6,255 matches
-
verandă. Alice cu aceeași voce chițăită, Helena cu vocea ei profundă și liniștitoare, ca un nor care acoperă soarele într-o zi cu căldură dogoritoare. Jina l-a găsit pe Danny stând turcește pe iarbă și alegând pietre dintr-o grămadă. Femeia s-a străduit să nu se uite la chipul băiatului, să nu încerce să descopere ce se petrecuse, cu-adevărat, în ziua aia. Danny și Charlie se acoperiseră unul pe celălalt și asta era ceva. Îți trezea speranțe. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Leagăn de alge”, Editura „Metafora”, Constanța, 2007. „Clepsidra fermecată”, Editura „ExPonto”,Constanța, 2012. </biography> Iubirea mea Ploi de toamnă, nesfârșite ploi Plecați de-aicea și luați cu voi Tristețea, disperarea despărțirilor Dând viață meritată doar iubirilor. Trec și se-ntrec grămadă anotimpurile Se strâng și se răsfrâng bogate amintirile de-atâtea ori în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în toamne ude, Prin rostogolul iernii reci un clopot se aude... Cu un colind am geruit-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele, adunate grămadă, îmi luminează destinul. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe zăpada vieții, încercând să oprească timpul la o anumită zi, iar eu să-mi agăț în păr muguri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din alte generații, Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să fim români, Ca și cum noi suntem pleava iară ceilalți sunt mai buni. Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În care te afli În deplină siguranță. — Da, e ca și cînd ai zice că trebuie să dezinfectezi săpunul Înainte de a te spăla pe mîini. Da, așa-i. Asta-i fratele meu și pace! CÎnd ajunge acasă, Își pierde o grămadă de vreme cu spălatul mîinilor, cu gargara și alte lucruri de felul ăsta... face mare caz de ele. Te-aș ruga mult să-i dai un telefon. Vreau să vorbesc cu el. Se făcu pămîntie la față. Ba nu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de jumătate de an de cînd a dispărut și eu n-am stat cu miinile-n sîn În această perioadă. Le-am răsfoit pe toate. O să zici că am făcut muncă de cîrpaci... dar, oricum, am investit În afacerea aceasta o grămadă de timp și de bani. O să-ți arăt, dacă e nevoie, tot ce-am Întreprins. Să-ți spun drept, n-aș vrea să-ți pierzi timpul cu astea. Toate investigațiile mele au fost zadarnice și de aceea aș vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu făcusem nici o mișcare, individul se opri Într-o poziție cam ciudată, cu un pas Înainte. — Zău, te rog să-mi spui. Nu mă interesează părerea ta de detectiv profesionist, ci părerea de bărbat. Ți-am Împuiat capul cu o grămadă de tîmpenii, dar cînd te-am Întîlnit astăzi, exact asta aș fi vrut cel mai mult să știu. Dar ne-am Întîlnit Întîmplător, nu? O cutie metalică precum o mașină blindată, fără nici o ferestruică, trecu prin fața gardului din sîrmă, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
diagramă imensă ce conținea pe verticală numele detectivilor, iar pe orizontală datele și zilele, Îți lăsa impresia unui balon umplut cu apă. Dacă nu și-ar fi mișcat degetele pe abdomen, puteai crede că trage un pui de somn. O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie sub picioare grămada de resturi, iar automatelor nu aveai ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și am vîrÎt-o În buzunarul interior. Înainte Însă de a o pune bine, mi s-au Întipărit adînc În minte cele două feluri de bețe de chibrit: capete albe și capete negre Mi s-au aprins În cap o grămadă de beculețe, care au străbătut evenimentele ce s-au scurs precum razele gama și lucrurile mi s-au mai limpezit. EL nu era un client permanent al localului Camelia și-ți dădeai ușor seama de asta după uzura cutiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de peri. Un teren viran Întins, necultivat, fără case, fără copaci, era luminat strălucitor, ca o scenă, din trei părți de proiectoare mari cu diametrul de vreun metru pătrat. Cam la o sută de metri spre dreapta se Înălțau o grămadă de birouri și diverse clădiri, ca niște adevărate blocuri de lumini, debordînd de animație. Era un freamăt ca Într-un micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
