19,706 matches
-
câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată în tricouri albastru-aurii, cu numele clubului cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât să turui la nesfârșit, bla-bla-bla, tăicuțul meu drag, uite că după douăzeci și cinci de ani mi-a venit în minte o întrebare (nu că aș avea vreo dovadă, cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe taică-meu capabil să comită fie și cea mai mică infracțiune pe tărâmul relațiilor domestice... dar infracțiunea pare să aibă, în ochii mei, o anumită fascinație), publicul spectator are de pus o întrebare: de ce ai adus, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu cumva zice, mai curând: — Ah, micul Alex iar a făcut ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când, luni seara, veneau cucoanele la o partidă de mah-jong - unu trosc! doi pleosc! mah-jong! - rămâne un mister cum de-am reușit să răzbesc până la urmă în lumea fofoloancelor. Închid ochii și nu-i deloc, dar deloc greu - mă și imaginez împărțind o casă de pe Ocean Beach cu un tip fardat, pe nume Sheldon. — Of, futu-i, Shelly, sunt prietenii tăi, n-ai decât să facu tu lipia cu usturoi. Mamă, micuții tăi gentlemeni au crescut de-acum mari și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curtea școlii, fluierând, cu o mănușă de baseball în mână și, când nu mă vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți spun, cucoana are dreptate! — Hai, fă frumușel pișulică, bubale, fă un pișulică mumos pentru mămica - îmi cântă ea în timp ce, de fapt, ceea ce fac eu acolo, în picioare, cu mâna ei pe ciucălăul meu, reprezintă, după toate probabilitățile, viitorul meu. Imaginează-ți! Hal de situație ridicolă! Uite-așa se plămădește caracterul cuiva, uite-așa se modelează un destin... sau, vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of, Doamne, nu mi-e ea de-ajuns? nu mi-o fi ajungând cu vârf și îndesat pentru nevoile mele? câte pule am?) și își băgă mâna între picioarele fufei. Ne-am imaginat scena asta dinainte, în fel și chip, am visat-o cu glas tare timp de luni de zile și, cu toate astea, rămân ca lovit cu leuca văzând cum dispare degetul mijlociu al Maimuței în pizda Linei. Starea care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aduci ofrandă jertfa vie a spermatozoizilor tăi, litri întregi - și-apoi, într-o seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
blond, moale și drept al lui Peggy Ann Garner. Vezi tu, cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște tipuri distincte de șikses. Adesea, când ieșeam de la film, încercam să-mi imaginez la ce liceu din Newark ar studia Jeanne Crain (cu gaura ei cu tot) sau Kathryn Grayson (cu gaura ei cu tot) dacă ar fi de vârsta mea. Și unde aș putea găsi o șikse ca Gene Tierney, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
măr cu cotorul scos, nu o sticlă de lapte unsă cu vaselină, ci o fată în furou, cu două țâțe și o pizdă - și cu mustață, dar cine sunt eu ca să fac, la o adică, mofturi? Asta mi-am tot imaginat... Și asta-mi sugerează ce am de făcut. O să uit că pumnul care mi-o tot face praștie e al lui Bubbles - o să-mi imaginez că-i chiar al meu! Așa că mă holbez fix la tavanul întunecat și, în loc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mustață, dar cine sunt eu ca să fac, la o adică, mofturi? Asta mi-am tot imaginat... Și asta-mi sugerează ce am de făcut. O să uit că pumnul care mi-o tot face praștie e al lui Bubbles - o să-mi imaginez că-i chiar al meu! Așa că mă holbez fix la tavanul întunecat și, în loc să mă amăgesc că dau la buci, ca de fiecare dată când fac laba, încerc să-mi închipui că dau la manivelă. Efectul se simte pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce bun să-mi fac eu griji! La ce bun să-mi petrec ore-n șir în beci, testând rezistența căciulițelor? Ce rost are să trăiesc terorizat de gândul sifilisului? Ce rost are să fug acasă cu ochișorii injectați, să mă și imaginez orb pentru totdeauna, când peste o jumătate de ceas Bubbles îngenunchează ca s-o ia la cioc! Acasă - la mămicuța mea! La prăjiturica mea și la păhăruțul meu cu lăptic, acasă la pătucul meu curat! Oi, civilizația asta, cu nemulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
