6,102 matches
-
sită" decât un scut împotriva invaziei străine. Armata prusacă era una dintre cele mai bine pregătite armate europene. Regele Frederic William I și geniul militar, Leopold I, prinț de Anhalt-Dessau sau "bătrânul Dessauer" au perfecționat armata prusacă. Soldatul prusac de infanterie era bine pregătit și bine echipat, putând trage trei focuri pe minut în timp ce austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o calitate bună. Austriecii trebuiau
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
acoperite de zăpadă la Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie haotică: unitățile de infanterie erau dislocate între cele
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie haotică: unitățile de infanterie erau dislocate între cele două linii prusace, mulți soldați fugind, alții trăgând accidental în semenii lor, copleșiți de cavaleria austriacă , dar la un moment dat, trupele prusace, bine instruite anterior, au virat în formație disciplinată spre dreapta, trăgând în cavaleria
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
l-a întrebat pe Schwerin dacă ar trebui să se retragă, dar acesta i-a răspuns:" Ne vom retrage peste trupurile dușmanilor noștri". Un al doilea atac al cavaleriei austriece a avut loc din spate, fiind respinsă de forțele prusace. Infanteria prusacă a avansat spre linia austriacă, trăgând 4-5 focuri pe minut către inamici. Astfel, Frederic a obținut victoria. La 5 iunie, Frederic a obținut alianța cu francezii împotriva austriecilor, semnând Tratatul de la Breslau. La 15 august, francezii sub comanda lui
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
să le permită austriecilor libera trecere la întoarcere. În același timp, ungurii au mers cu entuziasm la război, la apelul personal al Mariei Tereza în septembrie 1741, pentru a sprijini armata regulată cu forțe de 60 000 de trupe de infanterie ușoară. O armată proaspăt mobilizată, comandată de mareșalul Khevenhüller la Viena, aveau să ducă o operațiune de ofensivă pe timp de iarnă împotriva forțelor franco-bavareze în Bohemia și împotriva armatei bavareze rămase pe Dunăre pentru a apăra electoratul. La 26
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
aliații săi. Războiul a fost reluat. Frederic a rămas inactiv în Silezia. Nu s-a culcat pe lauri, ci și-a reorganizat cavaleria în vara 1741, element neglijat de tatăl său, Frederic William I, care a reorganizat și a dezvoltat infanteria, formarea profesională a cavaleriei fiind trecută cu vederea de către Bătrânul Dessauer. Frederic chiar era dezamăgit de performanța cavaleriei sale în Bătălia de la Mollwitz. În urma reorganizării, Frederic a putut comanda mai eficient cavaleria în luptele viitoare. Împăratul Carol al VII-lea
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Aschaffenburg, trecând în spatele armatei aliate. Însă dealurile împădurite îi împiedicau pe aliați să vadă Armata Pragmatică și să mute poziția lui Gramont.Austriecii, britanicii și hanovrezii au încercat să avanseze într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză s-a oprit să mai tragă, iar francezii au fost întâmpinați cu un contra-atac. O brigada austriacă de trei regimente a avansat în timp ce britanicii se retrăgeau, în timp ce artileria
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză s-a oprit să mai tragă, iar francezii au fost întâmpinați cu un contra-atac. O brigada austriacă de trei regimente a avansat în timp ce britanicii se retrăgeau, în timp ce artileria hanovriana distrugea linia franceză. Francezii au fost
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Moulin a decis să ocolească dealurile și să lovească chiar tabăra saxonă înainte ca saxonii să desfășoare următoarea mișcare. Atacul prusac a început la aproximativ ora 7 . Unii călăreți saxoni au ieșit pe teren, dar cavaleria prusacă i-a respins. Infanteria prusacă a luat cu asalt tabăra saxonă, învingând infanteria saxonă și câteva trupe austriece. Vântul sufla dinspre est, acoperind cu fum și praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al armatei austro-saxone a fost distrus
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
chiar tabăra saxonă înainte ca saxonii să desfășoare următoarea mișcare. Atacul prusac a început la aproximativ ora 7 . Unii călăreți saxoni au ieșit pe teren, dar cavaleria prusacă i-a respins. Infanteria prusacă a luat cu asalt tabăra saxonă, învingând infanteria saxonă și câteva trupe austriece. Vântul sufla dinspre est, acoperind cu fum și praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al armatei austro-saxone a fost distrus . Până atunci, austriecii au fost avertizați . De la taberele lor
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
către micul oraș Graben l-a forțat pe comandantul cavaleriei, Hans Joachim von Zieten , sa găsească o albie mai îndepărtată spre sud prin care să transporte provizii. Cavaleria austriacă a intrat în acțiune, dar a fost respinsă de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu fața spre est de la nord de Hohenfriedberg . Deși prusacii aveau acum superioritate numerică, austriecii au rezistat cu încăpățânare, multe salve de tun fiind trase.În acest moment , regimentul Nr.5 Bayreuth
