KorAP: Find »[drukola/base=imigrant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...160 >

3,989 matches

Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

the demands of those who had already conformed to an American industrial system”. Așadar, investigațiile în această direcție sunt departe de a fi fost încheiate. Apoi, americanizarea nu este o uniformă care, o dată acceptată, și deci îmbrăcată, transformă pe fiece imigrant într-o ființă standardizată, care arată, gândește și acționează la fel ca vecinul său. Nu toți imigranții, deci nici toți românii ajunși în „the American blast furnace”, au fost „cuceriți” de noua experiență, care în cazul lor este americanizarea, și

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
direcție sunt departe de a fi fost încheiate. Apoi, americanizarea nu este o uniformă care, o dată acceptată, și deci îmbrăcată, transformă pe fiece imigrant într-o ființă standardizată, care arată, gândește și acționează la fel ca vecinul său. Nu toți imigranții, deci nici toți românii ajunși în „the American blast furnace”, au fost „cuceriți” de noua experiență, care în cazul lor este americanizarea, și reduși la condiția de anonimi, striviți de ofensiva și superioritatea afișate la orice pas de lumea de

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
au fost „cuceriți” de noua experiență, care în cazul lor este americanizarea, și reduși la condiția de anonimi, striviți de ofensiva și superioritatea afișate la orice pas de lumea de dincolo de Ocean. Uneori, și nu întâmplător sau ca o excepție, imigranții traversează americanizarea influențând ei înșiși, în primul rând, America. începutul asimilării nu se situează în același punct pentru toți imigranții și nici unul nu pleacă de la nimic. Toți cei ajunși la o anumită vârstă sunt deja niște individualități conturate, pentru care

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
ofensiva și superioritatea afișate la orice pas de lumea de dincolo de Ocean. Uneori, și nu întâmplător sau ca o excepție, imigranții traversează americanizarea influențând ei înșiși, în primul rând, America. începutul asimilării nu se situează în același punct pentru toți imigranții și nici unul nu pleacă de la nimic. Toți cei ajunși la o anumită vârstă sunt deja niște individualități conturate, pentru care începutul este determinat de mulți factori. Americanizarea îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
De când fiecare a început să-și caute identitatea, între grupurile etnice care alcătuiesc America și Canada s-a declanșat o adevărată competiție, prin care se urmărește eludarea condiției de „dezrădăcinat” a tuturor acelora care trăiesc azi într-o țară de imigranți. America e o terra nova, un „Titanic” emblematic, construit în așa fel încât pare imposibil a se scufunda, dar care nu trebuie să sfideze istoria, autocondamnându-se astfel și optând, într-o clipă de inconștiență, pentru soarta marilor imperii, veșnice în

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
justificate, o reprezintă aceea care privește începutul emigrării române în Lumea Nouă, ritmul și etapele ei, explicațiile acestora, numărul românilor care au traversat Atlanticul și au devenit americani, numărul celor întorși acasă, precum și numărul celor născuți în SUA, din foști imigranți români, și care se consideră constituenți ai comunității românilor americani etc. Această componentă a subiectului avut de noi în vedere nu se reduce la date statistice, chiar dacă acestea sunt foarte importante, dar rămân mereu greu sau imposibil de demonstrat, deci

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
direcție au gândit la fel. O asemenea eventualitate nici nu era posibilă. Cadrul general, cauzele și legislația imigrației s-au modificat mereu, compoziția socială a emigranților nu a fost aceeași, mentalitatea lor a diferit, atât ca emigrant, cât și ca imigrant etc. Ceea ce merită a fi reținut, ca un adevăr cvasiincontestabil, este faptul, relevat deja, că „fiecare val de imigranți români a avut trăsături distincte și mentalități proprii”. Emendarea care se impune, citând această opinie, este aceea că „valurile” la care