au lăsat mai prejos, dar victoria a fost de partea celor mulți. Încetul cu Încetul, tinerii au pierdut teren, iar microbuzele au devenit ținta atacului. Sobele de gătit au fost scoase afară, cisternele au luat foc... S-au făcut țăndări grămezi Întregi de vase... Dar forța distructivă a gloatei nu și-a făcut pe deplin efectul pentru că atacul a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gata-gata să plîngă și mă simțeam foarte prost. Cred că-ți dai seama că nu-ți servește nici dumitale, și nici mie să ascunzi informații. Și rezultatul... nu numai că am făcut eu demersuri aiurea, dar ți-ai cheltuit o grămadă de bani degeaba. Acum spune-mi, ce fel de om e cel care a cumpărat mașina? — E foarte drăguț, zău, spuse ea, privindu-mă deschis, ca și cum abia atunci și-ar fi recăpătat cunoștința. Dar nu-i adevărat că ascund informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil... unde, Îmi amintesc că odată zăcea la margine de șanț o grămadă mare de minere și rame de placarde. Mutîndu-mi greutatea de pe un picior pe altul, Încercam să-mi diminuez respirația, puțin cîte puțin. Treptat, puse stăpînire pe mine un fel de neliniște. Oare să fi fost aceasta direct proporțională cu diminuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vădise tăria, calul alergase pe lungul drum comunal ridicând praful ascuns de pământul uscat - acum era în octombrie, începuseră ploile, negura vălurind peste câmpie. Dimineața asta era ceva mai limpede, frunzele uscate de vântul de cu noapte. Lung le aduna grămezi, cu mătura făcută din crengi legate cu sfori și sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și privi încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dictatură. E o mișcare de evoluție ceva mai rapidă, pe care corectitudinea și curajul unei democrații adevărate o poate realiza, căutai să-l încurajez. Să vedem... - E vorba de altceva. La Yalta... îl auzii și nu-l mai auzii peste grămada de gânduri. - Nu, nu cred, spusei. Istoria bate acum, în adevăr dinspre Yalta, dar nu în sensul temerii dumneavoastră. - Cunoașteți tratatul? - Nu. Doar ce se spune: e vorba de zone de influență după cât se aude, dar asta e altceva, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
don’ Ștefan? - Primarele, rosti cel întrebat, era primarul numit cu două săptămâni înainte, iar cel ce răspunde este contabilul primăriei, adică socotitorul, cum i se spune acum. Cum să nu știe el de ce-l cheamă? Când ajunse în fața primăriei, era grămadă de lume. Vreo șaptezeci - mare parte din ei împroprietăriți cu patru ani înainte -, din care cauza gândi că trebuie să fie vorba de pământ, poate despre „planuri de cultură”. Umblau fel de fel de zvonuri până ce intrară în sala primăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
străduit să-l conving pe interlocutor că fiecare conflict înghețat din fostul spațiu sovietic ar trebui abordat de partea americană, potrivit propriilor sale merite (dacă un conflict ar putea avea "merite"), că toate aceste conflicte nu trebuie tratate global, "la grămadă", că fiecare are specificul lui. Și am constatat ulterior, nu fără o oarecare satisfacție, că partea americană a înțeles bine mesajul meu, abordând conflictul transnistrean în mod distinct, fără a-l mai compara în permanență cu cel din Abhazia sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
urmă veneau mânioși și cuconul Gheorghieș Horga, și grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se deslușea bine și îi luceau numai ochii, când se întorcea spre ferestre. Voinea îmi ascultă liniștit dorința, își luă dintr-un colț, din întuneric, pușca, și ieșirăm. Cele din urmă frunze cădeau încet, fluturând, din fagii uriași și prin grămezi galbene pășeam; foșneau grămezile, și pașii noștri tăiau cărări prin ele. Ca o oftare aspră trecea pe sub ramurile goale; și pustii și triste se deschideau adâncurile, tot mai pustii, cu cât mai mult răzbăteam în ele. Sufletul parcă-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi luceau numai ochii, când se întorcea spre ferestre. Voinea îmi ascultă liniștit dorința, își luă dintr-un colț, din întuneric, pușca, și ieșirăm. Cele din urmă frunze cădeau încet, fluturând, din fagii uriași și prin grămezi galbene pășeam; foșneau grămezile, și pașii noștri tăiau cărări prin ele. Ca o oftare aspră trecea pe sub ramurile goale; și pustii și triste se deschideau adâncurile, tot mai pustii, cu cât mai mult răzbăteam în ele. Sufletul parcă-mi era plin de negură. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
purta și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de matasă argintie. Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cătră perdea. Când se apropie, auzi lămurit glasul hârâit al lui Faliboga și behăitul subțirel al lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu la îndoială, o luă harnic la deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]