12,132 matches
-
diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada ochiului spre german, să vadă dacă a făcut o gafă sau nu. — Întruchiparea popoarelor învinse, nu? întreabă aparent liniștit Pusio. Nu pare ofensat. Din contră, și-a bombat pieptul și respiră adânc. Romanul se liniștește puțin și face semn că da. Rămâne însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să sune impasibil: Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu coada ochiului către Pusio. Și totuși, tinerelul acesta i-a fost recomandat chiar de împărat. Se pare că-l cunoaște bine. I-a spus că familia lui a slujit întotdeauna cu devotament cauza imperiului. Îl mai măsoară o dată pe german din priviri. N-are cum să prezinte vreun pericol. A ajuns de-al lor. Așa a spus principele. Poate deci să vorbească deschis cu el. Pune cu familiaritate mâna pe brațul călărețului: — ăi’ de colo, înarmați doar cu sabie și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cădeau din greșeală. — Ba a și coborât în arenă să le observe chipul când își dă deau sufletul. — Nu e treaba noastră să discutăm asemenea lucruri, îi întrerupe Vittelius cu voce tăioasă. Trage, fără să vrea, cu coada ochiului către german. Drusus nu e deloc îndrăgit nici de soldații din gardă. Se tem de el, căci cruzimea și viclenia lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă la împărat. Îi îmbrățișează pe gladia tori cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule, cu mine? Vittelius îi șoptește precipitat: — Din momentul ăsta... Spre stupoarea lui Rufus, îl podidește plânsul. Înghite de câ teva ori în sec și reia cu vocea sugrumată de emoție: — Te dezleg de jurământul pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Zi-i numele! îi cere procuratorul călărețului, precipitat. Rămâne cu ochii la Pusio, care deschide și închide gura în truna, ca un pește pe uscat, cu trăsăturile încremenite într-o expresie de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Primele perechi au început să se tatoneze. Și-i imaginează pe spectatori fremătând de îngrijorare sau speranță, împărtășindu-și neliniștea și încurajările între scutari și parmulari. În acest moment, publicul reacționează încă o dată cu patimă odioasă: — Bravo! Ce strigă? se interesează germanul. — A luat-o pe coajă, îi explică Rufus zâmbind strâmb. Adversarii explodează: — Încă se ține pe picioare! — Cum or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă asupra lui. — Unde e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă totuși cu țărână. Este o datorie pioasă dacă sunt romani, dar nici sufletul germanilor nu și-ar putea găsi altminteri liniștea. A învățat să-și respecte dușmanii, chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai atent la grupul de călăreți. Nu sunt pretorieni, ca precedenții. Au cai mici și îndesați. Par mai degrabă detașați din garda de batavi. Spre deosebire de celți, care se fălesc cu trăpașii lor înalți și și-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe cei din zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua rămas-bun în mod protocolar, când brusc se aude vocea stridentă a Agrippinei: — Și eu cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Leda Drusus, Nero Claudius (cel bătrân) - fratele lui Tiberius Nero; a condus operațiuni militare în Germania între 12 și 9 î.Hr.; mort în 9 î.Hr.; (cel tânăr) fiul lui Tiberius Nero framee - suliță cu vârful îngust și scurt mânuită de germani ingenuu - calitatea de a fi născut liber Gaius - fiul Iuliei și al lui Marcus Agrippa, adoptat de bunicul său Au gustus, a fost trimis în provinciile din Orient în anul 1 î.Hr., avându-l drept consilier pe M. Lollius, apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de bani"93. De altfel, mânăstirea Cocoș fusese întemeiată în 1835 de către ieromonahul Visarion, un mocan călugărit, iar la Babadag s-a zidit în 1828, cu sprijinul financiar al mocanilor din Mahmudia, o altă biserică românească 94. Primele comunități de germani s-au stabilit în Dobrogea la sfârșitul deceniului cinci al secolului al XIX-lea, aceștia fiind originari din zona Odesei și din regiunile poloneze ale Imperiului Rus95. Ei s-au stabilit la: Măcin, Acpunar, Tulcea, Malcoci, Atmagea, Cataloi și Ciucurova
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
