5,266 matches
-
o sută de articole din Îmbrăcămintea ei și datorită lor eram În stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi era fină, dar nu prea deschisă la culoare și nu-ți era greu să-i ghicești o dîră de păr pe spate. Șira spinării Îi era bine arcuită, dar se ținea dreaptă. Arăta mai matură decît era, mult mai femeiușcă decît mi s-a părut cînd am văzut-o În contra luminii. Dar trupul ei, ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mesei... biblioteca și perdeaua lămîiatică drept fundal. Înainte de toate Însă, trebuie să mă asigur că ceea ce o preocupă pe ea atît de mult este unul și același lucru cu cel În căutarea căruia e fratele ei. Parcă mi-ar fi ghicit gîndurile. RÎse disprețuitor. — Nu-l iert. Nu-i mai pot suporta egocentrismul. Și un criminal plătește pentru faptele sale. Dacă nu joacă cinstit, cum să-l iert ? A zis că sora mea nu-i decît pe jumătate femeie. Tipul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puteam decît să bănuiesc că dispariția soțului e doar simulată, o chestiune pe care ați pus-o la cale voi doi, scopul fiind crima perfectă: uciderea fratelui. Se făcuse Întuneric și nu-i mai vedeam fața. I-o puteam Însă ghici din tăcerea ei Încordată. Una, două, trei secunde, patru secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ironică. Chiar și la masă segregarea noastră a continuat. Ospitalitatea lor a fost copleșitoare. Arabii nu te hrănesc, ci te răsfață. Te servesc chiar ei cu mâna lor, bărbații pe bărbați, femeile pe femei. Simți că ar vrea să îți ghicească gândurile, ca să fii cât mai mulțumit de bucate și purtări. Stăteam la o masă de 24 de persoane, noi două într-un colț, ei în colțul opus. Separați de o mulțime de scaune goale. Probabil doar așa s-a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Răspunsul: „I am fine” înseamnă: nu îți pasez nici o problemă. Când spui: I need sau I miss, atunci aceasta înseamnă că îi ceri celuilalt ceva și speri că te poate ajuta. Iar celălalt de obicei te ajută, dar nu îți ghicește gândurile. În rest, nici o așteptare: help yourself! Și unde e optimismul? Optimismul e, firește, în tine, nu în alții. Tu în genere știi că te poți baza pe tine și asta te face să te simți bine, puternic, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dezmorțitei câmpii. Ne îmbrățișarăm veseli, se descoperi, emoția lui era vizibilă; poate datorită faptului că se afla în tribunal, încerca o stânjenire, o jenă abia ascunsă de modestia lui funciară. - Am venit să vă spun, începu el, apoi deodată, zâmbind: Ghiciți pentru ce am venit? Mi-era greu să presupun scopul venirii lui la oraș, eram bucuros însă că venise, că voi avea și eu - îmi spuneam - ocazia să-l găzduiesc cât va sta aici. Ducea cu el, în ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prânzului, când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știa că unii oameni nu se schimbă niciodată. Apropiindu-mă, îi sărutai mâna, aș fi vrut să-i sărut obrajii, s-o îmbrățișez, doar ne cunoșteam de douăzeci de ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă încurcătura în care mă aflam, rezolvă încâlceala de ani luându-mă după gât și sărutându-mă de câteva ori, uitând de fiica ce stătea alături zâmbind, purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ancuței (1928). Situând-o sub nuvela caragialiană, Mihail Dragomirescu scria despre această povestire, în recenzia la volumul Cântecul amintirii din Convorbiri critice, nr. 8 din 25 august 1910, că este „numai o țesătură de lumini și umbre, în care parcă ghicim un înțeles“. Hoțultc "Hoțul" Boierul Costea Forăscu, îngrămădit și încovoiat în mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu îmi dădeau fiori - orice îmi făcea viața mai interesantă de fapt. Am învățat să ghicesc în cărți de tarot și nu mă descurcam prea rău; îmi plăcea să cred că e pentru că aveam capacități paranormale, dar, de fapt, citisem cartea cu instrucțiuni și învățasem semnificația simbolurilor și, oricum, majoritatea fetelor vor să li se ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ghicesc în cărți de tarot și nu mă descurcam prea rău; îmi plăcea să cred că e pentru că aveam capacități paranormale, dar, de fapt, citisem cartea cu instrucțiuni și învățasem semnificația simbolurilor și, oricum, majoritatea fetelor vor să li se ghicească în cărți doar pentru că își doresc un prieten. Renunțasem la cărțile de tarot acum câțiva ani, dar nu încetasem niciodată să cred într-un „ceva“ nedefinit. Dacă nu obțineam ceva ce îmi doream - o slujbă, un autobuz, o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am adăpostit de valul de oameni în pragul unei clădiri, mi-am scos mobilul din geantă și, cu degetele tremurând de speranță, am sunat la acel număr. A răspuns o femeie. —Sunteți Morna? am întrebat. — Da. —Aș vrea să-mi ghiciți. Puteți veni acum? Am o fereastră. Sigur! Da! Absolut! Cui îi păsa de serviciu? Morna mi-a explicat cum să ajung la un apartament situat la două străzi mai încolo. Urcând cu liftul care mă zdruncina, inima îmi bătea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
