5,812 matches
-
și alcătuirea interioară. În primele momente nu avu intenția să se oprească pentru o examinare atentă. Și apoi, surprinse o mișcare cu coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
descărcată în prezența lui nu-i putea scăpa. Și în momentul când atingea propria sa variație, a masei critice, putea porni o reacție în lanț la orice atingere. Avea o slăbiciune, și oamenii și-o însușiseră, în felul lor lacom. Imita gândul. Sau așa părea. Așa părea. Marea întrebare pe care Clane, și înaintea lui anticii, și-o puseseră observând această remarcabilă caracteristică era: Să fi însemnat oare că omul controla universul sau că universul îl controla pe om? -----------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
repede înghițită de mulțime, nu mai conta prea mult. O singură dată am avut sentimentul iluzoriu că stabilesc, în fine, un cap de pod cu ținutul înde părtat: era primăvară și stă team pe podețul cu balus tradă de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cișmigiu, privind bărcile care treceau pe dedesubt. Mirosul m-a luat prin surprindere și a făcut iarăși ca totul să explodeze. Înainte să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care Cațavencu era Stelică Iosipescu, iar Tipătescu - Liviu Ionescu, amicii mei cei mai buni. Au început repetițiile, însă profesorul-regizor îmi reproșa că nu-s destul de natural în rol. “Tu ai văzut, vreodată, un om beat?” Numai odată?! “Încearcă să-l imiți întrutotul: mimică, fel de a vorbi, mers...” Mă străduiam să-i urmez întocmai sfaturile, dar, nimic... “Fii atent - îmi zice-ntr-o zi profesorul Bâsceanu - dacă nu joci cum trebuie, o să te înlocuiesc. Am să-ți dau, poate, rolul lui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de simțire și trăiau chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea iluziei de a fi poet. Nimic nu era poetic în ființa
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
orbite înăuntrul altor orbite. O ușurare păcătoasă, o senzație pe care o credea pierdută: să meargă pur și simplu alături de el. Tubul cu ferestre îi fu scos din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita pe logoped, repetând la nesfârșit: Ah. Oh. Oo. Mu mu mu. Tu tu tu. Mark se holba la gura ei mobilă, dar nu voia s-o imite. Zăcea pur și simplu în pat mormăind, un animal prins sub o baniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita pe logoped, repetând la nesfârșit: Ah. Oh. Oo. Mu mu mu. Tu tu tu. Mark se holba la gura ei mobilă, dar nu voia s-o imite. Zăcea pur și simplu în pat mormăind, un animal prins sub o baniță, temându-se că ființele vorbitoare or să-l reducă la tăcere pentru totdeauna. Oscila între docilitate și furie. Privindu-i pe terapeuți, Karin învăță cum să manipuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înghesuie cu sunete, interminabile mostre gratuite. Par a fi cuvinte, după cum le spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark, de parcă amândouă l-ar fi cunoscut din copilărie. În viața reală, Barbara oferea aproape la fel de multă consolare, pregătind-o pe Karin pentru obstacolele ce mai erau de depășit. Karin o studia pe Barbara ori de câte ori avea ocazia, încercând să imite stăpânirea de sine și grația ei firească. Într-o noapte, i-o descrise lui Daniel, în chilia lui întunecoasă de călugăr. Încercă să nu pară prea servilă. Când vorbește cu tine e întotdeauna acolo pe de-a-ntregul. Mai prezentă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se va intersecta cu a acestui om. Din câte spunea, doctorul Weber nu vizitase niciodată vreun ținut asemănător cu cel unde locuia acum fratele ei. Karin se așeză să-i scrie, imitându-i conștiincioasă stilul. Să-i câștige cumva atenția acestui cercetător monumental i se părea cea mai mare și mai improbabilă realizare. Dar putea prezenta chiar ciudățenia Capgrasului lui Mark astfel încât să fie irezistibilă pentru un asemenea om. Îi scrise fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau de căciula tricotată. —Ei, doctore. Știi ceva? Devine destul de complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-o iau drept sora mea. —Și nu e? Mark scoase un „nțț“ și-și flutură degetul arătător în aer - un ștergător de parbriz butucănos, rozaliu. — Nici pe departe! De-acord, seamănă mult cu Karin. Dar există câteva diferențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu degetul mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit asta în ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul de față care imita o celebritate minoră. Femeia păru și ea să-l recunoască imediat pe Weber. Nu era ceva nemaiîntâlnit: avea o față umblată. Oamenii care nu știau nimic despre cercetarea neurologică îl țineau minte de la talk show-uri și din reviste. