8,202 matches
-
de o mediatizare aproape fără precedent în Tîrgoviște, spectacolul ,,ZARURI ȘI CĂRȚI'' cu Florin Piersic Jr. și Petre Fumuru, s-a conturat din primul moment ca eveniment al zilei. Lucru de care mă și conving imediat, încă de la intrarea în holul Teatrului. Mi se pare cumva fastuoasă primirea cu un trandafir și o felicitare-mărțișor, și nu pot decît să mă bucur și să arăt asta și celor care ne întîmpină. ( ... )credeți-mă că nici un superlativ absolut nu mi s-a părut
CHINTĂ LA DAMĂ, SAU CUM SĂ INTRI ÎN TEATRU CU “ ZARURI ŞI CĂRŢI” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357949_a_359278]
-
bine chibzuit, că am rîs cu lacrimi ! mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o mulțime de amănunte ale vietii literare... și parcă asistăm (în timp ce citeam) la discursurile lui G. Călinescu la Universitate, cînd și holurile erau ticsite de studenti ! Am fost prieten cu Piru, cu Ion Rotaru (care mi-a fost și naș - mi-a botezat un puradel și, peste ani, cînd a vrut nasul s-o vadă pe doamna Mara Nicoară, aceasta i-a
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
pe Andrei, rămas încremenit dincolo de tocul ușii după ce ascultase întreaga discuție, privind-o compătimitor. S-a trântit pe pat cu ochii țintă la tavan și a rămas cu brațele ridicate, având palmele desfăcute a rugă, preț de câteva minute... Pe holul central al impunătoarei clădiri, în timp ce se îndrepta spre secretariat, Adriana l-a întâlnit pe Sergiu, unul din asistenții universitari de la Științe penale. A vrut să evite orice dialog, dar el a prins-o de mână și a întrebat-o batjocoritor
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
bine chibzuit, că am rîs cu lacrimi! Mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o mulțime de amănunte ale vietii literare... și parcă asistăm (în timp ce citeam) la discursurile lui G. Călinescu la Universitate, cînd și holurile erau ticsite de studenti! Am fost prieten cu Piru, cu Ion Rotaru (care mi-a fost și naș - mi-a botezat un puradel și, peste ani, cînd a vrut nasul s-o vadă pe doamna Mara Nicoară, aceasta i-a
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
ultime dorințe ai ? Oftează Leonid sărmanul Deschide ochii și clipește A înțeles ce i se cere Și iată in sfarsit, șoptește: Doresc intai dacă se poate Și vreau să știți, la asta țin Să mi se pună o statuie În holul mare în Kremlin Toți cei prezenți discută-n șoaptă Strânși într-un colț, analizează, Dacă dorința exprimată E justă și nu deranjează În fine, toți și-au dat acordul Iar viitorul șef rapid Se-apropie de pat și spune -Ai
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe gresia albă, asemenea unui scuipat grețos. Blugii și i-a luat din mers și s-a îmbrăcat pe hol, tremurînd. Și o ultimă amintire dezgustătoare: acea rîmă umflată și roșie, a cărei amintire o mai ardea încă între picioare. S-a dus acasă și s-a spălat de gîndaci. Și, da, acuma își amintea care fusese mecanismul ce o
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Mi-ar fi imposibil, chiar dacă nu l-aș fi întâlnit atunci și pe Gelu... Am încrucișat noi, câteva priviri firești, în acel compartiment clasa-doua, printre momentele de ațipire ale lui tata, și-apoi am ieșit amândoi, ca la „comandă”, pe holul vagonului. El, ca militar, știa sigur de comandă, era chiar sătul! Dar Eu? Chiar: cine ne-o fi ridicat atunci de pe scaune, pe-amândoi de-odată, fără să ne fi făcut niciun semn discret măcar? De fapt, cred că, atâta
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
veneau din când în când și cântau câte o colindă de Moș Crăciun. Seara de ajun i se păru Alinei cea mai frumoasa din viata ei. Plutea în aer ceva nedefinit, dar care îi umplea sufletul de bucurie. Răzbăteau de pe hol glasuri cristaline ce murmurau vechi colinde și avea senzația că din cer au coborât îngerii spre a-i împărtăși fericirea ce pusese stăpânire pe ființa ei. In apartament era cald, bradul răspândea miresme de rășină ce se amestecau atât de