garduri de mâine dimineață. Mama ta iubitoare, Mama. Capitolul 34tc Capitolul 34" — E totul pregătit pentru diseară? a întrebat Nicholas. Luna plină? — Da, am zis, încet, ținând receptorul lipit de față. Eram la serviciu și, deși era puțin probabil să ghicească cineva că discutam despre înregistrarea vocii soțului meu mort, n-aveam de gând să-mi asum riscul. Ai făcut rost de un casetofon care înregistrează? —Mda. (Cumpărat special.) — Și știi că nu trebuie să începi decât după apusul soarelui? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hotelurile în care pot sta. Apoi o să le îmbrăcăm în costume splendide de carnaval. Au urmat noi cartonașe. Imagini ale unor femei suple, bronzate, purtând costume de baie galbene sumare și diademe masive cu pene și paiete. —Lasă-mă să ghicesc, a zis Ariella. Acestea sunt costumele pe care le pot purta. Zâmbetul lui Wendell a rămas netulburat. —Exact! Va fi o călătorie pe care n-o vor uita niciodată. Vom avea o acoperire record. Am zâmbit încurajator și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
facă prezentarea în locul meu. Ai grijă să fii tu aceea. N-o lăsa pe Lauryn să se bage pe chestia asta. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, N-o să ghicești nicicând cine este Nan O’Shea. Hai, încearcă numai. N-o să te prinzi nicicând. O să-ți dau un indiciu. E numai din vina lui taică-tău. Ceea ce ar fi trebuit să știu de la început. Hai, ghicește. N-o să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dragă Anna, N-o să ghicești nicicând cine este Nan O’Shea. Hai, încearcă numai. N-o să te prinzi nicicând. O să-ți dau un indiciu. E numai din vina lui taică-tău. Ceea ce ar fi trebuit să știu de la început. Hai, ghicește. N-o să-ți spun încă. Dar așteaptă numai să afli - n-o să-ți vină să crezi! Mama ta iubitoare, Mama În ziua dinaintea prezentării, eu și Wendell am fost supuse unei ultime repetiții. Pe la șase și jumătate, Ariella ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai târziu - nu știu la cât timp - am auzit soneria. Am ignorat-o, dar s-a auzit din nou. La al treilea țârâit, am deschis. Oricine ar fi fost la ușă, ținea morțiș să îmi vorbească. Era Jacqui. N-o să ghicești în veci, a zis. —Spune-mi atunci. —Sunt însărcinată. Am rămas uitându-mă la ea și ea se uita la mine. —Ce e? a zis. —Ce, ce? —Arăți ciudat. Avusesem un sentiment ciudat. Îmi zvâcnise ceva în pântece. —Ești geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Știu că ai destule pe cap acum, dar trebuie să recunosc că m-a rănit puțin că nu ai considerat necesar să-mi răspunzi, încercând să ghicești. Știu că mica noastră „dramă“ de-aici nu e nici pe departe la fel de palpitantă ca lucrurile care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
considerat necesar să-mi răspunzi, încercând să ghicești. Știu că mica noastră „dramă“ de-aici nu e nici pe departe la fel de palpitantă ca lucrurile care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă! N-o să ghicești în veci! Mama ta iubitoare, Mama P.S. Dacă nu „ghicești“, o să fiu foarte supărată. Ca să scap de ea, am scris în grabă un răspuns, cu gândul în altă parte. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mica noastră „dramă“ de-aici nu e nici pe departe la fel de palpitantă ca lucrurile care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă! N-o să ghicești în veci! Mama ta iubitoare, Mama P.S. Dacă nu „ghicești“, o să fiu foarte supărată. Ca să scap de ea, am scris în grabă un răspuns, cu gândul în altă parte. Către: Thewalshes 1@eircom.net De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la fel de palpitantă ca lucrurile care se petrec în New York, dar am crezut că o să ne faci puțin hatârul. Așa că, hai, ghicește cine e Nan O’Shea. Hai, încearcă! N-o să ghicești în veci! Mama ta iubitoare, Mama P.S. Dacă nu „ghicești“, o să fiu foarte supărată. Ca să scap de ea, am scris în grabă un răspuns, cu gândul în altă parte. Către: Thewalshes 1@eircom.net De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Totul a ieșit la iveală Nu știu. Mă dau bătută. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rău în bară prin faptul că aproape că nu ajunsesem la prezentare încât probabil că aveam să fiu concediată oricum. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Cum Dumnezeu ai ghicit?! Pur și simplu ai nimerit-o? Ai un al șaselea simț? Sau ți-a zis Helen? Da, Nan O’Shea este femeia pe care tatăl tău a „părăsit-o“ pentru mine. Ne-a purtat pică în toți acești ani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]