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așeză la masa de testare și începu să plângă. Unde e? Pur și simplu mi-e dor de ea. Aș vrea s-o văd măcar cinci secunde. Mi-e frică să nu i se fi întâmplat ceva. Karin Schluter îi imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Să vezi chestia asta de-aproape înainte să mori. Karin se smulse din brațele lui Rupp. Îmi pare rău, dar voi doi trebuie să plecați. Am plecat deja. Rupp o salută militărește, cum învățase la Garda Națională, iar Mark îl imită din reflex. Duane Cain își întinse degetul mare și cel mic de la mână și le ridică spre Mark. —Fii tare, frate. Mai venim. După ce bărbații plecară și se reinstaură calmul, Weber se întoarse spre Karin. Probabil că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva de futut. Se lansă într-o bolboroseală care-i imita jargonul, aproape suficient de convingătoare ca să-i asigure un salariu bunicel undeva pe Coasta de Vest. —O să-ți citesc o poveste, spuse Weber, și vreau s-o repeți. Scoase textul standard și-l citi cu viteză normală. „A fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine din componente? Tonul simplu al vocii, confortul corporal - parcă și-ar fi salutat un vecin peste gardul din spatele casei. Cu o politețe suavă, dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aztecii își spuneau Poporul Cocorilor. Unul dintre clanurile Anishinaabe a primit numele cocorilor - Ajijak sau Businassee - Cei-care-cheamă-ecoul. Cocorii erau conducători, voci care-i chemau pe toți oamenii laolaltă. Indienii Crow și Cheyenne ciopleau din oasele cocorilor fluiere goale pe dinăuntru, imitându-l pe cel-care-cheamă-ecoul. Și latinescul grus era un ecou al geamătului lor. În Africa, cocorul împărat stăpânea cuvintele și gândul. Grecul Palamedes a inventat literele alfabetului urmărind zborul gălăgioșilor cocori. În persană, kurti, în arabă, ghurnuq: păsări care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vrei pur și simplu să-i mulțumești? Vrei... nu știu. Te gândești că ai putea să-l cunoști mai bine? Să vă împrieteniți? Parcă „ea“ s-ar fi materializat din senin. Brusc încearcă să fie persoana pe care doar o imită. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie cine e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de tare să-l găsești? Mark Schluter își ia capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dea seama, îl punea pe Mark să asculte corurile greierilor, pe care nu le mai ascultase de când avea cincisprezece ani. Barbara Gillepsie avea cel mai delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se așeză și ea lângă el, ținte sigure pentru orice vehicul mai rapid decât o combină. El nu-și ridică privirea. Își întinse brațele în aer, susținând golul. —Eram la Bullet. Asta țin minte. Cu cine? șopti ea, încercând să imite tonul lui neutru. —Eu, Tommy și Duane. Vreo doi tipi din fabrică. Muzică- formația, cred. Era frig. Făceam skandenberg cu cineva. Și asta-i tot. Beznă totală. Nici măcar nu mai țin minte cum m-am urcat în mașină. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei bolnavă îl ajunse și pe el. Tot trecutul lor. Ea îi imită calmul. —Te uitai doar la vitrine? El își ridică palmele în aer. — Nu mă uitam. Ce-am făcut? Am făcut ceva greșit? Am zis ceva care te-a jignit? Dacă da, îmi pare sincer... Nu-i nimic, Danny. Pot accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite, dar iată-l. Domnul Soldat înnăscut, bâțâindu-se ca un tip cu Parkinson care merge pe catalige în timpul unui cutremur. Cerbul a încercat să ne omoare, zice el. Imitându-se pe el cum era înainte. Dar ei văd acum, îl văd pe el. Vă spun eu, psihopatul ăla a încercat să sară prin parbrizul nostru. Căcatul ăla de joc video ne-a salvat viața. Se uită la mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]