2,931 matches
-
riches - expresie apărută odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu e vorba numai de cei care au profitat de această „surpare” pentru a se Îmbogăți lacom și de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după o atât de radicală răsturnare a instituțiilor și oamenilor, când calea unor noi, abili și neîndurători oportuniști e deschisă larg, iar opinia publică e pur și simplu paralizată de schimbări atât de substanțiale și spectaculare. Nu, nu „oamenii cinstiți, harnici și dotați cu conștiință umană și civică” ajung la frâiele puterii, după ce, „odată la un secol se face dreptate!”, ci... ceea ce se vede! Și, spre slaba noastră consolare, putem să adăugăm că oarecum la fel s-au Întâmplat lucrurile și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ofițerii necunoscuți care mă urmăreau, Îmi ascultau telefonul - de câteva ori i-am auzit sforăind În receptor, făcându-mi inutilizabil aparatul! - și nici pe numeroșii mei colegi care zâmbeau și-mi dădeau Încurcați mâna când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată, norocul, crezându-se nefericit sau era mai degrabă o poză neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au crescut, dar cu care, cu mentalitatea sa - atât de splendid, de pitoresc răsfrântă În prozele prietenului meu Sorin Titel, pe care l-am ajutat să devină bucureștean! -, nu s-a impregnat niciodată. Banat, regiune populată de oameni gospodari și harnici, buni, foarte buni Români și plini de un spirit practic și de un bun-simț colosal și În mijlocul cărora tinerelul sfios și zăpăcit care eram, fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a spiritului de organizare, cu condiția de a se recunoaște că sunt un popor inteligent, cu un coeficient intelectual probabil superior altora. Dacă din asemenea Însușiri nu a ieșit ceva mai bun, de vină sunt și ei Înșiși (mai puțin harnici decât inteligenți), dar, cu siguranță, În primul rând „ceilalți“. Nu lipsesc nici interpretările care văd În spiritualitatea românească, deschisă spre nemărginirea cosmosului și spre marile Întrebări ale existenței, o sinteză superioară În raport cu spiritul pozitiv și tehnologic al Occidentului (orgolioasă interpretare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Când ne-am așezat la masă, am făcut un inventar al celor prezenți și orice rămășiță de bună dispoziție de care mai dispuneam s-a evaporat atunci când am realizat cât de puțin în comun aveam cu ei - tații carieriști, mămicile harnice și responsabile - simțindu-mă curând pătruns de teamă și singurătate. M-am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1937, pentru terminarea liceului la București. Soarta m-a „selecționat” pentru neurochirurgie, deși eu mă visam medic internist la Spitalul Stamate, având exemplu pe Dr. V. Dimitriu. Pentru mine dragul meu oraș natal a rămas plin de farmec: oameni cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rămas ca Anuarul să fie redactat? Nu mai știu nimic În această privință (Nici nu știu cui i-aș trimite contribuția mea). Vă felicit pentru rodnica Dv. activitate și, felicit și orașele Suceava și Folticeni că au găsit așa de pricepuți și harnici cercetători: D-voastră și d. Moscaliuc , pe care n-am avut Încă plăcerea să-l cunosc, dar, după cum reiese din scrisul matale, e element demn de colaborarea Dv. și pe care vă rog să-l salutați și În numele meu - așa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-i solicită atâtea medicamente ca România. Ce să-i faci! Germania este doară „farmacia lumii”. D-na Stino ne-a scris de la Iași. Ea desigur că va dona tot ce interesează Muzeul pentru literatură. Îmi pare bine că ai ajutoare harnică și inteligentă (...). De pictorița Florica Morțun mă leagă, prin tatăl ei, unele amintiri, despre care vom vorbi, când ne vom vedea. Cu tatăl ei eram prieten. Te sfătuiesc să primești ospitalitatea d-nei și d-lui Păpușanu . Ei sunt foarte amabili
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
abil”, m-aș fi lăsat, cu o bună teatralitate a „modestiei”, specialitate a creatorului sudic și balcanic ce-și convertește nu rareori enorma vanitate, uneori justificată, în aere ipocrit-popești, conformându-se unui clișeu răspândit în mediile mic-burgheze, cel al „artistului harnic și modest”, al „marelui creator, simplu și modest” etc. A fost, nu contest, și ambiția mea socială, dorința de a conduce o revistă, nu numai în numele meu, dar și al grupului în care mă formasem, ca și în cel al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al energiei și existenței umane, dincolo de experiență, adaptare - evident, o lege a speciilor animale și, după colosala descoperire a lui Darwin, aproape
