8,637 matches
-
imposibilă "conversie”, istorisirea esențială se inserează în textura narației (care se îndepărtează de personaj, dialog, cadru și evenimente), ca în romanul lui Beckett sau în povestirea lui John Barth. În cea din urmă imposibilă "conversie”, istorisirea esențială trebuie să se insereze în acele modalități vizuale și auditive, nonverbale, care nu pot fi reprezentate în cuvinte (de exemplu, experiența povestită a unei bătălii devastatoare sau a unui dezastru copleșitor). h. Înregistrarea verbală a cadrului și a personajelor la începutul romanului trebuie înlocuită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea sau, dimpotrivă, efectul discordant, cînd unul dintre cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de analizat, nemodificat] și, în mod alternativ, [inserați textul de analizat, cu orice pronume care se referă la posibilul personaj narator, convertit la persoana întîi, cu timpurile convertite în prezentul gîndirii/vorbirii], observă personajul, pentru sine și pentru cei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea sau, dimpotrivă, efectul discordant, cînd unul dintre cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de analizat, nemodificat] și, în mod alternativ, [inserați textul de analizat, cu orice pronume care se referă la posibilul personaj narator, convertit la persoana întîi, cu timpurile convertite în prezentul gîndirii/vorbirii], observă personajul, pentru sine și pentru cei din jur. Primul eșantion pune rostirea în poziția de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
patologiei generale. Acute sau cronice, diversele maladii succesive ale vieții unui individ nu reprezintă izbucniri morbide sporadice, anarhice și autonome: ele nu sunt decât faze sau episoade evolutive, discontinue și polimorfe, ale aceluiași substrat diatezic, pe fondul căruia ele se inserează în timp, întocmai ca mărgelele pe un fir axial, sau ca insulele unui arhipeleag pe același fond tectonic. „Maladiile, afirmă Glénard, se succed la individ, după o ordine determinată, în raport cu succesiunea anilor și, prin urmare, în raport cu fazele unui proces morbid
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
acestor structuri era mai degrabă acela de a omagia justețea sentimentelor pronunțate la vârf decât acela de a lua decizii veritabile. Totuși, un număr mare de cetățeni erau măcar puși în prezența decision making-ului și în situația de a se insera rețelelor de influență și de cârdășie. În acest fel, comunismul a încercat să genereze o unitate politică, perversă, fără îndoială, în cadrul unei societăți care până atunci nu cunoscuse nicio formă de solidaritate, în afară de cea etnică. Cum se face că România
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
atinge " regimul comunist". Spre deosebire de clivajele care se manifestă între cele două războaie sau clivajele legate de transformările socio-economice de după 1989, clivajul care opune pe anticomuniști foștilor comuniști este strict legat de ceea ce se cheamă regimul comunist. Regimul comunist bulgar se inserează în modelul "comunismului patrimonial"11. Acest tip de comunism se caracterizează, după creatorii conceptului, prin "șiruri verticale de dependențe personale între liderii și aparatul de partid și anturajul său, sprijinit de un patronaj extensiv și de rețele de clienți"12
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
față de nominalul centru a termenilor variabili morfologic, constând în preluarea de către termenul depedendent a valorilor trăsăturilor de acord ale substantivului centru. Această preluare reprezintă o operație de valuare a trăsăturilor nevaluate ale termenului dependent (cf. engl. valuation). Termenul dependent este inserat în structura sintactică cu trăsături nevaluate (care nu au o valoare) și trebuie să își valueze aceste trăsături (să preia o valoare) prin raportare la substantivul centru, înainte de nivelul Pronunțare (engl. Spell-Out). Valuarea trăsăturilor se face în primul rând pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemplu, în (78)d nu se compară băieți cu fete, ci gradul de interes al băieților față de diverse obiecte. În multe dintre aceste contexte, adjectivul este de tip participial, deci evenimențial (dar comp. cu adj. bucuroasă, mai sus). Se pot insera adverbe ca mult, puternic, frecvent etc., care nu se acordă: (78) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai mult