3,018 matches
-
o vrere relativă, o impulsiune-dorință de moment, repede consumată, tributară unei treceri ce exclude posibilitate de fixare, de așezare temeinică. Mitologia ne spune despre zeul iubirii Cupidon, fiu al Afroditei, că era extrem de temut datorită atitudinii sale constant-copilărești. Copilul, în inocența sa de senin fără nori ai maturității, percepe lumea situată ludic, într-o dialectică a dute-vino-ului, a rostogolirilor care înaintează și se întorc urmând mereu alte trasee, alte linii precum o minge deplasată întru rotație. Această minge este pentru copil
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îmbrăcării iau o formă atât de catastrofală, încît soțul nu mai vrea să meargă la bal, când e aproape gata, iar soția aruncă în capul bărbatului un lighean cu apă. Compunerile care exprimă, pe urmele lui Caragiale și Sadoveanu, umorul inocenței, în care se evoacă într-o limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reprezintă o frumoasă intuiție. Valoarea reală a romanului e de a fi o proză superioară. Un om cu suflet clocotitor de idei și pasiuni, un om inteligent și neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică, dar și naiv, cu inocențe de poet, vorbește despre dragostea lui, despre femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc., și din acest monolog nervos se desprinde încetul cu încetul o viață sufletească, indeterminată dar reală, un soi de simfonie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chip de piatră la ficat și părintele se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce amară doctorie. Ingenuitatea se preface pe încetul în sens al miraculosului și în hieratism creștin. În târg servitoarele, ca și săvârșind o taină, se spală pe picioare. Măgarul cu cruce pe spate, pătruns de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îmbrățisării" Maitreyi-ei, "ritmul uluitor al trupului ei", precum învață "prietenia" cu piciorul prin "tușă", constând în introducerea piciorului între pulpele altuia. Romanul, care, privit de sus, amintește literatura lui Pierre Loti (Azyadé, Madame Chrysanthème etc.), se salvează prin impresia de inocență sălbatecă ce se desprinde din moravurile unei eroine așa de străină de civilizația noastră. Maitreyi rămâne până acum singura scriere cu adevărat interesantă a lui Mircea Eliade. Restul e o ilustrare a acelui obsedant trăirism. Tineri participă la mișcări comuniste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Ossian/Macpherson, o întîlnim cel mai bine și mai fertil reprezentată în opera lui William Blake, ale cărui experimente cu gravura în relief (ca în All religions are one / Toate religiile sînt una sau Songs of innocence / Cîntece ale inocenței) au devenit o misiune spirituală prin care făurirea artistică de manuscrise care să arate străvechi era echivalentă cu recuperarea unei "lumi pierdute, poate aceeași lume jeluită de Percy și Warton" (Groom 1999: 205). În 1768, cam la un an după ce
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
literatură, și, mai alarmant, cu o putere neobișnuită de a aduce la lumină adîncimile întunecate insondabile ale realității omenești. După toate probabilitățile, Chatterton a pornit la drum într-o călătorie magico-mistică spre "noaptea" ale cărei adîncimi le-a sondat cu inocența vîrstei lui și groaza unei înțelegeri tot mai vaste care prindea contur pe măsură ce înainta: a înțeles poetic cît de eterică este viața, cît de iute este orice sfîrșit, cît de definitive sînt alegerile făcute de oameni, cît de serios este
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea// Așa voi muri uitând Hesperara...” (Uitare). Poate cel mai bun volum de versuri al său, Gențiane (1979), impresionează prin ritmul halucinat, intens ori, dimpotrivă, somnolent, al confesiunii, prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași dramă a pierderii fiului: „Acești bulbi sângerii/ trandafirii/ nu mai știu să
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
literar, ci pe alte mijloace. Obsesia de a corecta lumea imorală din care face parte structurează viața protagonistului, Daniel Pruncuș, aflat într-o continuă confruntare cu „leii” mincinoși și atotputernici. Numele de familie e ales pentru a sugera dramul de inocență păstrat de acesta, în ciuda dezamăgirilor care tind să îl transforme într-un om dur. Din nou, o prezență feminină e încărcată cu toate defectele posibile: calculată, perversă, crudă etc. Pe un plan antagonic destul de simplist se situează figurile lui ,,tataki
