3,659 matches
-
interfațată care fie generează, fie degenerează producerea unei identități virtuale postumane. Conceperea cyborgului, a individului transgenic sau a avatarului operează ideologic și practic pe două planuri: tehnicizarea umanului și umanizarea tehnologiei. Ideologia postumană, ca orice ideologie, nu este neutră sau inocentă, ci pledează pentru hipertehnologism în același timp în care își ambiguizează subversiv perspectiva prin recursul la umanism: umanismul nu își poate desfășura obiectivele (fie „umanizarea” mașinii, fie cibernetizarea umanului, în scopuri medicale mai alesă decât prin apelul la tehnologie. Această
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poate face Barbara este să nege problema - „Nu știu la ce te referi” -, iar astfel să își reducă credibilitatea în ochii lui Jim și Neil. În cel mai bun caz, ea se va folosi de oportunitate pentru a fi la fel de inocentă ca Gwen: „Ei bine, Gwen, am impresia că ești extrem de egoistă când încerci să îți urmărești interesul și să te faci vizibilă fără să te gândești la faptul că noi toți muncim din greu. Nimănui nu îi place să fie
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei și imposturii i-a însoțit prezența concretă. Întrebarea lui Mounir Hafez nu e deloc inocentă și singulară. Iată un alt exemplu, pe care Cioran îl consemnează riguros, dovadă a interesului pe care i-l stârnea această problemă: „Jacqueline Piatier a citit în întregime Căderea în timp. Adesea, în discuțiile noastre, a făcut aluzie la ea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel suflu tragic la care, în realitate, Cioran însuși jinduia. Numai că Cioran nu era inocent, n-avea acea inocență oarbă a naturilor originare, apte să creeze istorie. Din nefericire, el era cultură, nu natură. În general, însă, umorul este pentru Cioran o soluție de supraviețuire. Iată: „Să înțelegi totul Ă și să nu fii amar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de ce nu ne-am servi de ea ca de o cale spre sfințenie?” (I, 124). Cel mai adesea, însă, regretă că nu poate face pasul identificării cu ceilalți și nu poate intra în scenă ca un actor sau ca un inocent barbar: „Sunt un nătărău, își spune. De mult ar fi trebuit să mă convertesc la una din scornelile omenești și astfel să-mi anulez existența, să termin cu mine însumi” (I, 99). Mai mult, recunoaște că nu mai este capabil
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am ajuns eu bătaia ta de joc! (Octav e încă îmbrățișat cu Mona) Da ce-nseamnă asta?! Octav: Păi... tocmai îi spuneam Monei că o iubesc... Marieta: Lasă, lasă, mie să-mi spui ce înseamnă bătaia asta de joc! Octav: (inocent) Mamă, nu știu despre ce vorbești! Marieta: Ba știi foarte bine! Adică eu mă zbat, umblu, caut, cheltuiesc bani, îți aduc un doctor, și tu?! Octav: Adică?! Marieta: Adică! Om în toată firea să plece de-acasă, unde avea tot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ascultă Europa liberă și că-și face moațe din Scînteia?! Ce mai vrei? Gh. P. doi: Lasă tu turnătoriile astea de catifea..., vinovățiile astea de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sfidare a convenției literare și de surprindere a automatismelor cititorilor: "Ul trasentimente", "Mieii primi", "Fântâna somnambulă"". În zadar vom căuta un sens mai profund acestor titluri ele rămân suspendate în aer ca niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mirosul, cu auzul "vei vedea o femeie". 3 "Poeme",E. S. P. L. A., 1957; "Pietre kilometrice", E. S. P. L. A., 1963; "Miracole", E. S. P. L. A., 1966; "Alte poeme", E. S. P. L. A., 1968; "Arheologie blândă", Editura Tineretului, 1968; "Melancolii inocente", E. S. P. L. A., 1969; "Orologiu", Editura Eminescu, 1970; "Casete cu șerpi", Editura Cartea Românească, 1970. "Bunica se așază în fotoliu", Editura Cartea Românească, 1972; "Sufletul obiectelor", Editura Cartea Românească, 1972. 4 "Cântecul lui Philip Műller", Editura Tineretului, 1953; "Romantism