încântată de Mihai. b. specialiștii cel mai frecvent căutați de către angajatori c. Pensionarii din România vor fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lui al în sintagmele coordonate, înaintea termenilor coordonați de pe poziția a doua, a treia etc. (cf. Avram, 2001: 10235). Ar acționa aici aceeași regulă potrivit căreia, dacă termenul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului-centru, se inserează al: (87) a. cartea lui Ion, a lui Vasile și a lui Dan b. înaintea colegilor și a prietenilor mei În uz, al este omis destul de frecvent. Sunt contexte în care omiterea este posibilă, și contexte în care omiterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relua entitatea introdusă anterior. Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul, iar acordul în număr variază în funcție de valoarea sa semantică: (96) a. mătușa mea și a fratelui meu - lectură monoreferențială; al nu introduce o nouă entitate în discurs, fiind inserat pentru a marca genitivul și a asigura legătura între substantivul centru și substantivul în genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adăugat la mâncare un vârf de sare. b'. #Am adăugat la mâncare un vârf. 70 (ii) prepoziția desemantizată de (of în engleză) se pretează a fi analizată ca un element copulativ în domeniul nominal, deci un termen funcțional. Ea este inserată pentru atribuirea cazului lui N2 și marcarea limitei între domeniul funcțional și domeniul lexical din sintagma nominală. Conform lui Den Dikken (2006), în sintagmele calitative predicatul se ridică din propoziția redusă deoarece el are un centru vid (engl. empty head
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
faptul că sintagmele calificative au la bază o structură de tip propoziție redusă, iar cei doi termeni sunt inversați (inversare predicativă). În această propoziție redusă, de tip N2 N1, termenul N2 este subiect, iar termenul N1 este predicat. Prepoziția de, inserată între cei doi termeni, are un rol asemănător copulei din structurile predicative cu subiect și predicat (vezi Hulk șiTellier, 2000; Doetjes și Rooryck, 2003): (148) a. deșteptul de tine - [tu deștept] b. prostul de Ion - [Ion prost] c. nebunul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aditivă, în care fiecare termen are un referent diferit. Prin urmare, acordul nu se face la singular - vezi (147). Aceste structuri au proprietăți semantice și sintactice asemănătoare coordonărilor prin și ori prin sau cu valoare inclusivă, ceea ce face să putem insera o astfel de conjuncție înaintea ultimului termen: (152) a. Casa, mașina, terenul de golf și herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. b. Casa, mașina, terenul de golf sau herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemplu ar schimba sensul structurii, care ar avea în primul rând o interpretare exclusivă: (153) Casa, mașina, terenul de golf sau herghelia de la Ploiești a fost cumpărată prin credite în franci elvețieni. La tipul B, extinderi, de asemenea se pot insera conjuncția și sau conjuncția sau: (154) a. Pedepsirea politicianului corupt și excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt și excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul la plural nu este posibil - vezi (151)b. Între cei doi termeni se poate insera conjuncția sau, adesea extinsă prin sintagme care indică reparația, ca mai bine zis, mai exact, mai degrabă, de fapt etc.: (160) a. O fetiță de 15 ani sau o fată a fost accidentată de ministrul Transporturilor, potrivit presei. b. O
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul și numărul sunt exprimate printr-un singur morfem (sunt fuzionate). Pentru a explica realizările acordului în coordonare, această analiză trebuie să fie completată cu ipoteze suplimentare. Se poate propune că centrul funcțional Număr, care introduce și genul, poate fi inserat deasupra sintagmei coordonate și că trăsătura [clasă nominală] poate avansa sau urca (engl. percolate) deasupra sintagmei coordonate. Trăsătura categorială a termenilor coordonați poate urca și ea, astfel încât o sintagmă coordonată formată din două GD poate fi și ea un GD
