2,948 matches
-
a retras din viața publică la o vârstă înaintată și a plecat spre munții din vest călare pe un bivol. Când a ajuns la ultima trecătoare care marca granița imperiului, paznicul l-a recunoscut pe faimosul înțelept și l-a implorat să lase un document cu învățăturile lui pentru posteritate. Refractar, spontan și cu un oarecare simț al ironiei, Lao Zi a făcut o pauză în pelerinajul său spre uitare și a compus repede Tao teh ching, scrisă în 5 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din ’39 de la banca Boulevard-Citizens și se îndrăgostise de prietena unuia dintre spărgători, dând astfel cu piciorul unui transfer la Biroul Detectivi atunci când pipița s-a mutat la el - încălcând regulile Departamentului cu privire la legăturile amoroase în afara căsătoriei - și l-a implorat să renunțe la box. Zvonurile despre Blanchard m-au lovit ca niște directe expediate pe neașteptate și mă întrebam cât adevăr conțin. În schimb, frânturile auzite despre propria mea poveste le-am resimțit ca pe niște lovituri ușoare, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot gândit la niște furtuni care să șteargă urmele de pe terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ești o pușlama isteață, Bucky. Tu ce crezi? — Cred că vreau să mă-ntorc la Arestări. Îmi pui o pilă la Loew? Millard clătină din cap. — Nu. Îmi răspunzi la întrebare? Mi-am înfrânat impulsul de a lovi sau dea implora. Ea a spus da sau nu tipului nepotrivit la momentul nepotrivit și în locul nepotrivit. Și, întrucât numărul bărbaților care au trecut prin patul ei e mai mare decât cel al mașinilor de pe autostrada San Berdoo, iar gagica nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când mai vin cu treburi prin Dago. I-am răspuns tot printr-o telegramă că voi fi în Dago a doua zi după-amiază și că vin s-o iau de acasă. Apoi am luat-o de-acasă și m-a implorat s-o duc cu mașina în L.A.. I-am spus... Millard îl întrerupse cu un gest. — Ți-a spus Betty de ce trebuia să ajungă în L.A.? — Nu. — Ți-a spus că urmează să se-ntâlnească cu cineva? — Nu. — Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Manley, iar vocea lui câtuși de puțin bâlbâită tuna și fulgera: — Îți trebuia o crăpătură proaspătă și ai crezut că Betty o să fie o pradă ușoară. Te-ai dat rotund și când ai văzut că nu ține figura, ai implorat-o. Nici figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit bani. Ți-a spus că-i pe roșu și asta a fost picătura care a umplut paharul. Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi mie, apoi lui Dumnezeu. Nu! Nu! N-am lovit-o pe Betty! — Ți s-a sculat? Ejaculai și iar ejaculai și tot ejaculai pe măsură ce-o măcelăreai? — Nu! Of, Doamne! Of, Doamne! Așa, Roșcatule. Vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curiozitate profesională, iar eu citeam și mă gândeam și formulam ipoteze din punctul de vedere al cuiva dornic să devină un detectiv bun - calea pe care o și urmasem până să pornesc alarma aia. Uneori aveam senzația că indiciile mă imploră să fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert, fir-ar să fie! Am scâncit la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până când iese Bobby din închisoare. Lee i-a cerut un răgaz, apoi s-a dus la Ben Siegel și a încerce să facă rost de bani de la el. Siegel n-a vrut să-l împrumute și atunci Lee l-a implorat să pună pe cineva să-l ucidă pe Bobby. Siegel n-a vrut nici asta. Lee a aflat că individul e-n cârdășie cu niște negri care fac trafic cu marijuana și... Adevărul m-a izbit în față, imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui și Dumnezeu mai știe pentru ce. Era îngrozit la gândul că Fitch a vorbit deja cu Bobby și că Bobby știe de înscenare. Voia să-l ucidă sau să pună pe cineva să-l ucidă, dar eu l-am implorat și am încercat să-l conving s-o lase baltă, deoarece nimeni nu l-ar crede pe Bobby, așa că ce sens ar avea să mai facă rău și altcuiva. Dacă nu era nenorocita aia de moartă, poate l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot rahatul, despre felul cum tura de noapte m-ar ține departe de soție, bâlbâindu-mă când înaintea ochilor îmi apăreau imagini ale femeii în negru, și mi-am dat seama că mai am puțin și o să ajung să-l implor. Într-un târziu comandantul detectivilor mă reduse la tăcere cu o privire lungă. Mă întrebam dacă nu cumva mă dă de gol drogul. Mi-a spus doar „OK, Bucky!