4,147 matches
-
-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce vi se cuvine!... Ieși, măi, ăl cu nerușinarea! ― Iartă-l, don' șef, c-a glumit și el ca prostul... ― Apoi tocmai, să-i dau și eu o glumă... Dar sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de țărani, cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai spus! Eu am vorbit cu mulți deputați și senatori care declară că ei primesc orice reforme, oricât de radicale, chiar exproprierea, căci altfel nu mai e chip să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Sau cu un sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare? ― Dacă sunt sasuri, de ce sunt atât de aproape unele de altele? zise Lambert observându-le suspicioasă. Și de ce sunt toate deschise? ― Constructorii lor poate că preferă să facă totul în triplete, glumi Kane. ― Foatre amuzant! (Dar ea nu râse.) Dar ce rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
murit. Nici un semn de viață. Nu știm mare lucru despre ea, dar tot putem să determinăm când este în viață și când este moartă. Ripley dădu din umeri. ― Cu atât mai bine. Să scăpăm acum de ea. Ash căscă ochii. ― Glumești, desigur?! Foarte nostim. Ea făcu "NU" din cap. ― Sunt cât se poate de serioasă! ― Dar trebuie s-o luăm cu noi, zise Ash. Este primul nostru contact cu o asemenea creatură. Așa ceva nu avem în arhive. Trebuie întreprinse tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mașinilor până la pasarelă. Dură o clipă doar și nu se repetă. ― Ce-a fost? strigă Dallas. Ca un răspuns, se auzi apelul intereomului. ― Parker? ― Dar, eu. Avem niște probleme. ― Serioase? ― Motorul tribord e supraîncălzit. Apreciază și singur. ― Îl puteți regla? ― Glumești. Îl închid complet. ― Nouă compensație de accelerație inegală, anunță solemn Ripley. ― Să ne ții întregi până ajungem dincolo de dublu zero, îl rugă Dallas în intercom. ― Dar ce credeți că facem noi aici? răspunse Parker. Și puse punct conversației. O schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deci nu dădeau importanță ce le spuneam. Nici ei nu l-ar fi vrut de ginere, fiindcă e un flăcău cam respingător la vedere, închis în sine. Și la hore în sat stă mai întotdeauna deoparte, rezemând gardul, cum se glumește uneori despre cineva care nu participă la petrecere. Astăzi, când mă îndreptam spre stația de autobuz, mi-a aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fiu nevasta lui. Deci nu te speria! Am ieșit iar în grădină, ne-am așezat pe iarbă, dar simțeam în amenințarea flăcăului din satul ei o neliniște profundă. Apoi, zilele care au urmat, au fost la fel de fericite pentru noi. Râdeam, glumeam, ne îmbrățișam și ne pierdeam în sărutări dulci și lungi, sorbindu-ne sufletul și inima într-o contopire unică. Spre sfârșitul lunii septembrie, tot într-o sâmbătă, s-a dus din nou acasă, la părinți, cum obișnuia. Duminică seara, când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la vreo două săptămâni după ce-și vizitase satul copilăriei, casa părintească, locurile unde-și dorm somnul de veci cei dragi, a plecat și el să se întâlnească în ceruri cu ei. Înainte de a-și da ultima suflare, a mai glumit cu cei dragi lui, cu soția și cu fiică-sa ca în zilele când el era sănătos. Apoi ochii lui albaștri s-au închis pentru totdeauna: Din ochii lui parcă seci, două lacrimi au mai jucat o clipă sub pleoape
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
perioadă am urmărit un documentar realizat de Carmen Avram la emisiunea „în premieră”. Era tot despre romi. Majoritatea erau cumplit de săraci. Mulți mai și furau. „Dar acum pe mine mă știți, nu-i așa, nu sînt în pericol !”, a glumit reportera. „Nu se știe niciodată...”, a clătinat din cap bărbatul din fața ei. Nu era politically correct, nu era acuzator, dar nici părtinitor, era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
învăț franceză, dar a spus că nu se pune, asta e pentru plăcerea mea. Eventual chineza, asta ar merge, la limită. Dar mai bine ceva de genul managementul emoțiilor, pricepi, adică ceva cu adevărat util pentru mine și pentru societate ! — Glumești ? — Nu mai glumesc. Zilele trecute tocmai au dat afară trei sociologi din departament pentru că nu au embraced the change cu destulă convingere, așa că nu mai glumesc. Cercetez. O colegă a propus o temă de cercetare despre antropologia schimbării universitare, toată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a spus că nu se pune, asta e pentru plăcerea mea. Eventual chineza, asta ar merge, la limită. Dar mai bine ceva de genul managementul emoțiilor, pricepi, adică ceva cu adevărat util pentru mine și pentru societate ! — Glumești ? — Nu mai glumesc. Zilele trecute tocmai au dat afară trei sociologi din departament pentru că nu au embraced the change cu destulă convingere, așa că nu mai glumesc. Cercetez. O colegă a propus o temă de cercetare despre antropologia schimbării universitare, toată nebunia asta cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
genul managementul emoțiilor, pricepi, adică ceva cu adevărat util pentru mine și pentru societate ! — Glumești ? — Nu mai glumesc. Zilele trecute tocmai au dat afară trei sociologi din departament pentru că nu au embraced the change cu destulă convingere, așa că nu mai glumesc. Cercetez. O colegă a propus o temă de cercetare despre antropologia schimbării universitare, toată nebunia asta cu managementul calității & co. It’s magic ! Magie pentru intelectuali... Cînd a venit transferul ăsta de management privat la serviciile publice, toți au făcut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul în ansamblul lor sînt delegitimate, și nu o persoană, o lege sau alta : „Ne luăm țara înapoi !”, scandau unii manifestanți în vîrstă. Iar alții, mai tineri și mai puțin optimiști, glumeau macabru : „Opriți istoria, mă dau jos la prima !”. De acum, orice este posibil. Dar pentru putere un lucru este sigur : este începutul sfîrșitului ! Iar semnalul l-a dat, culmea, însuși președintele Băsescu, retrăgînd tiptil legea sănătății pentru care, cu cîteva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