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c.c., care, ascuns în haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc” eșecul cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai puțin spectaculoasă, mai puțin „zgomotoasă”, creîndu-și tunelele ei ascunse și îndărătnice care trebuiau, după ani lungi și după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele, atacuri, ridicolul -, cârtiță harnică și inflexibilă, să o scoată la un „alt țărm”. Nu, nu la cel visat în tinerețe, ce fusese, de fapt, „primul” - adică arta de a stăpâni tehnica complexă a unui „roman de idei” și aplauzele publicului și ale criticii! Nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel, cu o promptitudine și generozitate zeiască, textele mele cele mai „largi și substanțiale”, cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e... ultima?! Se „termină” oare cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totala dezmembrare. Nu, eu nu voi împărtăși acest ultim și puțin hazardat punct de vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a reușit să-și creeze și o astfel de imagine, a „bunului împărat”, harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc. etc. Nu, adevăratele motive nu ale „lașității” noastre, cât ale unei reale paralizii a elitei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca un iscusit iluzionist urcat pe o scenă primitivă a unui teatru de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
turcă și greacă de suprafață, o filozofie a vieții adusă de marile vânturi ale Asiei, contrazicând în esență dinamica gândirii europene, Faust-ul goethean ce-și iese din contradicțiile profunde ale științei și ființei prin acțiunea spre binele, spre salvarea colectivității harnice și credincioase! N-am fost fatalist sub cele două dictaturi comuniste, prima barbară și a doua vicleană, nu sunt nici azi, când cârduri de tineri fug de un prezent ce-i dezamăgește, de parcă prezentul unei națiuni se poate zidi fără
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu care „lumea” întâmpină pe cei curajoși! Pe cei ce cred, în ciuda tuturor riscurilor - ba și îmbătați de ele! -, cele ale sărăciei, ridicolului, calomniei directe sau abile, sarcasmului și ironiei „elegante”, strigătelor apocaliptice despre sfârșitul artei care au luat locul, harnice, celor care, cu un secol în urmă, afirmau perfecta ei inutilitate socială! Sunt pentru că am avut norocul să-mi împlinesc, cât de cât, opera, norocul unei longevități prolifice, carieră, în acest caz, pentru a conclude, înseamnă „norocul exprimării unui destin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
minunată poeană liberă, înconjurată de păduri care se înnalță măreț în jur. Drumul îndărăt prin fânețe, pe lângă fântâna de Slatină a lui Beliboi, prin Pometea Neamțului. Mai târziu trecem la Humulești, vedem banca populară Ion Creangă, al cărei casier e harnicul învățător Bancea; peste limpedea și repedea Ozană apoi vedem în despărțirea IV Neamț acum, în strada Ion Creangă, casa marelui scriitor, care casă a suferit pe dinlăuntru multe transformări, "căci dă, zice nepoata lui, Sofia Grigoriu, dă, era o antică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
loturi pentru casă, în vatra satului Bulgarilor între Români și Românilor între Bulgari. Veteranii sunt. Li s-au dat pământuri proaste; nu sunt element colonizator; au ajuns servitori (la români). Citesc și Bulgarii. Sunt ușor de desnaționalizat, dacă învățătorul e harnic și știe care e menirea lui. Biblioteca în proastă stare. Sabangia (com. Agighiol) școală în foarte proastă stare. Adm. de altfel se poartă foarte prost cu învățătorii și cu școlile. În sat la Sarighioiu nu este bibliotecă și-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
matcă neprevăzătoare care, în timpul unei veri secetoase, trimite roi mulți în toate părțile zării, încât ea se istovește și piere, iar tinerele colonii mărunte rebegesc la cele dintăiu vânturi reci de toamnă; ci ia pildă de la această colonie tânără și harnică, care-și organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește la strânsura altui roi și păstrează acele răzbunătoare numai pentru adevărații dușmani din afară! De câte ori zbiera măgărița maiorului, de-atâtea ori soldații îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care ați răspuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la această mănăstire de 65 de ani: o viață de om! Povestește năcazurile cu Rușii cu vlădicii rusificatori Maice moldovence. Chiar ea nu știe rusește... Cucurigu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]