4,621 matches
-
punctiforme, ca și delețiile genelor care codifică pentru antigenele tumorale sunt comune. Dacă genele mutante nu sunt esențiale pentru menținerea fenotipului transformant, celulele tumorale Ag-negative au avantajul selectiv al creșterii în competiția cu efectorii răspunsului imun. Imunoselecția. Ca rezultat al instabilității genetice, unele celule tumorale pierd genele pentru antigenele inițiale și astfel ele evită efectorii răspunsului imun specific, devenind dominante în masa tumorii. Noile variante antigenice induc răspunsul imun specific, dar fenomenul schimbării specificității antigenice se repetă. Răspunsul imun nu induce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
caspaza-9, rezultând în final apoptozomul, care va determina activarea caspazelor efectorii (Corvaro și Cecconi, 2004). Mutații heterozigote în gena Apaf-1 (10-15% cazuri) au fost identificate cu o frecvență redusă în cancerele gastrice și colorectale, aceste mutații reprezentând un exemplu de instabilitate microsatelitică și un marker al instabilității genomice (Yamamoto și colab., 2000; Ikenoue și colab., 2001). Cancerele hepatice și metastazele acestora sunt caracterizate prin alterarea stării de metilare în diferite regiuni genomice. S-a demonstrat că regiunea corespunzătoare locusului Apaf-1 nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
va determina activarea caspazelor efectorii (Corvaro și Cecconi, 2004). Mutații heterozigote în gena Apaf-1 (10-15% cazuri) au fost identificate cu o frecvență redusă în cancerele gastrice și colorectale, aceste mutații reprezentând un exemplu de instabilitate microsatelitică și un marker al instabilității genomice (Yamamoto și colab., 2000; Ikenoue și colab., 2001). Cancerele hepatice și metastazele acestora sunt caracterizate prin alterarea stării de metilare în diferite regiuni genomice. S-a demonstrat că regiunea corespunzătoare locusului Apaf-1 nu este hipermetilată (Esteller și Herman, 2002
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
detașați și replantați, spre a deveni noi organisme vegetale. Totodată celula vegetală transformată nu are potențial de metastazare. Nu poate fi exclusă, apriori, posibilitatea ca integrarea ADN-T în genomul celulei gazdă vegetale să inducă în aceasta o stare de instabilitate genomică și să scoată din silențiere „protooncogene vegetale” prin a căror funcționare la parametri anormali să devină „oncogene celulare” care să asigure convertirea unei celule normale în celulă transformată malign. Studii comparate de oncogeneză animală și vegetală ar putea aduce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
poate corespunde decât un singur partid, neținând astfel cont de fracționarea internă care poate exista în sânul unei aceleași familii, așa cum e cazul notoriu, care îi va interesa și pe Lipset și Rokkan, al opoziției dintre social democrați și comuniști. Instabilitatea care afectează sistemele de partide în Europa Occidentală începând cu ultima treime a secolului al XX-lea și pe care o împărtășesc, odată cu reîntoarcerea la regimul reprezentativ, noile democrații ale Europei, e ușor de înțeles în cazul țărilor occidentale prin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și tranziției: clivajul proprietari/muncitori e absent, în schimb fiind prezente celelalte trei clivaje menționate de Rokkan și, mai ales, două clivaje consecutive de la sfârșitul perioadei socialismului real. Anumite sisteme de partide se caracterizează printr-o volatilitate electorală considerabilă și instabilitate. Alte țări, precum Bulgaria ori România, cunosc clivaje care se structurează în special odată cu ieșirea din perioada comunistă. Această aplicare a modelului reînnoit al lui Rokkan exclude atât sistemele etnicizate propuse de analiza lui Badie, cât și cazul major al
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1989 contribuie la instituționalizarea formată a clivajului stânga/dreapta. Aceste alegeri ar putea fi considerate fără îndoială ca alegerile decisive pentru structura scenei politice poloneze moderne. Așa cum cea mai mare parte a studiilor despre scena politică poloneză demonstrează, în ciuda marii instabilități a electoratului polonez, structurile formate profunde ale clivajelor politice nu s-au schimbat cel puțin in timpul deceniului 1990. 2. Opțiunile teoretice ale evoluției scenei politice poloneze ținând seama de schimbările actuale ale situației geopolitice Să revenim la chestiunea principală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Partidul de Dreapta pentru patrie și Libertate LNNK sau încă necesitatea luptei împotriva corupției și ordinii la guvernare subiecte comune și altor partide. Partidele au repurtat succese în anumite momente sau au fost învinse în altele. În acest context de instabilitate, succesul social democraților la alegerile celei de-a șaptea Saeima și la alegerile ulterioare municipale de Riga ca și pierderea neasteptată a reprezentării în parlament la alegerile celei de a opta Saeima în 2002, au fost fenomene obișnuite în politica
