2,626 matches
-
Asediul Budei din 1541 a fost încercarea habsburgilor de ocupare a Budei, care a provocat contraatacul otomanilor și care a dus în cele din urmă la anexarea Ungariei centrale de către Imperiul Otoman. Într-o primă fază, o armată habsburgică condusă de Wilhelm von Roggendorf a asediat Buda, în care se adăpostea succesorul lui Ioan I Zápolya, vasal al Imperiului Otoman. Regele maghiar murise în 1540, iar pe tronul său se urcase fiul său minor, Ioan al II-lea Zápolya
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
noul rege. Asediul a început în vara anului 1541 dar, datorită proastei organizări și a unei apărări bine organizate, după mai multe atacuri cu mari pierderi de vieți omenești, Buda a rămas necucerită. Suleiman Magnificul a hotărât să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită. Aproximativ 7.000 soldați habsburgici au fost uciși
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
Buda a rămas necucerită. Suleiman Magnificul a hotărât să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită. Aproximativ 7.000 soldați habsburgici au fost uciși în luptă sau s-au încecat în Dunăre. Von Roggendorf, grav rănit în luptă, avea să moară 2 zile mai târziu. Otomanii au fost întâmpinați ca eliberatori, dar Suleiman
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită. Aproximativ 7.000 soldați habsburgici au fost uciși în luptă sau s-au încecat în Dunăre. Von Roggendorf, grav rănit în luptă, avea să moară 2 zile mai târziu. Otomanii au fost întâmpinați ca eliberatori, dar Suleiman a hotărât să ocupe orașul și l-a
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
Genova pe 8 septembrie 1541. El a încercat să contrabalanseze victoria otomanilor prin cucerirea Algerului, dar expediția sa s-a încheiat cu o nouă înfrângere a habsburgilor. Ferdinand a mai încercat să recucerească Buda și Pesta în 1542, dar armata habsburgică a fost respinsă de otomani.
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
stat) și un bust de gresie au rămas pe fațada vestică. Sculpturile au fost realizate de artiștii Hans Brandstetter, Karl Lacher, Karl Peckary, Emanuel Pendl și Rudolf Vital. Statuile din nișe reprezintă câțiva austrieci importanți (printre care și unii împărați habsburgici) și patru mari alegorii: „Arta”, „Știința”, „Comerțul” și „Industria”. Acestea au fost refăcute începând din anul 2001 și amplasate în locurile în care se aflau inițial.
Primăria din Graz () [Corola-website/Science/328015_a_329344]
-
Regatul Ungariei între 1538 (1526) și 1867 a fost parte a Monarhiei Habsburgice, deși în afara Sfântului Imperiu Roman, parte oficială a succesorului acestuia din urmă, Imperiul Austriac. După bătălia de la Mohács, Ungaria a fost guvernată de doi regi: Ioan I Zápolya și Ferdinand I. Ei au împărțit regatul în două în 1538. Habsburgii
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului habsburgic, denumit apoi Imperiul Austriac. Ungariei i s-a recunoscut statutul de „Regnum Independens”, ca teritoriu separat în cadrul imperiului, după cum a stipulat articolul X din 1790. După încetarea existenței Sfântului Imperiu Roman, (Regatul Ungariei nu a fost parte a acestuia), noul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul Ungariei Răsăritene s-a transformat mai târziu în Principatul Transilvaniei. Termenul „Ungaria Regală” a încetat să mai fie folosit după 1699, iar regii habsburgici ai Ungariei au preferat să numească țara cu un teritoriu lărgit ca „Regatul Ungariei”. Membrii casei de Habsburg ai influentei dinastii din Sfântul Imperiu Roman au fost aleși regi ai Ungariei. Ungaria Regală a devenit parte a Monarhiei Habsurgice și
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
devenit antihabsburgi. Ungurii au fost nemulțumiți de comportamentul soldaților imperiali staționați în Ungaria, dar și de recunoașterea suveranității turcești asupra Transilvaniei. (Principatul Transilvaniei a acceptat suzeranitatea Imperiului Otoman, dar în perioada secolelor XVI-XVII a acceptat o dublă vasalitate, otomană și habsburgică). Protestanții, pe de altă parte, care au fost persecutați în Ungaria Regală, au văzut un periocol mai mare în Contrareformă decât în stăpânirea otomană. Reforma Protestantă a făcut numeroși prozeliți în special în clasele inferioare, la începutul secolului al XVII