“ și mi-a făcut semn spre ușă. Am așteptat în anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai insuportabil era să mă trezesc singur-singurel în casa noastră din povești. Veni și vara, cu zilele fierbinți în care dormeam pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu ideea fixă a fetei că ar fi însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că mai avea puțin și murea, l-am dus la spital și i-am mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din spital, era o epavă desfigurată jalnică. L-am implorat să mă ierte, i-am dat bani și i-am găsit de lucru: îngrijitor al proprietăților mele și gunoier la primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu nici unul dintre părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și picioarele catifelate ca ale unor regine, femei cu mult mai multe oale și străchini decât aveți nevoie, femei atât de protejate pe patul de la ușă și așa de slobode la gură. Veniți flămânde după povestea care s-a pierdut. Implorați cuvintele să umple marea tăcere care m-a înghițit pe mine, pe mamele mele și pe mamele mamelor mele. Aș vrea să am mai multe de spus despre bunicile mele. E teribil cât de mult s-a uitat, poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob, Bilha era un copil de opt ani și nu-și amintește nimic din acea zi. - Probabil era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lună nouă care se vedea pe degetul mare de la mâna ei dreaptă, chiar sub unghie. Iacob a căzut la pat, asta s-a întâmplat. A vomitat fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare. I-a implorat pe El, pe Iștar, pe Marduk și pe mama lui cea binecuvântată, i-a rugat să-l scape de chinuri și să-l lase să moară. Nebuna de Zilpa s-a strecurat în cortul lui să vadă cum se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totul de la ea și ea nu va avea cum să refuze. I s-a întors pe dos stomacul și-a apucat-o greața. Și-a smuls părul. Și-a zgâriat obrajii cu unghiile până i-a dat sângele. Și-a implorat surorile să o salveze. - Rahela plângea în timp ce noi încercam să o îmbrăcăm pentru banchet, povestea Lea. Plângea, zicând că nu e pregătită și că nu-i e bine și că e prea mică pentru soțul ei. Ba chiar a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o omoare dacă ar fi descoperit sânge menstrual în patul de nuntă. I-am spus să nu se mai poarte ca un copil, pentru că de-acum purta centura de femeie. Dar Rahela se văita și a îngenuncheat și și-a implorat sora să-i ia locul sub vălul de mireasă. - Zilpa a zis că ai face-o, a strigat ea. - Am rămas trăsnită, își amintea Lea. Pentru că, sigur, Zilpa avea dreptate. Nu-mi dădusem voie să-mi imaginez așa ceva, că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tratau ca pe un câine. Ruti, singură, se închidea în sine. Devenise așa o ruină, încât nimeni nu se mai uita la ea. Când a venit disperată să-i ceară ajutorul Rahelei, părea mai degrabă stafie decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar dacă e fată o s-o înec înainte de a crește destul încât să sufere de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de cei care începuseră dintr-odată să se vadă pe ei înșiși prin ochii cruzi ai celor mai mari. După asta, Zabulon și Dan au refuzat să mai toarcă lână pentru mamele noastre și după ce s-au rugat și au implorat, li s-a dat voie să se ducă și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu ajutau la țesut - se jucau doar între ei și cu timpul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]