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sunt lipite pe tablă, în format A4, 4 replici ale personajelor din FIZICIENII (folosite ca puncte de reflecție în dezbatere): Nu mai suntem liberi, decât în casa de nebuni. (Möbius) Nebuni, dar înțelepți. (Newton) Prizonieri, dar liberi. (Einstein) Fizicieni, dar inocenți. (Möbius) Anexa 2. Sunt atașate imagini folosite în dezbatere: Masă ovală, la care discută 3 bărbați, cu fețe distorsionate. Oameni celebri, cărora li se va face un portret. Un alt tip de portret al lui Einstein. Un robot, ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aici... Newton: Și eu rămân aici! Pentru totdeauna! Möbius: Vă mulțumesc. Vă sunt recunoscător pentru această șansă de salvare pe care o oferiți omenirii! Newton: Iar acum, să redevenim nebuni! Nebuni, dar înțelepți... Einstein: Prizonieri, dar liberi... Möbius: Fizicieni, dar inocenți... (Peste câteva clipe intră domnișoara doctor Mathilde von Zahnd) Mathilde von Zahnd: ... Eram medic, iar Möbius era pacientul meu. Puteam să fac cu el ce voiam. Ani în șir, în mod sistematic, l-am narcotizat și am fotocopiat toate însemnările
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
s-a părut că am dat dreptul la replică fiecăruia Aurelia Portal Am conștientizat dificultatea și noutatea unui asemenea demers didactic, un parcurs care îl pune atât pe elev, cât și pe profesorul mediator al întâlnirii în ipostaza de lector inocent al spectacolului lumii. Dificultatea e dată de lipsa unor repere anterior stabilite (necunoașterea grupului-țintă, imposibilitatea de a intui parcursul ideatic al grupului, fixarea pe o temă nespecifică domeniului științific al profesorului), iar noutatea sperie de multe ori, grație drumurilor nebătătorite
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ni se intersectau privirile, fiind de acord, fiind la fel, simțind la fel. Îmi aduc aminte (poate) de un moment cu Ioana Anton care avea un monolog și ne uitam amândoi la ea știind exact de ce ne place, pentru că e inocentă și perversă în rolul Catharinei din Shakespeare (de exemplu), pentru că teatrul trebuie să fie erotic în sensul cel mai profund. Eu am lucrat mult timp gândindu-mă la ce v-ar face plăcere să vedeți și chiardaca nu v-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a trupelor SS: "Aici nu există nici un de ce!" Într-adevăr, pentru indiferența criminală, orice de ce spus de orice nevinovat în fața călăului său pur și simplu, nu poate exista. Întrebarea este desființată, aruncată în neant. Și interogația nu poate exista pentru că inocentul a fost "ucis", mai întâi, în mintea celui care l-a condamnat fără să-și pună problema: de ce ființe umane trebuie să omoare alte ființe umane? În fapt, celor sortiți pieirii li s-au luat, printr-o perversă operație de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am văzut un grup de teatru, o echipă capabilă să funcționeze ca un fin și indispensabil mecanism. Cinstea și credința lui Liviu Rozorea (Smiler), frământările tăcute ale lui Vladimir Găitan (Pip Thomson), "sufletismul" și dezinvoltura lui Adrian Vișan (Chas), farmecul inocent al lui Mircea Diaconu (Ginger) ne-au descoperit calitățile pe care școala românească de teatru are sarcina să le educe și să le promoveze, spre deplina ei maturitate. (Iulian Georgescu) Scenă de grup din spectacol Capriciile unei piese Cea dintăi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dezvrăjirii moderne a sexului merge spre patologia criminal-imaginativă a vreunui "roman sentimental" (Robbe- Grillet). Sexul femeii nu mai e scop, ci mijloc de a-ți desfrâna pulsiunile criminale prin brutalizarea lui! Această forma mentis a imaginarului sexist a evoluat de la inocente reprezentări nude la sadisme extreme. Marea păcăleală este acea "voință de a cunoaște exercitată asupra sexului ce caracterizează Occidentul modern..."64. Iluzia că, prin sex, omul cunoaște la modul autentic și, totodată, se autocunoaște (adică află adevărul din el, aflat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