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a cerut aprobarea Dietei de la Budapesta pentru aprobarea Pragmaticei Sancțiuni, prin care monarhul habsburgic urma să guverneze Ungaria nu ca împărat, ci ca rege supus limitărilor constituției și legilor țării. El a sperat că prin aceasta să poată păstra integritatea imperiului în condițiile în care dorea să îi urmeze la tron Maria Terezia a
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
toate reformele sale cu excepția celor care priveau toleranța religioasă, situația țărănimii și abolirea ordinelor religioase. Succesorul lui, Leopold al II-lea, a reintrodus din punct de vedere administrativ separarea Ungarie ca regat pe al cărui tron să fie un rege habsburgic. În 1791, Dieta a votat Legea X, care stabilea statutul de regat independent al Ungariei, guvernat de un rege încoronat legal în conformitate cu prevederile constituționale maghiare. Această lege avea să devină mai apoi baza juridică pentru cererile maghiarilor de reformare a
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
susținut din punct de vedere moral și împotriva intereselor păturilor bogate înseși. Széchenyi a propus o revoluție în economie și a afirmat că doar moagnații sunt capabili să o pună în practică. El era susținătorul unei legături puternice cu Imperiul Habsburgic, dar și a abolirii iobăgiei, impozitării marilor proprietăți funciare, finanțării dezvoltării prin intermediul capitalului străin, fondării unei bănci naționale și a salariului în bani pentru angajați. Széchenyi a fost unul dintre cei care a susținut construcția podului suspendat peste Dunăre dintre
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
și eclectic, construcția fiind începută în anul 1846. A fost ridicată din cărămidă, pe o temelie solidă, iar în 1909 i s-a mai adăugat un etaj. În același an clădirea a devenit sediul administrativ al județului Suceava. După ocupația habsburgică, reședința județului a devenit pentru o vreme Fălticeni, deoarece orașul Suceava se afla sub stăpânire străină. Începând cu 1923, în clădire și-a desfășurat activitatea Prefectura județului Baia, iar între 1950 și 1968, Consiliul Popular Raional Fălticeni. Odată cu desființarea raioanelor
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
(n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861, București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana. S-a născut la Giula în Regatul Ungariei, în familia nobilului român, Petru Nicoară
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
unde să ține slujbe religioase și au fost puși sub atrocitățile locuitorilor majoritari, totodată erau discriminați și de către conducătorii orașului. Rezolvarea situației era implementată în 1728 când au cumpărat casa lui Ferenc Nagy Szabó, unde până în 1764 cu ajutorul politicii procatolice habsburgice iezuiții au construit după planurile lui Bálint Scherzer o Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (în ) cu două turnuri în stil baroc. Reîntoarcerea franciscanilor a fost în secolul al XVIII-lea. Cu ajutorul familiei Petky călugării au construit între anii 1745-1747 o biserică
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
evreiești au continuat să existe și în teritoriile din fostul Regat al Ungariei care au fost alipite la România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Austria și Cehoslovacia. Schimbările care au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în Regatul Ungariei, care se afla și el sub dominație habsburgică, dar s-au desfășurat aici într-un ritm lent. Autonomia largă
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în Regatul Ungariei, care se afla și el sub dominație habsburgică, dar s-au desfășurat aici într-un ritm lent. Autonomia largă de care beneficia nobilimea l-a împiedicat pe împărat să-și pună aici în practică reformele în toate domeniile. Asa au fost frânate în acea perioadă în Ungaria și