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagmei coordonate și că trăsătura [clasă nominală] poate avansa sau urca (engl. percolate) deasupra sintagmei coordonate. Trăsătura categorială a termenilor coordonați poate urca și ea, astfel încât o sintagmă coordonată formată din două GD poate fi și ea un GD. Numărul inserat deasupra acestui GD format din termeni coordonați are aceleași proprietăți selecționale, selectând clasele nominale. Deși, în general, se consideră că în GD Num ocupă o poziție mai jos de Det, între N și Det, ipoteza că numărul poate fi inserat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inserat deasupra acestui GD format din termeni coordonați are aceleași proprietăți selecționale, selectând clasele nominale. Deși, în general, se consideră că în GD Num ocupă o poziție mai jos de Det, între N și Det, ipoteza că numărul poate fi inserat deasupra un GD cu coordonare este compatibilă cu mai multe date: (i) Coordonarea a doi termeni la singular declanșează acord la plural. (ii) Numărul este interpretat pe controlorul acestui acord la plural, deci pe sintagma coordonată. (iii) O trăsătură este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord la plural. (ii) Numărul este interpretat pe controlorul acestui acord la plural, deci pe sintagma coordonată. (iii) O trăsătură este generată acolo unde este interpretată. De vreme ce niciunul dintre conjuncți nu are numărul plural, rezultă că numărul plural interpretabil este inserat deasupra celor doi conjuncți, ca o proprietate a întregii sintagme coordonate. La o concluzie similară a ajuns și Sauerland (2003), care a propus că astfel de trăsături phi interpretabile sunt inserate într-un centru funcțional phi deasupra GD. Dacă numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are numărul plural, rezultă că numărul plural interpretabil este inserat deasupra celor doi conjuncți, ca o proprietate a întregii sintagme coordonate. La o concluzie similară a ajuns și Sauerland (2003), care a propus că astfel de trăsături phi interpretabile sunt inserate într-un centru funcțional phi deasupra GD. Dacă numărul este întotdeauna fuzionat cu genul în română și în alte limbi similare, ajungem la concluzia că și atunci când este inserat deasupra Det, el este fuzionat cu genul și va avea aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2003), care a propus că astfel de trăsături phi interpretabile sunt inserate într-un centru funcțional phi deasupra GD. Dacă numărul este întotdeauna fuzionat cu genul în română și în alte limbi similare, ajungem la concluzia că și atunci când este inserat deasupra Det, el este fuzionat cu genul și va avea aceleași proprietăți selecționale. Ceea ce este problematic este faptul că această proprietate selecțională trebuie să fie sensibilă la clasele nominale ale conjuncților - cu alte cuvinte, o trăsătură cum este [clasa nominală
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
atașați substantivului la nivelul N: (17) a. președinții român și francez b. Acești miniștri de externe francez și englez se înțeleg foarte bine. Putem spune că în aceste construcții N avansează (se ridică) de la ambii termeni coordonați la Num(ărul) inserat deasupra sintagmei coordonate (18) [D [N+Numpl [ tN Mod1 & tN Mod2]]]158 3. Acordul în gen cu sintagmele coordonate Am văzut mai sus că realizările acordului în coordonare sunt esențiale pentru descrierea genului în limba română, astfel încât ele trebuie studiate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în România. Vedetai și soția sa au fost invitați / *invitate la un dineu. Ajungem la concluzia că acordul conjuncților [+Animat] este întotdeauna semantic. Acest lucru poate fi corelat cu faptul că acordul în număr este și el semantic: dacă este inserat un centru funcțional care are trăsătura interpretabilă de număr, putem presupune că același centru funcțional ar putea avea și trăsătura interpretabilă de gen. 3.2. Conjuncții au trăsătura [-Animat] Conform regulilor gramaticale (vezi GA2, GALR, Avram, 2001), dacă ambii conjuncți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ipoteze: ipoteza nespecificării și ipoteza claselor nominale (neutrul ar constitui o a treia clasă nominală, care este selectată de un centru care conține numărul și genul. Dacă acceptăm ipoteza claselor nominale, trebuie să presupunem că deasupra sintagmei coordonate se poate insera un centru care conține trăsăturile de gen și număr (fuzionate) și că trăsătura de clasă nominală poate avansa la nivelul sintagmei coordonate. Dacă acceptăm ipoteza nespecificării, trebuie să explicăm de ce pronumele neutre care au un antecedent nominal au altă formă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]