devenit un copil timid [...]. Nu eram în stare să schimb nici două cuvinte cu o fată. Priveam cu disperare către băieții și fetele care se jucau împreună pe aleile parcului de lângă Circ. La orice încercare a vreunei fete de a glumi cu mine, răspundeam invariabil: "Lasă-mă-n pace!" Sau, pur și simplu plecam, îi întorceam spatele. Lucrul cel mai rușinos posibil mi se părea să-și închipuie cineva despre mine că m-aș fi îndrăgostit. Era un gând absolut insuportabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ester. Eram bucuroase că ziua ei ieșise bine, că jocul ne reușise și de data asta. Ea își scosese coronița, își scuturase părul de sârmă roșie și acum mergeam împreună, de mână, prin soarele tropical. Eram toropite ca niște pisici. Glumeam amândouă, arătîndu-ne limbuțele și râzând. Ne-am mai surâs o dată la poarta ei și, când m-am întors, am simțit o săgetare în inimă. Am avut pentru prima dată sentimentul că totul, totul avea în curând, să se termine, că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și șopti aceste cuvinte cu multe greșeli, și de gramatică, și de pronunție. De aceea repetă fraza în bengali.) Gesturile ei au fost sincere și calde, căci, într-un fel, mă iubește mult și îi place să stăm împreună, să glumim, să ne privim în ochi și să ne atingem mâinile, dar toate acestea nu sunt nimic altceva decât prietenie. Dacă am crezut altfel, e din vina ei, care mi-a ascuns multe și m-a provocat să cred orice altceva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantazi. Pentru că, în orice caz, ați anchetat cu eficiență pe Zevedei, i-ați comunicat lui Pantelimon declarațiile - mă refer în special la pasajul despre von Braun - și ați identificat astfel structura codului... Ghibercea privi în jurul mesei, zâmbind ironic. - D-ta glumești, tovarășe, spuse continuând să zâmbească. V-am atras atenția azi-dimineață că serviciile speciale au lucrat zi și noapte, luând ca bază și fazele Lunii din 1966, și cele de anul acesta: absolut fără nici un rezultat. Nu s-a format nici măcar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să te abandonez! Noi suntem prieteni vechi. -Da, dar la ceea ce am putut să fac eu, altcineva nu se mai uita la mine. -Poate că ai dreptate, dar eu nu sunt "altcineva”. Eu sunt, dacă-mi dai voie, zise el glumind, sunt Marius, colegul și prietenul tău. -Îți mulțumesc pentru aceasta. -Spune-mi, dacă poți, de ce te-am găsit plânsă? Fata s-a înroșit și și-a ațintit privirea în podea. -Nu știu cum să-ți spun... Marus a prins curaj și
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
că nu minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne arate că nu glumește. Betelia pantalonilor s-a tras, Într-adevăr, mai jos de talie și, din cauza acestei hărțuieli ba În sus, ba În jos, AZP-ul s-a făcut sul Într-o zonă unde chilotul ar trebui să fie mai blînd. — Drace, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a ajuns soldat din cauză că statul socialist veghează la siguranța teritorială a țării, fără să se Împiedice În amănunte triviale. Numai că locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul ăsta a venit de la mașina lor plină cu antene În bateria noastră să-mi spună că nu pot să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un nemernic. Părea că nu glumește. Mă rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografică - fără detalii de atmosferă sau care trădează starea psihologică, fără culoare, doar faptele; cum aș putea să le spun că coloana sonoră a fost asigurată de cîntecelul de copii pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în care acesta o subaprecia pe Stella. Ar fi dorit să aibă relații familiale camaraderești cu ea. Își imagina o familie fericită, în care s-ar fi putut bucura în mod firesc de tovărășia Stellei, stând la șuetă cu ea, glumind, lucrând alături de ea, luând cina împreună, jucând bridge cu ea (Stella era o bună jucătoare). Dar nu se petrecuse nimic din toate astea. Și acum, când Stella fusese brusc îndepărtată de George și se găsea în casa lui, Brian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i punem punct! Vrei cu orice chip să continui să mă torturezi. Dar mă împingi spre limită. E o atmosferă stranie aici. S-ar putea întâmpla ceva cumplit... — Du-te și cumpără-ți niște insigne naziste. — Îți imaginezi că glumesc? — Da. Ești un impostor, un faux mauvais 1, care pretinde că-i ticălos pentru că e nefericit. Nu ești nici nebun, nici demoniac, ești numai un prost care suferă de vanitate rănită. Ești lipsit de imaginație. Ce te-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dară. Nu ai de făcut nimic altceva decât să fii serios. Dar nu pot fi serios în sensul în care doriți dumneavoastră, vreau să spun că nu pot lua toată povestea asta în serios... McCaffrey, doar nu-ți închipui că glumesc? Nu, sigur că nu, vreau numai să spun... Îți repet, poți încerca. Cu acel anume scop în minte. Trebuie să-ți atrag atenția că, dacă hotărăști, în acest stadiu, să nu întreprinzi acțiunea, atunci îți voi cere să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]