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Dragoner , o unitate supradimensionată alcătuită din aproximativ 1.500 de oameni, a intrat în luptă. O rafală puternică de vânt a suflat departe fumul de pulbere și praf și a dezvăluit o deschidere în liniile austriece prin care se percepea infanteria austriacă vulnerabilă. Cavaleria s-a desfășurat în linie, și a atacat flancul drept al primei linii austriece. După ce au distrus întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni, fără protecția cavaleriei, au început să predea. Regimentul Bayreuth Dragoni a învins câteva mii de trupe de infanterie austriacă și a suferit doar 94 de victime. Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri, capturând 67 de steaguri , precum și patru tunuri. Lupta s-a încheiat cu înfrângerea completă a armatei austro-saxone. Austriecii și saxonii
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de Harold Hardrada. În ultima bătălie , armata vikinga a fost distrusă, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzând șansele că ea să poată învinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau în mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cămăși din zale. Armata normanda era formată din nobilime, mercenari
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
comuna Poduri, județul Bacău - d. 12 martie 1966, București) a fost un politician și general român. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1940). NICOLAE ȘOVA GENERAL, EROU NAȚIONAL Studii: juridice: începute dar nefinalizate (1905-1906); militare: Școala de Ofițeri de Infanterie, București (1907), Școala Superioară de Război (1919-1926). Carieră militară: sublocotenent (1909), urmează avansări la excepțional pentru bravură în luptă: căpitan și maior (1916, 1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director al Personalului în Ministerul Apărării naționale, 1941 (ian.), comandant al Diviziei 1 gardă din Corpul 3 Armată - zona de operații pe Prut, în Basarabia, Odessa (1941 iunie - 1942), subsecretar de Stat pentru Marină în Ministerul
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
1919-1921). În 1910 era locotenent, iar în 1915 căpitan în Regimentul 4 Artilerie, cu care a și participat la campania din 1916, comandând una dintre puținele baterii de artilerie grea ale armatei romane. Regimentul său făcea parte din Divizia 19 Infanterie, care a dus lupte grele pe frontul din Dobrogea în toamna acelui an. A participat la ambele războaie mondiale. În primul a fost comandant de baterie în Regimentul 4 Artilerie, cu care a luptat în Dobrogea. Pe 10 octombrie 1916
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
Dobrogea în toamna acelui an. A participat la ambele războaie mondiale. În primul a fost comandant de baterie în Regimentul 4 Artilerie, cu care a luptat în Dobrogea. Pe 10 octombrie 1916, pe când bateria sa se afla în spatele Regimentului 51 Infanterie, un puternic atac bulgar a rupt frontul Batalionului III, punând soldații pe fugă. Corneliu Dragalina s-a urcat pe primul cal pe care l-a găsit, și-a scos sabia și a ordonat gorniștilor să sune atacul, pornind în direcția
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
frontul Batalionului III, punând soldații pe fugă. Corneliu Dragalina s-a urcat pe primul cal pe care l-a găsit, și-a scos sabia și a ordonat gorniștilor să sune atacul, pornind în direcția inamicului. Această acțiune a făcut ca infanteria română să îl urmeze. Atacul bulgar a fost respins, iar frontul restabilit, însă Corneliu Dragalina a fost rănit de un glonț. A fost dus cu șlepul pe Dunăre la Galați, de unde a fost preluat și dus la spital. A fost
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
sectorul nordic și pătrunzând în oraș. A fost apoi dislocat în Crimeea pentru o scurtă perioadă, ca apoi, în primăvara anului 1942, Corpul 6 să fie deplasat pe front în zona Izyum. Aici i s-au subordonat 4 divizii de infanterie românești (1, 2, 4 și 20) care fuseseră deplasate în zonă în timpul contraofensivei sovietice de iarnă. În mai 1942, generalul Corneliu Dragalina și-a condus trupele în timpul celei de-a doua bătălii de la Kharkov. Trupele române au reușit să ia
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
aflau la sud de Stalingrad. Mulțumit de comportarea trupelor române, mareșalul Ion Antonescu a dat, la 4 iulie 1942, Ordinul de zi nr. 29 pe armată, în care a elogiat comportarea Corpului 6 armată, a diviziilor 1, 2, 4, 20 infanterie și a detașamentului de schiori „colonel Rotta”. „Pe câmpiile de la Harkov - se spunea în document - ați luat parte la una dintre cele mai mari bătălii din Istorie și împreună cu camarazii voștri germani ați biruit”. Corpul 6 armată (diviziile 1, 2
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
Ioan Alecu Sion s-a născut la data de 28 septembrie 1890, în municipiul Pitești. A urmat studii la Liceul Militar din Iași și apoi la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină din București. A comandat Divizia 15 Infanterie în al Doilea Război Mondial. Locotenentul a fost trimis la Regimentul 2 Artilerie din București, primind comanda Bateriei 2/Divizionul I. Cu aceasta unitate a luat parte la campania din 1916, distingându-se în luptele de la Perșani și Porumbacu. Pentru
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]
-
11 german din Armata 11. A început să treacă Prutul în timpul nopții de 2/3 iulie 1941 cu primele elemente. Primele acțiuni de luptă au avut loc pe 4 iulie, când tancurile românești au scos Regimentul 203 din Divizia 76 Infanterie germană dintr-o situație dificilă la Brătușeni. În continuare, divizia generalului Sion a înaintat până în apropierea Nistrului, în zona Moghilev, până pe 7 iulie. A fost singurul comandant de divizie român ucis pe câmpul de luptă în timpul celui de-al Doilea
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]