4,781 matches
-
mele despre lungul drum al pieței către piață în Hotelul Cosmos din Moscova. Abia atunci, în ziua plecării spre casă, am realizat proporțiile fabuloase ale acestui comerț înfloritor. Holul Hotelului Cosmos era de un lux care te cam lăsa fără grai: un lux modern, suplu, nimic greoi, nimic țarist sau stalinist. Un spațiu larg și generos cum numai la americani și la ruși am văzut, în megațările acelea care, la acea oră, erau încă ambele supraputeri. E drept, una cam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tămaș pe terasă, dar la sfârșit nu mai vorbeam de femeile pe care le vedeam, ci despre Adel, femeia care ne făcea să visăm, cea mai frumoasă pe care am cunoscut-o. Dar despre ea o să-ți povestesc prin viu grai. Într-o zi, când am ajuns la școală, l-am găsit pe Tămaș în poarta școlii. „Nu mai țin nici o oră azi. Mă duc să beau cu pisica. Și să știi că nu mai vin niciodată pe terasă la Cluj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut lucruri remarcabile în charity work in Romania. Într-o adunare teologică high-level, cu figuri de la Trinity și Christ Church Colleges a fost întrebat de ce de multe ori mănăstirile de călugări sunt închise vizitelor. Răspunsul lui i-a lăsat fără grai pe cei de acolo: - Călugării au lungi perioade de meditație și au nevoie de liniște. În schimb, puteți vizita când doriți mănăstirile de maici. Ele au o viață contemplativ-meditativă mult mai redusă. Da mă fură intens peisajul actual și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în fiecare zi de 21 decembrie mă îmbrac mai frumos, câteodată mă duc în piață și, crede-mă, în ziua aceea mă simt mai înalt! Inserție în 2004. Îți amintești, Mircea? Multă vreme nu ți-am scris. Am rămas fără grai. Și nici acum nu găsesc atâta grai încât să nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmbrac mai frumos, câteodată mă duc în piață și, crede-mă, în ziua aceea mă simt mai înalt! Inserție în 2004. Îți amintești, Mircea? Multă vreme nu ți-am scris. Am rămas fără grai. Și nici acum nu găsesc atâta grai încât să nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu-și începuse „discursul de adio”, de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vom învârti printre ei și nici unul nu va bănui c-am fost cândva împreună, în trecutul infinit al timpului, poate nici noi; nu știu însă când se împlinesc și după care legi, ciclurile cărora suntem supuși. Vrui să vorbesc, dar graiul mi se opri în privirea ei nefirească pentru această lume. - Keti, încercai, mi-e dor, aș vrea să ne mai vedem măcar o dată pe banca din Grădina publică, la fel ca-n urmă cu 47 de ani. De atunci... - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poate să plece iar înainte în pribegie, dacă n-a putea rămâne la curte, și pe la bordei, ca s-o mai vadă, n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu știe nimeni, în toate plaiurile munților, să stârnească cerbii, toamna la muget. Îi mugea și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene castanii. Doctorul Micu era un mărunțel nervos, care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aparțineau, îmi explică tata, unui alt medic, unul dintre adversarii cei mai înverșunați ai lui Astaghfirullah. Se numea Abu-Amr, dar prietenii șeicului îi schimonosiseră numele în Abu-Khamr, „moș Alcool“. Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul, aveai impresia că Cel-de-Sus se distrase alcătuind două ființe cât se poate de nepotrivite una cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Alpujarras, unde i se îngăduise să se instaleze cu familia sa. Scena de la poarta spre Najd nu a ținut decât câteva secunde, după care Ferdinand și Isabela și-au continuat drumul în direcția Alhambrei, în vreme ce Boabdil, rămas o clipă fără grai, a întors capul o dată înainte de a-și continua drumul. Mergea atât de încet, încât a fost iute ajuns din urmă de trupa sa, formată din mai bine de o sută de cai și catâri care transportau bărbați, femei, copii, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste cuvinte, și-a desprins brațul din pumnul încleștat al lui Mohamed și și-a ridicat ușor vălul. Soldatul s-a apropiat, a ținut-o câteva clipe pe după umeri și a strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi corespunde fiecare dintre litere. După o oră petrecută cu mâzgăliturile, răspunsul ne-a sosit în stihuri: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aducând parfum de verbină. În conul ei de lumină, Velunda își schimba forma, devenind, pe rând, căprioară, iepure, rândunică, mistreț, balaur și pește. Avea darul metamorfozei, pe lângă acela al clarviziunii, puterea de a se face nevăzută și de a înțelege graiul animalelor, de a descătușa izvoare, de a merge prin aer. Mai avea darul de a vindeca... Velunda continua să se transforme - acum era un șarpe ieșit din letargie, gata să-și schimbe pielea. Lui Vitellius îi veni să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neveste, Moșnegii toți fărâma lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși, feciorii strâng prăseaua Cuțitului din gingatoare. Atâtea pătimi plâng în glasul Cu vânătorului părinte, Si-atâta dor aprind în inimi De clipă răzbunării sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e graiul gurii sale; Din el va lumină norocul Acestui neam sfârșit de jale! Același dor tresare-n piepturi Când glasul strigător răsună, Si gemând înfioară firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
de entuziasmați de aventură și erau convinși că avem un viitor mare în industria filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
persoanei lui unice cu experiență milenară specifică.Ca gând, doi poeți pot fi identici, dar ca expresie total diferiți, și aici se adeverește inepuizabilitatea de manifestare a realității organice în firile receptive ale bunului -simț. Poeții merg cu gândul și graiul lor în virtutea naturii, ei gândesc în continuarea naturii, nu în contradicție sau scandal cu ea, ei îngână natura, o cântă și descântă, o leagănă ca pe un prunc să se liniștească, nu o brutalizează nici violentează, ci o înfiază, o
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
realitatea, din trupul ei să sară noul, ca o scânteie ce luminează o altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
iar la nivel formal textul se prezintă ca un dialog neîntrerupt și adeseori ironic cu autori celebri și opere fundamentale ale literaturii universale, printre care se numără Divina Comedie, Hamlet, Furtuna, Robinson Crusoe, Muntele vrăjit, dar și faimosul poem sufist Graiul păsărilor. Pentru Clarissa Mulțumiri Autorul le mulțumește domnilor Faber & Faber pentru permisiunea de a cita versuri din poemul The Four Quartets inclus în volumul lui T. S. Eliot Collected Poems, 1909-1962, și din poemul Crow’s Playmate, apărut în volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și primul general al Ordinului Iezuit. Vasiliscul îgr. basiliskos - regișor) este o reptilă legendară, regele tuturor șerpilor, despre a cărui privire se spune că putea ucide. Aluzie la două versuri celebre din poemul In Memoriam al lui Alfred Tennyson. Poemul Graiul păsărilor, scris în secolul al XII-lea de poetul iranian Farid Uddin Attar, aparține tradiției mistice sufite și descrie prin intermediul călătoriei păsărilor diverse tipuri de caractere umane aflate în căutarea Adevărului și străbătând treptele desăvârșirii, așa cum sunt ele prezente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
L-am Întrebat cine era omul acela și ce voia. — Era Fumero. A venit să aducă vești despre Julián. — Ce știe el de Julián? Miquel m-a privit, mai abătut ca niciodată. — Julián se Însoară. Vestea m-a lăsat fără grai. M-am lăsat să cad Într-un scaun și Miquel mi-a luat mîinile. Vorbea cu greu, ostenit. Înainte să apuc să spun ceva, Miquel mi-a rezumat faptele la care se referise Fumero și ceea ce se putea imagina În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]