4,596 matches
-
parțial acestui tipar sunt și câteva neologisme franțuzești: alee - alei, diaree - diarei, epopee - epopei, melopee - melopei, idee - idei etc. Chiar și formațiile normate în DOOM2 ca invariabile cunosc în uz forme variabile (vezi internet: cornee - cornei; "în cazul unei cornei intacte", www.farmaline.ro, internet, 2008). Grafia maschează pronunția, căci hiatul din finala cuvintelor este evitat prin introducerea unui iot (alee [ale-ĭe]), ajungându-se la caracteristicile tiparului aici analizat. Împrumuturile mai recente nu se mai includ în acest tipar. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
stare de a contracara o direcție anterioară contrară 33, sunt următoarele: - S-a observat 34 că avantajul cel mai mare al acestui tipar îl creează desinența -uri, a cărei particularitate este de a nu induce alternanțe în radical, permițând păstrarea intactă a bazei, atât ca accentuare, cât și ca formă fonetică, ceea ce asigură, implicit, acomodarea facilă a radicalelor împrumutate. - S-a observat, de asemenea, rolul de "clasificator flexionar"35 al acestui flectiv, care, nefiind prezent decât în flexiunea substantivului, asigură nu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau", I-am trimis o scrisoare lui papa. Lui, la origine element afixal, se deosebește de alte mărci flexionare, pe de o parte, prin așezarea în procliză, lăsând forma substantivului intactă, iar, pe de altă parte, prin tendința de folosire invariabilă, indiferent de genul și chiar de numărul substantivului (lui Ion, lui Carmen, lui Ioana, lu' proștii ăștia) și dincolo de flexiunea substantivală, cu pronumele (lu' ăsta, lu' asta, lu' ăștia); (c
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
digiți, racket - rackeți); - d/z (bodyguard - bodyguarzi, steward - stewarzi); - s/ș (jeans - j eanși, pampers - pamperși); - g/ğ (hotdog - hotdogi, flamingo - flamingi); - st/șt (hardist - hardiști) etc. Ca și în faza anterioară de limbă, consoana finală -z își păstrează statutul intact în forma pluralului, alternanța z/j fiind de mult52 abandonată; vezi nou introdusele: *burundez - burundezi, *guyanez - guyanezi etc. Rămâne, de asemenea, intactă consoana finală -l (picolo - picoli), restrângându-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
st/șt (hardist - hardiști) etc. Ca și în faza anterioară de limbă, consoana finală -z își păstrează statutul intact în forma pluralului, alternanța z/j fiind de mult52 abandonată; vezi nou introdusele: *burundez - burundezi, *guyanez - guyanezi etc. Rămâne, de asemenea, intactă consoana finală -l (picolo - picoli), restrângându-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø]. Alternanțele vocalice, mult mai rare, atunci când apar, continuă tratamentul unor finale de cuvânt/sufixe semianalizabile mai vechi; vezi beautician - beauticieni, după modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare - săruri, treabă - treburi, verdeață - verdețuri etc.), conținând alternanțe vocalice, privesc numai femininele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
decât să propună acest mit, el este în fapt creatorul său, cel care îl impune tradiției ulterioare. Chiar dacă, în timp, unele elemente s‑au modificat, altele fie au dispărut, fie au fost înlocuite, structura globală și sensul mitului se păstrează intacte. Un mit rămâne viu, continuă să funcționeze în cadrul unei comunități religioase, atât timp cât transmite un mesaj existențial, adică, atât timp cât el poate fi revalorificat, reinterpretat, retrăit, asumat chiar, în mod efectiv, de către toți membrii comunității. Versiunea propusă de Irineu constituie, pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va ezita nici o clipă, ci va urma fără teamă exemplul profeților și apostolilor, care au acceptat cu bucurie martiriul pentru adevărul ceresc. După exemplul profetului Daniel, aruncat în groapa cu lei, simbol al lumii pământești, el trebuie să‑și păstreze intacte credința și nădejdea: „Fă, dar, asemenea lui Daniel, nu te teme de tirani și nu te supune poruncilor omenești. De vei fi aruncat în groapa leilor, vei fi apărat de Înger, vei îmblânzi fiarele” (III, 31, 3). În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient, o psihanaliză avant la lettre, o introspecție soteriologică, un exercițiu spiritual, o mistagogie cristică. Toți credincioșii pot să devină anticriști - formând marea armată a Anticristului - în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său, fapt