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
au modificat mereu, compoziția socială a emigranților nu a fost aceeași, mentalitatea lor a diferit, atât ca emigrant, cât și ca imigrant etc. Ceea ce merită a fi reținut, ca un adevăr cvasiincontestabil, este faptul, relevat deja, că „fiecare val de imigranți români a avut trăsături distincte și mentalități proprii”. Emendarea care se impune, citând această opinie, este aceea că „valurile” la care ne referim nu au fost atât de individualizate încât între ele să fi existat niște „granițe” distincte, justificate întru

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
că prima etapă a imigrării românilor în Statele Unite, redusă la câteva zeci de persoane, [...] se înscrie într-un fenomen general european, anume refugierea unor revoluționari români în America după înăbușirea Revoluției din 1848 din cele trei țări române, alături de alți imigranți ajunși din alte motive peste Ocean. în perioada 1880-1914 se înscrie, propune el, a doua etapă a imigrării românilor”. Dar nu se cunoaște nici un revoluționar refugiat din România în SUA după 1848. Mary Leuca, profesor american, scriind despre Imigrația românească

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
românii emigrați anual sunt imposibil de stabilit cu exactitate”. Cu mulți ani mai înainte, alți doi autori remarcau că „]n țări așa de înaintate ca Statele Unite și Canada, cu tot soiul de statistici, studii etc., s-ar crede că numărul imigranților români sau al indivizilor emigrați din România, dar aparținând altor națiuni, a fost stabilit cu toată exactitatea. Adevărul e tocmai contrariul. înainte de 1900 numărul românilor era așa de mic încât autoritățile de imigrare - atât cele din Canada, cât și cele

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
un tablou statistic. Când SUA și Canada au adoptat o legislație specială a imigrării, românii din Transilvania, Banat și Bucovina au fost înregistrați după țara care le eliberase pașaportul. Și, în mod sigur, niciodată nu au fost înregistrați absolut toți imigranții. Așadar, încercarea noastră de a face ordine în acest „caz” este iluzorie, însă nu lipsită totalmente de temei, chiar dacă cifrele pe care le vom reține sunt, de cele mai multe ori, aproximative. Astfel, Andrei Popovici nota informația potrivit căreia „]n anul 1899

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
că, în 1910, emigrau în SUA 10.000 de români transilvăneni, în timp ce din Vechiul Regat cifra nu depășea 300 de indivizi. O primă cifră globală o lansa Radu Toma, care accepta că în 1910 existau în SUA 42.277 de imigranți români. în general, numărul românilor americani a fost exagerat. Așa, de exemplu, cineva semnala că “în anul 1911, Telegraful Român își asigura cititorii că numărul românilor din Statele Unite ale Americii a ajuns la circa 150.000”, considerând însă cifra inexactă

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
prin naștere sau părinți din străinătate”. După o scădere a imigrării, care a durat până în 1924, “în prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene în străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se în această țară în baza unor permise speciale eliberate de Departamentul imigrării și colonizării”. în anii ’25-1930, cifrele emigrației române, indiferent de apartenența etnică, au variat între 1.019 (1925) și 5.873 (1928) de persoane

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
prin naștere sau părinți din România [deci nu numai români, n.n.] era format din 293.453 persoane, aproape 1% din populația Statelor Unite originară prin naștere sau părinți din străinătate. Se constată, atrăgea el atenția, un echilibru perfect între numărul foștilor imigranți - 146.393 - și al urmașilor lor - 147.060 -, care dovedește evoluția înaintată a procesului de asimilare”. Completând același tablou și pentru Canada, autorul citat amintea că în 1931 trăiau în acea țară 29.056 români. Revenind la America, el afirma

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
înaintată a procesului de asimilare”. Completând același tablou și pentru Canada, autorul citat amintea că în 1931 trăiau în acea țară 29.056 români. Revenind la America, el afirma apoi că „]n anul 1940 în SUA se aflau 115.940 imigranți români. Se constată deci o scădere a numărului lor față de anul 1930, ce se explică prin încetarea aproape completă a mișcării de imigrare și decesele survenite în cadrul grupului în anii ’30”. Gerald J. Bobango accepta că în 1944 existau în