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
cel mai mult în făurirea ritului numit ulterior neolog. Influența celei a doua generații de reformiști evrei din Germania, ca de pildă rabinul reformat Abraham Geiger, a fost cu totul marginală în Ungaria. În anii revoluției din 1848 împotriva dominației habsburgice au apărut în câteva localități grupări de evrei care militau pentru reforma radicală: În centrul acestei mișcări stătea "Asociația reformată din Pesta" sub conducerea rabinului Itzhak Einhorn (Horn Ede), care era inspirat de cărțile rabinului Samuel Holdheim. Reformiștii radicali au
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
pentru restăpânirea democrației și eliberarea polonezilor și a altor popoare din suzeranitatea Puterilor Centrale. Józef Piłsudski a devenit un erou popular atunci cand Berlinul l-a închis pentru insubordonare. Aliații au spart rezistență Puterilor Centrale în toamna anului 1918, iar monarhia habsburgica s-a dezintegrat și guvernul imperial german s-a prăbușit. În octombrie 1918, autoritățile poloneze au preluat Galiția și Cieszyn Silezia. În noiembrie 1918, Piłsudski a fost eliberat de către revoluționari și s-a întors în Varșovia. La sosirea sa, pe
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
pentru restăpânirea democrației și eliberarea polonezilor și a altor popoare din suzeranitatea Puterilor Centrale. Józef Piłsudski a devenit un erou popular atunci când Berlinul l-a închis pentru insubordonare. Aliații au spart rezistența Puterilor Centrale în toamna anului 1918, iar monarhia habsburgică s-a dezintegrat și guvernul imperial german s-a prăbușit. În octombrie 1918, autoritățile poloneze au preluat Galiția și Cieszyn Silezia. În noiembrie 1918, Piłsudski a fost eliberat de către revoluționari și s-a întors în Varșovia. La sosirea sa, pe
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
mai departe dezintegrarea Comunității. Statul polono-lituanian a fost dominat de Imperiul Rus din vremea lui Petru cel Mare. Acest control străin a atins apogeul sub Ecaterina cea Mare și a implicat la acel moment și Regatul Prusiei, cât și monarhia habsburgică austriacă. În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Comunitatea s-a recuperat din punct de vedere economic și cultural, și a încercat reformele interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacția ostilă și în cele din urmă a dus
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
II-lea al Prusiei, interesat de câștigurile teritoriale și în neutralizarea Austriei care amenința cu poziția sa militară, a susținut sistemul de partiție, care era favorabil pentru interesele celor trei state de partiționare. Împăratul Iosif al II-lea din monarhia Habsburgică și apoi împărăteasa Ecaterina au căzut de acord, iar în 1772, Rusia, Prusia și Austria au forțat termenii de prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii. Prima partiție în 1772 nu a amenințat în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
folosească Mănăstirea Plătărești, alături de Mănăstirea Cotroceni, ca loc de refugiu în caz de primejdie. Brâncoveanu se va refugia pentru prima dată la Plătărești chiar în primul său an de domnie, 1689, când a trebuit să părăsească Bucureștii sub amenințarea oștilor habsburgice conduse de generalul Donat Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
alte specii de taleri care au circulat la noi: Denumirea de speciestaler întâlnită pe unele monede sau în anumite documente arată că era vorba de monedă efectivă și nu de unitate de calcul. În urma ocupării Țărilor de Jos de către Imperiul Habsburgic, la începutul secolului al XVIII-lea, emiterea talerului-leu olandez a încetat. Cantitățile mari emise anterior și existente în circulația monetară din Țările Române au început să se rarefieze, încetul cu încetul. În locul talerului-leu al Țărilor de Jos, Maria Theresia a
Taler-leu () [Corola-website/Science/330216_a_331545]