2,554 matches
-
țesătură, o imagine. Aici vom da credit deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă descriere sau intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sens general al lucrurilor care ne arată ceea ce nu am mai vrea să ni se arate: cursul istoriei și utilizarea acestuia în luptele puterii-cunoaștere, în jocurile politice dintre grupurile umane. Această semiologie se transfomă într-o mare teorie de factură hermeneutică, iar aceasta din urmă, într-o doctrinologie... Iată cum semiologia se poate îndrepta spre o hermeneutică, iar aceasta spre posibilitățile unor elaborări doctrinare care sunt folosite de politicieni pentru a fi la putere. Vremea modernă a doctrinelor și a reprezentanților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cursul istoriei și utilizarea acestuia în luptele puterii-cunoaștere, în jocurile politice dintre grupurile umane. Această semiologie se transfomă într-o mare teorie de factură hermeneutică, iar aceasta din urmă, într-o doctrinologie... Iată cum semiologia se poate îndrepta spre o hermeneutică, iar aceasta spre posibilitățile unor elaborări doctrinare care sunt folosite de politicieni pentru a fi la putere. Vremea modernă a doctrinelor și a reprezentanților acestor teze și idei dogmatice a murit. Fără sensuri și fără semnificații (ca metode de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sensuri și fără semnificații (ca metode de a privi și a trata materialul istoric), nu cred că istoria scrisă ar deveni incoerentă sau absurdă. Istoriile de discurs ale Analelor au anumite limite epistemologice, provenite nu atât din semiologie sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un discurs istoriografic în structura sa figurativă? De ce discursul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și pe baza multiplicării teoriilor din sfera cunoașterii istorice. Încă din secolul al XVIII-lea, teoria s-a instalat în cercetarea de tip istoric pentru a-i produce discursul. Fără ideea de teorie, fără o elaborare teoretică, deopotrivă ideologică și hermeneutică, istoria ca disciplină modernă nu s-ar fi putut institui în universități și în școli. Disciplinarea istoriei scrise (o cunoaștere dificilă și mereu contrară intențiilor de disciplinare ale puterii-cunoaștere) s-a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aplică formula lui Lucian Boia, care spunea, într-o notă ironică, în cartea sa Jocul cu trecutul, că istoricii mai mult fac decât gândesc istoria. Și acei istorici care aplică diverse tehnici și modele de interpretare preluate din alte discipline (hermeneutică, semiotică, psihanaliză) se află mai mult în registrul facerii istoriei decât al gândirii. Avem nevoie de o înțelegere plurală a istoriei și a realității, ceea ce presupune distincții, diferențe ale relațiilor oameni-lucruri, oameni-oameni, dincolo de orice utilaj discursiv sau model narativ. Acel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii ale istoriei, hermeneutici și semantici istorice, istoriografii și metaistorii etc.) nu poate decât să ne bucure. Nu există model sau metodă cu funcție unică în scrierea istoriilor, iar deschiderea spre diferențe, nuanțe, noi tehnici de analiză, spre puncte de vedere neașteptate este o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
povestiri, descrieri, analize. Cele două instanțe ale cunoașterii moderne sunt deopotrivă parte a unui discurs, fragment de istorie, dar și al unui limbaj-reprezentare, ce poate fi la rândul lui analizat. Este doar o iluzie culturală occidentală că domenii precum semiotica, hermeneutica dețin în ele întreaga cunoaștere umană. Ceea ce dețin ele este o regie a transmiterii diverselor cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iluzie culturală occidentală că domenii precum semiotica, hermeneutica dețin în ele întreaga cunoaștere umană. Ceea ce dețin ele este o regie a transmiterii diverselor cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic Turn. De asemenea, nu se mai poate susține pe imperativul categoric al unui adevăr istoric empiric. În schimb, se poate susține pe o atitudine de genul celei adoptate de Foucault, care își prezenta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
inconfundabile de exprimare, expresii dominante ale eclecticelor sale analize istoriografice, literare și filosofice, publicate în eseuri academice). Am fost surprins să întâlnesc la un gânditor deconstrucționist din generația lui Foucault aspirația pentru intrigă narativă (plot), încrederea în sens și în hermeneutică: "A meaningful life is one that aspires to the coherency of a story with a plot"232. Texte coerente, dar intrigante! Este cel puțin bizară această concepție, mai ales că vine de la un anglo-saxon, dar cu spirit mai degrabă latin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și totalitar. Auschwitz-ul și Gulag-ul sunt finalități ale acestui sistem modern al reprezentării și nicidecum ale unor "naziști" și "comuniști" luați drept "cazuri izolate", tratați la rece și maniheistic, pe criteriul "oameni răi". Intelectualii români, post-1990, în neputința lor hermeneutică, poate și fenomenologică, se pot juca mental și prin discursul public de-a doctrina și ideologia, "de-a stânga" și "de-a dreapta", dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de ieri și de azi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Univers, București, 2000. Foucault, M., Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963-1984), Casa Cărții de Știință, Cluj, 2001. Foucault, M., Anormalii. Cursuri rostite la Collège de France, Univers, București, 2002. Foucault, M., Biopolitică și medicină socială, Idea, Cluj, 2003. Foucault, M., Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004. Foucault, M., Ce este un autor? Studii și conferințe, Idea, Cluj, 2004. Foucault, M., Lumea e un mare azil, Idea, Cluj, 2005. Foucault, M., Puterea psihiatrică, Idea, Cluj, 2006. Foucault, M., Nașterea biopoliticii, Idea, Cluj, 2007