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit, cu căciula trasă bine pe cap, cu gulerul paltonului ridicat, a rămas in hol. Zăpada înghețată pe haină, în contact cu căldura din locuință începuse să se scurgă pe podeaua din marmură. A scos din buzunarul de la piept actele și i le-a înmânat lui Shan. Glumea cu ea.. -Nu știam că oamenii de
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
de a nu-și pune mintea cu un copil, înjurăturile orcului de anafură, paști și bisaltiri, mâna sa, în care ținea un cârcel de strugure, întinsă prin ceața lacrimilor ... Într-un fel, cel ce se bătea în fiecare recreație pe holurile școlii primare cu pumnii în piept, imitându-l pe actorul român, devenit celebru în America, mă răzbunase, așa încât simțeam în suflet un mare regret că scăpasem ocazia de a-i strânge mâna. Speranța de a-l mai revedea fusese zadarnică
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii și ei...” Traversează aleea și curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului dispare absorbită de bezna incintei
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
ușa micului coridor... De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul ghetelor, amplificat de ecou... se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt, spre demisol. Micul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a voit și s-a hotărât, s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși el însuși, omul concret, labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... -Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... -Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
fi fost grotesc în prisma realității cotidiene. -Fac plângere pentru ultraj, calomnie și violență în familie! Am zis! ridică filozofic, degetul arătător, femeia. O priveau interziși. -Cum vă numiți? Buletinele, vă rog! - Filomena Grozăvescu, a-v-o-c-a-t. -Ne-am dat dracu'! ieși pe hol agentul rotofei, bombănind. Aveam o zi atât de liniștită. -Ai zis ceva, agent Grozavu? -Nu, șefu'! E cald ca într-un cuptor, și-a șters sudoarea de pe frunte. -Avem bere rece în frigider. Urangutanu' are rezerve pentru meci, clipi complice
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
ceva, agent Grozavu? -Nu, șefu'! E cald ca într-un cuptor, și-a șters sudoarea de pe frunte. -Avem bere rece în frigider. Urangutanu' are rezerve pentru meci, clipi complice din ochi femeia. Ceilalți doi membrii ai echipajului au ieșit pe hol, abținându-se să nu râdă. Grozavu se uita cu jind la frigider. -Nemernica asta mi-a distrus băiatul, domnule milițian! se văicărea soacra. - ... polițist! rectifică omul. -O păcătoasă! continuă netulburată. -La secție! Toți! ordonă iritat, agent Plopu'. -Noi nu suntem
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
făcut urările cuvenite celorlalte persoane și ne-am luat rămas bun. Am ieșit din compartiment și ne-am deplasat către ușă. Nu eram primii. Doi băieți tineri și trei femei între două vârste erau deja la ușă și umpluseră tot holul cu cele mai diverse și curioase bagaje. Printre ele se afla și o roată mare de lemn, cu multe cuie bătute, circular, la doi centimetri de margine și multe pungi cu instalații având becuri multicolore și lanterne lungi, din plastic
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
picioarele ei ca niște mielușei. Mă izbise încă de la intrare mirosul specific al casei, ce-mi fusese atât de familiar cândva, provenind de la tutunul fin al țigărilor lui uica Livi și de la medicamentele depozitate într-o mică debara de sub scările holului, îmbinat însă, mai nou, cu un iz pronunțat de câine. Ce nume nostime au cățelușii ăștia, nu mă putusem abține să observ, trecând pe lângă tanti Drina pentru a intra în hol, Polux, Leto!... Alcmeon, Agenor, Belus, Dione ... , completase stăpâna casei
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
de la medicamentele depozitate într-o mică debara de sub scările holului, îmbinat însă, mai nou, cu un iz pronunțat de câine. Ce nume nostime au cățelușii ăștia, nu mă putusem abține să observ, trecând pe lângă tanti Drina pentru a intra în hol, Polux, Leto!... Alcmeon, Agenor, Belus, Dione ... , completase stăpâna casei, astea sunt născocirile lui Livi! După ce tanti Pipi murise, uica Livi și-o adusese în casă pe tanti Drina, cu care coabitase vreo șase ani înainte de a o lua în căsătorie