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără gât” și „fără minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
sublimă și nemaicunoscută”, este indiscutabilă. Curios într-un fel pentru un admirator al lui Tudor Arghezi, G. Bacovia și Lucian Blaga este articolul despre George Coșbuc. Acesta ar vedea satul cu ochii unui orășean, ca și Calistrat Hogaș, evocând memorabil inocența pastorală, „o vârstă baladică a sufletului românesc”, ceea ce contrazice formula lui C. Dobrogeanu-Gherea despre Coșbuc - „poet al țărănimii”. Mai importantă este observația privind tehnica versificației, caracterizată drept „copleșitoare”: „Din acest punct de vedere, Coșbuc e un poet unic la noi
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
vîrfuri și izbindu-și - după obicei - coapsele de marginea biroului. „Recenzia, unde-i recenzia?”, a reluat el, privindu-ne pe rînd, triumfător: adică, ce credeam noi c-o să uite? „Parcă i-ați dat-o lui Vasile”, a intervenit, cu prefăcută inocență, S.A. Cîteva secunde nimeni n-a spus nimic. Apoi, clipind des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu cred că turnătoria e stimulată întotdeauna de modele, ci de porniri mai obscure. La noi n-au existat statui ale lui Pavlik, nici școli și străzi cu numele lui, și totuși avem numeroși Pavlici, care n-au nici scuza inocenței acestuia. În oraș sînt puse mai multe cutii pentru reclamații pe adresa Miliției, una chiar la 30 de metri de blocul în care locuiesc. Corespondența de aci (mi s-a spus) e, în anumite zile, aproape egală, cantitativ, cu cea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îi execută dispozițiile. De pe vremea lui Dej și până în prezent nu se cunoaște nici măcar un caz de arestat politic anchetat și trimis în judecată de Securitate și pe care justiția să-l fi achitat, oricât de evidentă ar fi fost inocența inculpatului. În timp ce eram sub anchetă, în 1979, cei doi anchetatori, colonelul de Securitate Constantinescu și colonelul-procuror Ștefănescu, timp de câteva zile (în care eu refuzasem să scot măcar un singur cuvânt), nu au făcut decât să ne insulte în cel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit: Grădina cu polenuri/ sau pur și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și: „Îmi amintesc uneori (cu efort
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul cu clasa a devenit, curând, firesc. În ciuda unei anume inocențe culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate. Fuseseră educați În și pentru libertate, deprinși cu spiritul critic, sfidând prejudecățile, fie și cele prestigioase. Treptat, noul rol Își modera propria rutină. Aproape de Încheierea semestrului, prin noiembrie, când În Europa de Est se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cât și Arthur Danto („călătoriile au fost Întreprinse În spiritul instruirii În cum să devii un american”) au dreptate. Vastitatea modernă a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
o dată în plus, o înfățișare metonimică a universului, plină de sunete nuanțate cromatic și de culori încărcate de note muzicale. Cu versurile pentru copii (și nu numai) din Laleaua și cei trei pitici (1989), poetul își proiectează cititorii în lumea inocenței, vădind totodată o preocupare pentru valența educativă a textelor. Susținute de o informație densă, dialogurile din volumul Intersecții spirituale evidențiază în F. un interlocutor seducător, care știe să dirijeze cursul interviurilor după câteva repere filosofice și estetice esențiale, urmărind valorizarea
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
scad adesea valoarea acestor scrieri. În volumele de nuvele Necunoscuta (1928) și Casa cu gratii (1944), nu îndeajuns de omogene, notațiile de atmosferă consună cu gesturile tipice ale unor personaje feminine puternice. Această lume a misterului nedeslușit, colorată de farmecul inocenței, pretinde ca investigația să se servească de mijloacele introspecției sau de viziunea unui martor. Ceva mai reușită, dar subminată de melodramatism, Casa cu gratii împletește legenda cu evenimentul actual, conferind un plus de semnificație unor valori morale ce tind să
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]