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault, Theatrum..., op. cit., p. 220. 196 Idem, Cuvintele..., op. cit., p. 425. 197 Idem, Theatrum..., op. cit., p. 183. 198 Ibidem, pp. 195-196. 199 Ibidem, p. 196. 200 Ibidem, p. 197. 201 Ibidem, p. 201. 202 Ibidem, p. 204. 203 M. Foucault, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004, p. 440. 204 M. Foucault, Theatrum..., op. cit., p. 290. 205 Ibidem, p. 107. 206 Idem, Istoria nebuniei..., op. cit., pp. 6-7. 207 Idem, Theatrum..., op. cit., pp. 288-289. 208 Ibidem, p. 395. 209 Ibidem, p. 470. 210 Idem
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Isus le explică Scripturile celor doi pe drumul spre Emaus, dar nici în această povestire nu se citează sau se menționează vreuna dintre ele. E un fapt neobișnuit deoarece, începând cu Paul (cf. 1Cor 15), putem observa o foarte sofisticată hermeneutică a câtorva texte biblice deja bine încorporate în teologia creștină de la început. În schimb, în aceste narațiuni evanghelice nu există nicio mențiune a unui pasaj particular și nici măcar un ecou al unui text din Vechiul Testament. Îmi închipui că unii se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
interioare și exterioare pe care Barth o discerne în revelație”4. El se întreabă, în final, daca excluderea teologiei naturale nu arunca peste bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
absurde; e) discursuri al căror sens adevărat nu este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă a traducerii, capabilă să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scopuri profane. Din altă perspectivă, această asociere a fost concepută drept aceea dintre o formă originară și una derivată: ceea ce presupune o relație istorică (o formă a apărut Înaintea celeilalte), una cauzală (o formă a generat apariția celeilalte) și una hermeneutică (o formă dă sens celeilalte). Cea mai elaborată construcție În acest sens este așa-numită „școală ritualistă”: pentru adepții acestei teorii, la Începuturi au fost doar gestul și acțiunea rituală, ca expresii ale emoțiilor primordiale. Mitul reprezintă o fază ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv al modernității: Studiul mitului a fost conceput, de la Începuturi, ca studiul credinței, ca o Întreprindere de „recuperare hermeneutică” - cercetarea acceptă elementul exotic chiar și numai pentru a arăta, prin anumite procedee de alegorizare și raționalizare, că acel element nu este, de fapt, foarte diferit de noi; Înțelepții Iluminismului au insistat asupra faptului că, și În cea mai „sălbatică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce la situația (oarecum paradoxală) În care pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
surprinde frământările secolului XX pe această temă, am simțit totuși nevoia unei priviri de ansamblu asupra ideii de literatură, pentru o mai bună înțelegere a prezentului. În această incursiune de un real folos mi-au fost lucrările lui Adrian Marino - Hermeneutica ideii de literatură și, în special, Biografia ideii de literatură - ce mi-au oferit un imens câmp bibliografic și au constituit coloana vertebrală a lucrării. Tratarea acestei problematici am plasat-o însă sub semnul jocului, plecând de la concepția gadameriană potrivit
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D. Wiggins, pentru a examina criticismul lui Hume la adresa conceptului de substanță) și filosofia continentală de inspirație hermeneutică (Paul Ricouer, care afirmă că personalismul, în calitate de curent filosofic, a murit). Pe această linie ne întrebăm: ce rămâne din noțiunea de persoană primită de la tradiția filosofică? V. Possenti recunoaște că „ideea-realitate a persoanei traversează un moment de eclipsă și pretinde
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
își încheie activitatea propriu-zis critică - sunt grupate unele dintre cele mai substanțiale comentarii care s-au scris despre scriitori români contemporani (Marin Preda, Radu Petrescu, Sorin Titel). Metoda e, în aceste texte, mai puțin „semiotică”, identificabilă mai degrabă cu o hermeneutică, cu ample descrieri a diverse procedee de abordare. Aici, ca și în alte rânduri, eseistul ține parcă să ilustreze opinii pe care le formulează și teoretic: „O prea strictă determinare teoretică a criticii sfârșește, după un moment de mic imperialism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
prin subtitlul „eseu despre exil”, ci și prin prelucrarea alertă și speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]