edituri nu poate distruge toate creierele unei societăți, toți anticorpii ei împotriva unor forme totalitariste de a fi și de a gândi. Istoriile de discurs ale lui Foucault sunt arme și strategii în luptă. Ele nu sunt gratuite, nu sunt inocente, nu vizează, în mod explicit, descoperiri, nu sunt preocupate nici dacă sunt obiective sau subiective, dacă sunt fictive sau reale. Aceste istorii sunt lupte pentru o altfel de realitate. La ce bun istoria scrisă, dacă realitatea în care trăim nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fapt, se poate spune că însăși pasivitatea (nu neaparat, mereu, naivitatea) garantează succesul ironiei. Ce ar fi plăcerea ironistului și a complicelui său fără consimțămîntul ridicol al victimei la propria-i defăimare? Firește că nu mai are "nici un haz" falsul inocent, cel care și-a păcălit "agresorii"( în celebra schiță C.F.R., spre pildă, să ne-o amintim), lăsîndu-i să guste din voluptatea jocului ironic, să creadă că l-au învins, să se îmbete cu vinul tare al puterii (rîsului interior) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pentru ironia deconstruită , transformă subit pozițiile de forță. Mod de a spune că protagoniștii și-au schimbat rolurile: cititorii, deopotrivă cu "actorii" instalați pe tronul Ironiei sînt obligați să admită că au fost, ei înșiși, jucați. Făcuți să creadă că "inocentul" este victima si(n)gură. Spectacolul se termină amar. Nu-i de mirare. SCENE CARAGIALIENE Sentimentul de familiaritate pe care-l trezește pagina lui Caragiale, la orice vreme s-ar deschide, nu vine doar din memoria noastră literară, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care-n definitiv nu era așa de vinovat, cu cîteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziție. Și pe urmă iar așa, și tot așa."?( s. n.) Cănuță ridică însă motivul la inconturnabilă paradigmă. "Desigur numai din pricina firii sale pe dos", comentează inocent naratorul, "i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decît bătaia de deunăzi." Cu alte cuvinte, tot Cănuță confuz, căzut în monotonia corecției jurnaliere... E drept că unele momente ies cu artă: "...pe Podul Mogoșoaii? Și șart
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
hagiografică, torturată și orientală, fețele oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă, cap prelung, figură aristocratică, inocentă; sau pe același în armură, cu nas cocoșat, buze groase, cea de jos proeminentă, perciuni, expresie placidă cu ceva vindicativ și indurat. (...) Buzele groase confirmă rigiditatea, obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vina asumată în tăcere persistă în schema țapului ispășitor. Care este vina lumească a lui Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se pune la probe credința? Sau este un inocent pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări începînd cu orbirea, dar variate sub forma supliciilor, precum înșelarea, umilirea, sclavia, ori pierderea ființelor apropiate (cum devenise copilul, pe lîngă ceilalți declasați, sau femeia nopților fără lună
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cunoască faptul că a mai fost cu altul; de fapt ai vrea să fii sigur că ea nu a mai fost cu altul. Dar merită să știi ceva: în câteva luni, majoritatea celulelor din corpul ei sunt altele, curate și inocente, așa că nimic nu mai amintește de ceea ce-a fost. Între noi fie vorba, neuronii sunt singurele celule din organismul uman care nu se înmulțesc, ci doar se pierd încetul cu încetul de-a lungul vieții. Prin urmare, una dintre
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]