cu zapping, schimbậnd canal dupa canal și din cậnd în cậnd tulburandu-mi tsunami-ul din suflet cu vreo idee genială dintr-un SF.Prea mult! Prea mult! Nu mai suport, îmi ziceam în gậnd...Casa lui Yon, atật de frumoasa și de ospitalieră ,începuse să mă apese greu, mai greu... Am ieșit afară în noapte, am privit îndelung cerul, încercậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că Mareș se aruncase într-o fậntậnă, lăsậnduși memorabilii lui teneși chinezești acolo lậngă ghizdele, ca pe un semn al neobositei treceri, cu simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
României, care-n loc de cocoveaul îngîna încet și printre dinți vorba: Considerînd!... Acest autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comediă: Viclenie și amor, în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul l5... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creier incandescent. Omul, singura viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne complică dar ne și înfrumusețează viața. Victima nu este întotdeauna inocentă și nici agresorul mereu bestie. Uneori introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe mulți creatori geniali să-și piardă paradisul. Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici. Arta atârnă de har, știința de studiu. Aleg din îndoieli zona expusă mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lumii. În materie de explorări sufletești, cel mai desăvârșit scafandru rămâne Dostoievski. Mă fascinează vitalitatea întrebărilor fără răspuns. Marea ne racordează la respirația nemărginirii. De misterul omului ne desparte un ocean de ignoranță. De multe ori, ideile inoperabile trec drept geniale. Singurătatea potențează neantul. Ori îl înnobilează. La vremea ei, și tabla înmulțirii a fost, probabil, contestată. Întrebările fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un infractor al moralei sau al esteticii? În afara strălucirii lor, geniile sunt spuzite de precarități. Măsura, echilibrul sunt pentru oameni normali, nu pentru genii. Scrie mai puțin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc niciodată. Ca să te impui în artă, trebuie să dărâmi munți, nu mușuroaie. Geniile nu încap în clasamente. Prima grijă a generațiilor tinere e să dărâme statuile înaintașilor. Au și geniile coasta lor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celebri poate fi chiar creator. Gloria își alege candidații după criterii aleatorii. Uneori chiar obscure. Gloria nu are grafic de execuție. Te poate nimeri în pantaloni scurți, ori nu-ți mai găsește acasă decât numărul de la poartă. Poți să fii genial, precum Socrate, fără să scrii nimic. După cum, unii care au publicat 20 de volume, au garantat anonimatul. Suferința vie a artistului devine treptat o glorie moartă. Gloria este cea mai năzuroasă amantă, fiindcă e curtată de prea mulți. Șerpașul are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un trup într-o statuie. Misiunea creatorului e să lucreze. Chestiunile legate de dreptate și de glorie intră în sarcina posterității. Filosofia și metafizica împing arta spre eternitate. Am ratat eternitatea. M-am trezit puțin mai târziu. Mor și creatorii geniali. Dar nu de tot. Poeții se luptă pentru glorie, înțelepții pentru liniște. Geniul? E ca și cum ai încerca să te rezemi de un fulger. Pentru înțelegere, geniul are nevoie de perspectivă. În timp și în spațiu. În biografia multor genii s-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gloriei, cei vii au doar vize de flotant. Geniile pot înfrunta timpul, nu și răutatea semenilor. Mulți cred că țeasta lor e platforma pe care va ateriza geniul. Și oamenii de geniu cochetează uneori cu ridicolul. În ochii semenilor, omul genial nu este decât o dereglare. Spiritele mari își scutură contemporanii ca pe niște pomi fructiferi. Posteritatea stoarce proteinele din valorile mici și medii pentru a hrăni giganții. Are și gloria curiozitățile ei feminine. Îi curtează uneori pe cei care îi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pot fi completați cu o vipușcă. Nu chiar toți cei cu stalactite lichide în nas revoluționează, așa precum pretind, arta. Pudoarea nu este prin definiție poetică, și nici sexul-pamflet. Grajdul cosmetizat nu poate deveni catedrală. Și nici perseverența - talent. Poeții geniali sunt robi ai marilor utopii. Pe ofilirea iluziilor se instalează bătrânețea. Există scriitori care speră să supraviețuiască doar prin agresivitatea titlurilor. Nu toți scriitorii găsesc socluri libere. Cu timpul, naivitățile devin iluzii. Speranța că rațiunea ar putea salva omenirea rămâne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viață drept Don Quijote și ajungi, spre final, un venerabil Sancho Panza. Suntem mori de vânt în curenții timpului. Nu chiar orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în moștenirea discreditatului Don Quijote. Și actorii care duc tava cred că sunt geniali. Nu trebuie să aștepți bătrânețea ca să înțelegi că ai navigat pe bălți, nu pe oceane. Mulți vor să ajungă spuma societății. Adică valul impurităților. Orice om crede că este un oracol care se ignoră. Limbajul ezoterico-păsăresc nu poate suplini vidul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
matematica devin poeți. Trântorii bipezi se consideră la fel de necesari ca și cei din stup. Dintr-o miză mică nu pot ieși capodopere. S-a înăsprit concurența. Nici Diavolul nu mai achiziționează orice jerpelitură de suflet. Copil fiind, inventasem un plan genial de salvare a lumii. Dar m-am luat cu joaca... Insomnia și nevroza sunt poate singurele boli ... creative. Nu poți deveni critic mare, devorând doar scriitori minori. Nu-i poți pretinde unui birjar și expresivitate în limbaj și delicatețe. Căutăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. Și ciupercile ajung la oraș, dar direct în tocăniță. Numai pe vapor și în povești șeful se salvează ultimul. Noblețea nu poate fi simulată. Decât cu efecte comice. Debutantul care nu se consideră genial este, pur și simplu, un troglodit. Adolescența are impresia că toate indicatoarele duc spre fericire. În iubire și în istorie nu există locuri rezervate. Marea iubire este suma aritmetică a celor mărunte. A fugit în străinătate ca să-și poată iubi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]