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dintre personalitățile liderilor partidelor centrale și între interesele grupurilor economice sunt cauza principală a schimbărilor de guvernământ. Concluzia fundamentală privind tendințele caracteristice ale comportamentului politic și electoral este următoarea: absența unui sistem politic de valori, fragmentarea politică și electorală, marea instabilitate electorală și votul de protest. Note 1 S.M. Lipset și S. Rokkan, "Introduction", in S.M. Lipset și S. Rokkan (ed.), Party System and Voter Alignments: Cross-National Perspectives, The Free Press, New York, 1967, p. 6. 2 O. Norgaard, cu D. Hindsgaul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ale spațiului politic lituanian infirmă această teză și, mai ales, programele partidelor lituaniene 10. Figura 1. Poziția partidelor pe axa economică stânga-dreapta (1992-2000) Pozițiile partidelor pe axa economică stânga-dreapta11 în 1992-2000 sunt prezentate în figura 1. Diagrama scoate în evidență instabilitatea generală a partidelor politice lituaniene în privința pozițiilor economice. Este evident că partidele politice ale Lituaniei nu au fost capabile să prezinte alternative programatice consistente și clare în materie de politică economică. Pozițiile partidelor pe axa economică stânga-dreapta nu mai corespund
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cultural, care opune partidele autoritare partidelor democratice, sunt clivajele centrale ale construcției tabloului partidelor din această regiune 23. Cercetătorul belgian a urmărit o reactualizare a observațiilor sale. Într-o viziune extinsă cazului român și bulgar, De Waele indică faptul că instabilitatea regiunii perturbă structurarea partidelor de aici. Cu toate acestea, "după zece ani de tranziție, granițele dintre câștigătorii și numeroșii perdanți ai tranziției economice se înfățișează din ce în ce mai înțepenite"24. Sărăcirea societății merge mână în mână cu o diminuare a clasei de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
restituirea, în "limitele reale" a terenurilor arabile, ceea ce a provocat o fragmentare extremă. Încercări de privatizare pe scară largă sunt întreprinse sub diferite guverne și mai ales prin guvernul socialist care lansează o campanie de privatizare în masă în 1996. Instabilitatea guvernamentală până în 1997, opt guverne de culori și compoziții diferite sau succedat nu face decât să accentueze incoerența transformărilor economice, industriale, sociale. Instituțiile financiare internaționale sunt factorul extern care va juca un rol decisiv în domeniu. După criza financiară, hiperinflația
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
maladivul, luxura, psihopatia sexuală, perversiunea, satanismul, pesimismul, exacerbarea individualismului ca narcissism, decăderea marilor imperii, sau teme precum diminutio capitis sau femme fatale". Se impune, ca premiză, selecția unui instrumentar conceptual și analitic adaptat "dificultăților definirii termenului", deoarece acestea "țin de instabilitatea sa estetică". (Pe teritoriul delimitărilor, merită subliniată observația inițială din Argument, a cărei importanță permite și anexarea unei funcții conclusive - "Decadență" și "decadentism, cei doi termeni nu pot fi separați conceptual, ei funcționează interdeterminat, unul descrie un fenomen cultural și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
4.5. Pronumele de întărire Paradigma pronumelui de întărire este foarte complexă, ceea ce îngreunează acordul acestui pronume. Lucrările normative semnalează frecvent dezacorduri în utilizarea acestui pronume. În limbajul colocvial, multe dintre formele pronominale de întărire nici nu mai sunt folosite. Instabilitatea acestor forme a fost constatată și în secolele trecute. În textele mai vechi, nu se întâlnește acordul în caz (el pare să fi fost impus articifial de norma gramaticală), iar tendința era de folosire invariabilă (vezi TILR, II, III). În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
politic guvernamental din Franța celei de-a IV-a Republici și a personalului politic din Marea Britanie îl conduce astfel pe Dogan la concluzia necesității afirmării unei distincții conceptuale între stabilitatea guvernamentală și stabilitatea personalului guvernamental. Remarca empirică potrivit căreia în ciuda instabilității guvernamentale profunde din cea de-a IV-a Republici, putem identifica o stabilitate relativă a actului decizional rezultată din faptul că mulți dintre membrii executivului rămân în funcții ministeriale conduce astfel la o redefinire a modului în care este gândit
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
guvernamental constituie o distincție esențială pentru analiza funcționării sistemului politic. Observația doganiană despre cea de-a IV Republică a fost ulterior reluată în analiza regimurilor politice de autori precum Arendt Lijphart, în momentul în care acesta discută posibilitatea supraevaluării efectelor instabilității guvernamentale 13, sau precum Pierre Martin, care propunea să distingem între instabilitatea executivului și instabilitatea sistemului politic 14. Identificarea de facto a configurației elitelor politice, reliefarea portretului celor care populează piramida puterii din cadrul unui regim și a relațiilor care se
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