originari din zona Odesei și din regiunile poloneze ale Imperiului Rus95. Ei s-au stabilit la: Măcin, Acpunar, Tulcea, Malcoci, Atmagea, Cataloi și Ciucurova 96. În anul 1860 populația germană din Dobrogea era cifrată la aproximativ 1 200 de persoane, germanii ocupându-se cu: creșterea animalelor și fabricarea untului, transporturile și comerțul 97. În perioada administrației otomane, locuitorii Dobrogei s-au bucurat de o serie de libertăți. Astfel, țăranii creștini aveau statut de raya, obligațiile acestora fiind: achitarea impozitului anual (haraci
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
repetatelor jafuri, devenind celebri prin cruzimile comise în timpul războiului din 1877-1878. Din această cauză, la congresul de pace de la Berlin, s-a decis interzicerea revenirii lor în teritoriile europene ale Imperiului Otoman 150. Începând din 1873 un nou grup de germani se stabilește în Dobrogea, alăturându-se celor veniți între anii 1840-1856151. Poarta a încurajat, după 1830, și așezarea bulgarilor în Dobrogea. Astfel, sunt întemeiate așezări bulgare lângă lagunele din apropierea mării și în apropierea drumului Constanța-Babadag-Isaccea. Un număr important de bulgari
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a României nu ca o "Mare Putere semnatară a tratatului de la Paris, ci ca stat în numele căruia nu se poate trata fără noi"359. Lucrările congresului de pace de la Berlin s-au deschis la 1/13 iunie 1878 sub președinția cancelarului german Otto von Bismarck, cel care afirma că scopul congresului era de "a supune opera de la San Stefano liberei discuții a Cabinetelor semnatare ale tratatelor de la 1856 și 1871"360. După deschiderea lucrărilor congresului de pace de la Berlin (1/13 iunie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și 7 comune urbane. Populația județului Tulcea, în 1880, era de 76 707 locuitori, din care: 22 200 erau români, 21 861 bulgari, 10 058 lipoveni, 6 162 ruși, 6 049 turci, 2 915 tătari, 2 875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 561. Articolul 26 al legii de organizare a Dobrogei prevedea că "fie care județ se administrează de un prefect", în timp ce, "fie care ocol are în capul său un administrator". Același
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
reședința la Cogealac 590. Populația județului Tulcea, în 1880, era de 76 707 locuitori, din care: 22 200 erau români, 21 861 bulgari, 10 058 lipoveni, 6 162 ruși, 6 049 turci, 2 915 tătari, 2 875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 591. În același an, conform recensământului realizat de către autoritățile române, populația Dobrogei era de 147 247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci și tătari, reprezentând 30,2% din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci și tătari, reprezentând 30,2% din totalul populației, 40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)592. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci și tătari, reprezentând 30,2% din totalul populației, 40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)698. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fenomenului emigrației și imigrației la nivelul județului Tulcea, prefectul prezenta un caz deosebit de interesant privitor la metodele utilizate de către un agent al unei societăți americane pentru a-i convinge pe unii locuitori să emigreze din Dobrogea. Astfel, un număr de germani "de religiune anabaptistă recunoscuți de aventurieri, (...) adesea nesupuși autorităților, au emigrat, în urma instigațiunilor condamnabile ale unui domn Fritz Vaicum"773. Acesta, împreună cu alți indivizi, era acuzat de către prefectul județului Tulcea că "serveau de instrumente unei societăți din America ce plăteau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pe zi de către un învățător al comunității locale. În anul 1884 a fost înființată o școală germană frecventată de aproximativ 20 de copii. Populația comunei era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de 484 de locuitori, din care: 466 de germani, 9 români, 5 evrei și 4 armeni 791. Dintre aceștia: 91 erau bărbați, 93 femei și 300 copii. Comuna urbană Babadag era reședința plășii Bababdag. Denumirea localității provine de la termenii turcești "baba", care însemna "tată", și "dag", care însemna "munte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]