De ce-o să creadă lumea. De ce-o să cred eu. Doctore, fata asta a făcut-o cândva pe bani! Pe bani! Da! Cred că asta se cheamă prostituție! Într-o seară, ca s-o laud (cel puțin, ăsta mi-am imaginat eu c-ar fi motivul), i-am zis: — Ar trebui să-ți scoți treaba asta la vânzare, e prea multă pentru un singur bărbat. Voisem să fiu galant, mă-nțelegi... sau intuitiv? La care, răspunsul ei a fost: — Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de hrană - o ia și o ține în gură ceasuri în șir, dar refuză să o înghită. Trebuie să le spun acestor oameni că nici copilul, nici ei nu sunt victimizați în felul sau din motivul pe care și-l imaginează ei. Răspunsul meu li se pare duplicitar. Și mie mi se pare duplicitar. Îmi zic în sinea mea „Ar înghiți mâncarea dacă ar încăpea pe mâna maică-mii“ și între timp îmi exprim toată înțelegerea pentru impasul în care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scrisă într-un stil atât de simplu, încât nădăjduiam că, fără s-o împing de la spate, ar putea prinde curaj să citească nu numai capitolele pe care i le sugeram eu, cele direct legate de trecutul ei (așa cum mi le imaginam eu) - acțiunile violente din bazinele miniere, începându cu Molly Maguires, capitolul despre Wobblies -, ci întreaga istorie a brutalității și terorii practicate de către, dar și îndreptată împotriva clasei muncitoare americane, din care provenea ea. Nu citise nicicând o carte intitulată USA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oameni din Franța când aveam doar optsprezece ani - am fost invitată la cină la Aly Khan pe vremea când tu încă-ți futeai cu deștu’ ovreicuțele tale din Newark, New Jersey! Printre suspine amare, m-a întrebat dacă așa îmi imaginez eu o aventură. Femeia trebuie, oare, să fie tratată chiar ca un lepros? Îmi stătea pe limbă să-i zic „Poate că aici nu-i vorba de-o aventură. Poate că-i vorba de o greșeală. Poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul, scălâmbăielile - să tot râzi, nenicule! Îmi place! Și, cu toate astea, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate, nu o vreau decât pe ea! Vorbea engleza la perfecție, chiar dacă un pic cam școlărește, cu un foarte vag accent general-european. Nu-mi mai luam ochii de la ea, încercând să-mi imaginez ce fel de americancă ar fi devenit dacă părinții ei n-ar fi plecat din Philadelphia. Mi-ar fi putut fi soră, îmi zic eu, încă o fată zdravănă cu idealuri nobile. Chiar mi-o și imaginez pe Hannah care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încercând să-mi imaginez ce fel de americancă ar fi devenit dacă părinții ei n-ar fi plecat din Philadelphia. Mi-ar fi putut fi soră, îmi zic eu, încă o fată zdravănă cu idealuri nobile. Chiar mi-o și imaginez pe Hannah care ar fi emigrat în Israel dacă nu l-ar fi găsit pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă și rufoasă. I se făcu milă la gândul că incidentul Îi provocase tânărului atâta neliniște, iar solicitudinea ei se transferă În prietenia pe care și-o imagină În ochii lui. Fata Își coborî mâinile și-i atinse fața. E bolnav, se gândi ea și, pentru un moment, obtură umbrele buimăcitoare care cădeau invers, globul de lumină care strălucea În podea. — Cine ești dumneata? Întrebă ea, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar, intonarea imnurilor obișnuite și strângerile de mână, fantoma doctorului Czinner ajunse iarăși să atingă trupul doctorului Czinner - o atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o putea avea. Acum nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cumpără un ziar de seară și se porni mai departe, pe stradă. Josef Își puse degetele Înmănușate pe frunte și le coborî umede de transpirație. Așa nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze și să-și termine cafeaua, când Îl auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]