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
iar emigrația a devenit cvasiinexistentă. Emigrația română nu a sporit substanțial nici după 1945. Radu Toma a stabilit că „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene. Cu un număr total de 52.517 imigranți, o medie anuală de 1.544,6 persoane, această țară deține un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
număr total de 52.517 imigranți, o medie anuală de 1.544,6 persoane, această țară deține un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20.038 în anii ’50 (38,1%), 14.142 în deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de imigrare minimă (1945-48, 1953-55 și 1960-63, în total 11 ani cu

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
în anii ’50 (38,1%), 14.142 în deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de imigrare minimă (1945-48, 1953-55 și 1960-63, în total 11 ani cu mai puțin de 1.000 de imigranți anual), alternate cu ani cu o imigrare ceva mai ridicată (10.862 în 1950-52; 4.901 în 1956-57 și 9.263 în perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de 2.000 de persoane. Imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881, ceea ce înseamnă că unul din patru imigranți români din toate timpurile s-a stabilit în Statele Unite după al Doilea Război Mondial”. Cifrelor reținute li se adaugă altele, rezultate în urma legislației speciale adoptate după încheierea războiului. Astfel, între 1945 și 1948, în SUA au fost admiși 11.153

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
President’s Directive of December 22, 1945” și „Displaced Persons Act of 1948”. în conformitate cu legislația adoptată între 1953 și 1965, din România au mai fost admiși în SUA 17.268 de indivizi, iar după „Immigration Act of October 3, 1965”, imigranții din Europa de Est, deci și din România, au fost scoși de sub discriminările impuse în 1924. Adunând cele două cifre, autorul ne asigură că între 1945 și 1978 au fost strămutate și refugiate în America 28.421 de persoane provenite din România

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
prin care au trecut românii-americani, experiențele lor, conflictele pe care au trebuit să le depășească în creșterea lor istorică (schimbările de la o generație la alta, raporturile dintre cei veniți din țara «veche» și cei născuți în SUA, conflictul dintre vechii imigranți și cei «nou»-veniți, efectul pierderii limbii materne sau schimbarea ei în limbă secundară etc.) sunt în esență identice cu cele petrecute în trecutul altor grupuri etnice așezate în Lumea Nouă. Fiind un grup reprezentativ, dar în același timp nu

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
de cetățean de onoare al SUA, deci unul care nu poate fi acuzat de un eventual parti pris, releva, fără complexe, că „trei sferturi din populația care se aude atât de des salutată ca formând marea «națiune americană» descind din imigranții din Asia și Africa și, mai ales, de pe continentul european. Au adus cu ei religiile lor și obiceiurile lor populare și bucatele lor naționale și, nu mai puțin, prejudecățile lor naționale care, vreme îndelungată, au făcut din orașele din nord

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
lor populare și bucatele lor naționale și, nu mai puțin, prejudecățile lor naționale care, vreme îndelungată, au făcut din orașele din nord estul și din vestul mijlociu al noii țări enclave învecinate locuite de șovini, suspicioși și nu numai față de imigranții de alte naționalități, ci prea adesea chiar și față de vecinii lor de pe a treia sau a patra stradă”. Așadar, problemele Americii sunt și ale grupurilor etnice, venite de undeva sau născute între Atlantic și Pacific. America este o însumare uriașă

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
particularități care o individualizează, întrucât regimul dictatorial din București a cunoscut forme aberante de manifestare, nemaiântâlnite în Europa. Fără a-și dramatiza „cazul”, Alexandru Nemoianu trece destul de repede peste momentul „plecării”, adică al “înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, până în momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu „lumea” al cărei membru dorea să devină a fost dură și cu atât mai încrâncenată cu cât o asemenea încercare a decurs, în general, ca o „probă” personală. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
trecerii dorite la ipostaza de virtual român american. Alternând consemnarea experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai bună înțelegere a traversării drumului de la condiția de imigrant la aceea de american, precum și la definirea caracteristicilor românilor americani. Născut în România comunistă și cunoscând „binefacerile” sistemului, autorul a înțeles, după ce s-a familiarizat cu problemele grupului etnic din care ajunsese să facă și el parte, că, “în mai

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]