de neconceput pentru orice sistem monoteist. Ceea ce admite acest sistem, în schimb, este ideea răului „absolut” întrupat într‑un personaj istoric. Prin aceasta, răul „absolut” este în mod clar devalorizat (de fapt, el nu există), concepția monoteistă rămâne intactă, iar istoria (forma „liniară” a timpului) devine mijloc privilegiat al mântuirii. . Apocalypse de Pierre, în Écrits apocryphes chrétiens, vol. 1, Paris, 1997, pp. 747‑777; text tradus de P. Marrasini, prezentat de R. Bauckham și adnotat de R. Bauckham și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Zaciu, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, ST, 1981, 8; N. Steinhardt, O interpretare structuralistă a lui Sadoveanu, VR, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 205-207; Piru, Ist. lit., 549-550; Titu Popescu, Estetica în retrospectivă, T, 1982, 4; Felea, Prezența, 60-62; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 259-276; Valentin Tașcu, Lectura romanului, ST, 1984, 3; Moraru, Textul, 229-231; Braga, Sensul, 191-199; Cornel Ungureanu, Prezentul lecturii, O, 1987, 2; Tudorel Urian, Critica universitară, O, 1987, 17; Radu, Pagini, 85-86; Romul Munteanu, Descoperirea operei, RL, 1989, 49
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
rămână împreună suficient de mult timp pentru a-și îndeplini funcțiile parentale. Spre deosebire de celelalte mamifere, puii de om sunt vulnerabili foarte mult timp. Dezvoltarea anatomiei și a inteligenței lor necesită mai mulți ani. Iubirea dintre părinți ar permite așadar menținerea intactă a cuplului în această perioadă în care copilul este foarte vulnerabil. Faptul că femeile sunt disponibile din punct de vedere sexual pe toată durata anului consolidează această iubire și atașamentul dintre parteneri. Chimia creierului produce astfel acest tip de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
numeroșii interlocutori, iar cele peste 700 de scrisori primite confirmă respectul, prețuirea și, în unele cazuri, prietenia de care epistolierul sucevean s-a bucurat. Iată ce îi scria în 1973 baritonul Alexandru Alger: „Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr este una dintre virtuțile alese ale oamenilor - așa cum ați dovedit prin atitudinea ireprosabilă ce vă caracterizează”. Un alt interlocutor, scriitorul Vasile Lovinescu, îl definește pe Eugen Dimitriu, prin anii 80, drept un „sârguincios benedictin
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de acad. Mihai Băcescu. De la prof. Ciurea am învățat carte, dar și să ducem lucrurile până la capăt. Am fi deosebit de onorați să puteți veni la Fălticeni, pe urmele înaintașilor Dv. Casa în care au locuit bunicul și mama se păstrează intactă, pe str. M. Sadoveanu (fostă Sf. Nicolae). La prezenta, adaug o fotografie a „Galeriei”. Pentru orice răspuns, vă stau la dispoziție cu adresa: Eugen Dimitriu, muzeograf, „Galeria Oamenilor de seamă”, str. Sucevei nr. 91, Fălticeni, jud. Suceava. Locuiesc la Suceava
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
e cert: ar fi suferit o mare deziluzie. Eu eram nevoit să-i spun adevărul despre întunericul care a cuprins „Galeria”. 292 ALGER, Alexandru 349 1 (București), 15.I.1973 Iubite Domnule Dimitriu, Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr (subl. mea) este una din virtuțile alese ale omului - așa cum ați dovedit a fi prin atitudinea ireproșabilă ce vă caracterizează. Nu știu dacă v-am amintit în corespondența precedentă, că am primit o scrisoare
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ceaușescu procesul de alfabetizare și de școlarizare a țiganilor a avut un relativ succes, integrarea lor organică în societate a eșuat. Urbanizarea forțată, arderea etapelor în procesul de culturalizare, lipsa unei educații la nivel de familie - toate acestea au lăsat intacte suspiciunile existente între țigani și celelalte etnii conlocuitoare. Mulți români își imaginează în continuare că toți țiganii sunt „bișnițari”, adică speculanți cu valută sau hoți de cai-putere. Pentru a cunoaște mai bine stereotipurile în care majoritatea românilor se adăpostesc confortabil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la câteva judecăți temeinice. Se cere pusă în balanță mai întâi partea bună a lucrurilor. Asemănările stilistice dintre români și țigani au fost verificate în secole de coabitare pașnică. Într-o lume tot mai atomizată, comunitățile de țigani își mențin