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
romanul Povestea unui om adevărat de Boris Polevoi. Eu, uica Livi și sufletul lui tanti Pipi formăm o trinitate de nedespărțit! îmi dictase ritos uica Livi, iar eu caligrafiasem acest text pe ultima pagină a cărții, chiar dedesubtul cuvântului Sfârșit. Holul în care fusesem condus era o încăpere întunecoasă, din pricina draperiei grele din brocart aurit, ce acoperea aproape în întregime fereastra, foarte înaltă și îngustă. Aici îmi poruncise tanti Drina să aștept, ca să-l anunț pe Livi de venirea ta, îmi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
îmi poruncise tanti Drina să aștept, ca să-l anunț pe Livi de venirea ta, îmi explicase, și ca să-l pregătesc. Nicio problemă, e treaz, adăugase, văzându-mi gestul prin care o invitam să nu precipite lucrurile, dar trebuie pregătit, orișicum!... Holul suferise de la plecarea mea din casă transformări importante. Spre exemplu, scara interioară din stejar, folosită pentru accesul la etaj, cu balustradă admirabil sculptată, dispăruse. Constatarea asta mă făcuse să-mi amintesc de o scrisoare a lui uica Livi, singura, de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
a latul peronului, inclusiv pe stâlpii din fontă cu capiteluri corintice care susțineau copertina acestuia. Trecusem prin dreptul ceasului cu cifre romane, imens, cu arătătoarele de grosimea brațului unui bărbat vânjos, indicau trei fără ceva, întârzie, îmi spusesem, intrând în holul gării. Holul era și el pustiu, iar cele două ghișee pentru vânzarea biletelor, închise. Dacă lumina lămpilor peronului n-ar fi pătruns înăuntru prin ferestrele aproape mătuite din cauza prafului și urmelor de muscă, mi-aș fi găsit cu greu drum
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
peronului, inclusiv pe stâlpii din fontă cu capiteluri corintice care susțineau copertina acestuia. Trecusem prin dreptul ceasului cu cifre romane, imens, cu arătătoarele de grosimea brațului unui bărbat vânjos, indicau trei fără ceva, întârzie, îmi spusesem, intrând în holul gării. Holul era și el pustiu, iar cele două ghișee pentru vânzarea biletelor, închise. Dacă lumina lămpilor peronului n-ar fi pătruns înăuntru prin ferestrele aproape mătuite din cauza prafului și urmelor de muscă, mi-aș fi găsit cu greu drum printre băncile
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
din lume. Accesul la etajul clădirii, sediul Casei de cultură, era permis printr-o ușă laterală, aflată la extremitatea aripii sale de pe splaiul B. Niște scări largi, de marmură albă, anunțau somptuozitatea interioară a imobilului. Ele sfârșeau la capătul unui hol imens, lambrisat în lemn de nuc și luminat prin patru ferestre mari, toate dând spre curtea interioară a casei, înfățișând fiecare, prin tulburătoare întruchipări feminine, câte unul din cele patru anotimpuri. Îmi aminteam că, atunci când aveau loc activități la Casa
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
cu seamă contemplam frumoasa vară, cu straiul mult decoltat, purtând pe cap o cunună de spice pârguite, amintindu-mi de înfățișarea tinerei noastre profesoare de franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă, de sub care se înălțau protuberanțele trupești ale defunctului, te țintuiau locului încă de la intrare prin prezența lor masivă. Pe peretele dinainte, flancat de aplice susținând
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Este încă sub narcoză, dar simțurile pot recepționa stimuli inteligibili. Este între viață și moarte. Am administrat cel mai puternic antibiotic ca terapie de șoc. Inima este puternică. Luptă și sunt șanse să scape. Vă rog insistent să așteptați pe hol. Septicemia, carcatița uriașă, își întinsese brațele, încet și sigur, dar sunt șanse de a se arde și retrage. Stele uriașe se prăbușesc în scântei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde și-a zbura este altceva, o voce-i
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]