despre cea de-a IV Republică a fost ulterior reluată în analiza regimurilor politice de autori precum Arendt Lijphart, în momentul în care acesta discută posibilitatea supraevaluării efectelor instabilității guvernamentale 13, sau precum Pierre Martin, care propunea să distingem între instabilitatea executivului și instabilitatea sistemului politic 14. Identificarea de facto a configurației elitelor politice, reliefarea portretului celor care populează piramida puterii din cadrul unui regim și a relațiilor care se creează între aceștia 15 sunt considerate de către Dogan elemente esențiale pentru înțelegerea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a IV Republică a fost ulterior reluată în analiza regimurilor politice de autori precum Arendt Lijphart, în momentul în care acesta discută posibilitatea supraevaluării efectelor instabilității guvernamentale 13, sau precum Pierre Martin, care propunea să distingem între instabilitatea executivului și instabilitatea sistemului politic 14. Identificarea de facto a configurației elitelor politice, reliefarea portretului celor care populează piramida puterii din cadrul unui regim și a relațiilor care se creează între aceștia 15 sunt considerate de către Dogan elemente esențiale pentru înțelegerea calității reprezentării politice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
onorează democrația franceză și pe cea americană. În puține țări din lume, democrația e atât de solidă încât să-l poată obliga pe un șef de stat să demisioneze, așa cum s-a întâmplat cu președintele Nixon. În ciuda unei anumite percepții, instabilitatea ministerială nu este în mod necesar un factor de delegitimare. Schimbarea frecventă a guvernelor e un sistem care, în afara unor inconveniente, aduce și un avantaj, și anume suplețea. În Franța, un exemplu de instabilitate a oferit a Treia Republică, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
președintele Nixon. În ciuda unei anumite percepții, instabilitatea ministerială nu este în mod necesar un factor de delegitimare. Schimbarea frecventă a guvernelor e un sistem care, în afara unor inconveniente, aduce și un avantaj, și anume suplețea. În Franța, un exemplu de instabilitate a oferit a Treia Republică, dar aceasta a durat 70 de ani, vreme în care s-au făcut reforme fundamentale, iar prestigiul internațional al țării a fost considerabil. Sfârșitul ei s-a datorat unei concepții perimate a tehnologiei sale militare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
iar prestigiul internațional al țării a fost considerabil. Sfârșitul ei s-a datorat unei concepții perimate a tehnologiei sale militare. A fost vorba, deci, despre o eroare militară, nu politică. Finlanda cunoaște și ea, încă de la crearea sa, o puternică instabilitate ministerială, dar asta n-a împiedicat-o să se apere în fața Uniunii Sovietice. Italia a cunoscut la rândul ei vreme de patru decenii schimbări frecvente de guvern, dar acest lucru nu a împiedicat-o să cunoască progrese economice impresionante, care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
vreme de patru decenii schimbări frecvente de guvern, dar acest lucru nu a împiedicat-o să cunoască progrese economice impresionante, care au făcut-o să depășească Anglia, care se bucura în aceeași perioadă de stabilitate ministerială. Trebuie notat că această instabilitate a ministerelor e însoțită de o puternică stabilitate a miniștrilor 35. Rolul elitelor în procesul de delegitimare În douăzeci de ani, între 1918 și 1938, în Europa paisprezece democrații s-au prăbușit singure, fără intervenția unor forțe militare străine. Alte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
putem identifica o proporție importantă de cetățeni care declară că nu este satisfăcută de funcționarea democrației. Sute de cărți și de articole, fie scrise de cercetători, politicieni sau observatori, au denunțat numeroase tipuri de slăbiciuni, de la corupție și clientelism, la instabilitate ministerială și partitocrație. În perioada Războiului Rece, jurnaliștii au desemnat Italia ca fiind "bolnavul Alianței Atlantice". Zeci de sondaje în deceniile recente indică faptul că italienii au criticat sever regimul și în special clasa politică. Cu toate acestea, democrația este
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adulți; doar într-un singur sondaj, în noiembrie 1987, proporția a fost puțin mai joasă 36. Sute de cărți și articole au fost scrise de către cercetătorii în științe sociale sau de către politicienii italieni pentru a denunța această slăbiciune: patronaj, corupție, instabilitate ministerială, particrazia. Multe sondaje realizate în ultimii treizeci de ani au aratat o critică severă a "sistemului" și în special a clasei politice. Cu toate acestea, Italia este încă o țară democratică. Legitimitatea regimului pare să fie contestată doar de către
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
balansat de o fracțiune mică a corpului electoral. Amplitudinea oscilației era de obicei sub 6-7%, câteodată chiar mai mică de 2%, în timp ce în România amplitudinea acoperea o mare parte din alegători. Prin contrast, sistemul politic românesc era caracterizat printr-o instabilitate electorală severă, una dintre cele mai ascuțite instabilități electorale din Europa interbelică. Figura 2 Oscilațiile Partidului Liberal Notă: Linia întreruptă indică procentajul alegătorilor potențiali. Cum se poate explica această oscilație? Una dintre posibillități este aceea de a distinge patru tipuri
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]