intactă celula familială, de tip patriarhal, respectând, în principiu, monogamia. Sentimentul de solidaritate și voința de întrajutorare sunt remarcabile printre familiile țigănești. În pofida provocării seculare, ele și-au menținut intactă omogenitatea culturală. Problemele întâlnite de asistenții sociali în familiile de țigani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Într-o lume tot mai atomizată, comunitățile de țigani își mențin intactă celula familială, de tip patriarhal, respectând, în principiu, monogamia. Sentimentul de solidaritate și voința de întrajutorare sunt remarcabile printre familiile țigănești. În pofida provocării seculare, ele și-au menținut intactă omogenitatea culturală. Problemele întâlnite de asistenții sociali în familiile de țigani sunt adesea foarte grave: violența conjugală, abuzarea copiilor, promiscuitate sexuală, avorturi și alcoolism. La acestea se adaugă inadaptarea endemică a comunităților țigănești la exigențele vieții urbane, lipsa de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de savant ar fi realizată, recenzia istorică a unui fenomen religios nu poate decât să netezească suprafața trecutului, șifonată de amnezii. Chiar dacă e decojit, fructul oprit al cunoașterii paradisiace își păstrează - și pentru dinții tari ai pozitivismului - un sâmbure perfect intact. Deși numai o întâlnire cu geniul charismatic al tradiției Bisericii poate deschide nucleul eshatologic al creștinismului, instanțele de mediere culturală ale modernității nu pot fi evitate. Pentru moderni, inserția individuală într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la tradiția (parádosis) apostolică era un mod indispensabil de supraviețuire. Din primele sale decenii, tradiția a devenit pecetea identității ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice. Un aspect „dogmatic” al tradiției ține de subteranele cunoașterii duhovnicești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întrebări sau răspunsuri, întrucât aplicațiile tematice ale filozofiei sunt nemărginite. Cu Aristotel, prelegerea câștigă tot mai mult prestigiu. Stoicii au preferat să includă filozofia în jurnale sau epistole pedagogice. Era un mod de a sublinia importanța ideii de comunitate, rămasă intactă la neoplatonici, la autorii patristici și chiar până la scolastici. Totuși, în creștinismul primului mileniu - pe vremea când lectura era încă un eveniment eclezial, precedând banchetul euharistic -, doar uzul liturgic al Scripturii legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lorrena în 925, îi bate pe unguri, slavi și danezi, transmițîndu-i, astfel, fiului său, Otto, întemeietor al unei noi dinastii, un regat înconjurat, desigur, de năvălitori barbari, alături de dușmani franci, pradă rivalităților dintre marile familii ducale, dar, teritorial, un regat intact și predispus a-și extinde dominația către estul Europei. Domnia lui Otto I cel Mare începe printr-o luptă fără milă a regelui saxon, cu ajutorul episcopilor și marilor abații regale, împotriva acelor duci care nu acceptă reconstituirea unei puteri suverane
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a Imperiului de Răsărit), utilizat de autor pentru a desemna structura politică din Orient și pe conducătorul acesteia, este impropriu, de vreme ce, prin modul de organizare, prin mentalitate și spirit universal, dimensiunea romană a Imperiului rămîne încă, în această vreme, aproape intactă. Se consideră că elenizarea Imperiului de Răsărit și restrîngerea acestuia la teritoriile care ulterior vor face parte fie din stăpînirea sa permanentă, fie din zona sa de influență (bazinul răsăritean al Mării Mediterane, Peninsula Balcanică, Asia Mică, zona pontică și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a Învățământului special și includerea automată a copiilor cu CES În rețeaua școlilor de masă. Eșecul poate surveni prin natura deficienței, din moment ce nu toți copiii sunt capabili să depășească handicapul, și atunci integrarea poate fi făcută pentru cei cu potențiale intacte de dezvoltare intelectuală și recuperare deplină, tocmai pentru că această integrare presupune o interacțiune dinamică Între cei ce se integrează și mediul așa zis normal În care aceștia sunt aduși. Presupunând o manifestare de atitudine, se ține cont și de faptul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina ANTON, Anca ȚIBULCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2138]