20,383 matches
-
compoziții, dezvoltări, proiecte, evaluări, anticipări, inițiative, planificări, programări, propuneri, susțineri, tratarea personalului, scriere etc.; nu se include aici responsabilitatea pentru securitatea altora sau responsabilitatea pentru bunuri la Întrebările respective) Codul Grad de responsabilitate generală 1 Foarte limitat 2 Limitat 3 Intermediar 4 Înalt 5 Foarte Înalt 6.6. Structura muncii 186 Structura muncii (se indică, folosind codul de mai jos, cantitatea de „structură“ a muncii, adică gradul În care activitatea de muncă este „predeterminată“ pentru lucrător prin natura muncii, proceduri sau
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
6) unei interdicții (Gen. 2:17), echilibrul se rupe: omul se vede exilat În lume (Gen. 3:32), iar supremația lui asupra lumii devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică, atribuind unor intermediari atît creația lumii, cît și pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor și copia ei care este creația, „ a pus inteligența În suflet și sufletul În trup și a construit universul În așa fel Încît să fie În mod natural lucrarea cea mai frumoasă și mai bună cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și basilidienii fac mari eforturi pentru a justifica acțiunile divinității din Vechiul Testament. Atitudinea valentinienilor față de Demiurg pare a fi destul de consecventă, virtuțile acestuia Însă sînt calificate În moduri diverse. În orice caz, Demiurgul nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să primească mesajul adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit 172 arată mai puțină grijă față de demnitatea Demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit 172 arată mai puțină grijă față de demnitatea Demiurgului și Îl definesc drept un „avorton” (ektroma) al Sophiei 173, „stupid și nebun”174, situîndu-l Însă pe acest intermediar de foc (asemenea „focului demiurgic” al stoicilor 175) Între Pleroma spirituală și Vrăjmașul Beelzebul 176. El este convertit de către Sophia și astfel se pune capăt ignoranței sale177. Același happy end se regăsește și la basilidienii lui Ipolit 178, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la vaga lui exaltare ca intermediar necesar Între Pleromă și Materie, Demiurgul gnostic este identificat În mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și bun. O primă contradicție se vădește imediat ce intră În scenă Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul nu este decît un intermediar. PÎnă aici Marcion nu se Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Bine, În scopul de a izgoni răul; pentru bogomili și pentru catharii monarhieni, lumea a fost creată de Bine și organizată de Rău, Însă Răul depinde de Bine; pentru majoritatea gnosticilor și marcioniților, lumea a fost creată de un intermediar care nu e nici bun, nici rău. În gnosticism el păstrează relații atît cu Binele, cît și cu Răul, iar uneori, paradoxal, Răul derivă din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
marcioniților, lumea a fost creată de un intermediar care nu e nici bun, nici rău. În gnosticism el păstrează relații atît cu Binele, cît și cu Răul, iar uneori, paradoxal, Răul derivă din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din intermediar, Însă relația dintre aceștia este Încordată. Răul este Adversarul, nu chiar al Binelui, ci al intermediarului din care provine. Unde malum? Dacă se postulează două Principii, atunci Răul este unul dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care nu e nici bun, nici rău. În gnosticism el păstrează relații atît cu Binele, cît și cu Răul, iar uneori, paradoxal, Răul derivă din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din intermediar, Însă relația dintre aceștia este Încordată. Răul este Adversarul, nu chiar al Binelui, ci al intermediarului din care provine. Unde malum? Dacă se postulează două Principii, atunci Răul este unul dintre ele: nu are nici origine, nici Început. Dacă ex
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și cu Răul, iar uneori, paradoxal, Răul derivă din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din intermediar, Însă relația dintre aceștia este Încordată. Răul este Adversarul, nu chiar al Binelui, ci al intermediarului din care provine. Unde malum? Dacă se postulează două Principii, atunci Răul este unul dintre ele: nu are nici origine, nici Început. Dacă ex hypotesi se stabilește un singur Principiu (iar aici totul se petrece printr-o decizie a minții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să nu fi avut deloc nevoie de Simon. Să analizăm Încă o dată termenii problemei. Există două Principii și există Vechiul Testament. Teoretic, Vechiul Testament poate aparține Binelui, Răului, ambelor sau nici unuia. Ortodocșii Îl atribuie Binelui, unii dintre dualiști - Răului, majoritatea dualiștilor unui intermediar care este și bun și rău, cîțiva dintre ei unui univers paralel care nu-i nici Întru totul bun, nici rău (deși este mai mult bun decît rău). Iar În cîteva cazuri, acesta este punctul de vedere care separă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări lui Adam „suflarea de viață”? Această Întrebare este dependentă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
4); codru(3); echilibru(3); de drum(3); mod(3); parte(3); capăt(2); căldură(2); central(2); în centru(2); coloană(2); copil(2); corect(2); de corp(2); egal(2); egalitate(2); femeie(2); indiferență(2); inimă(2); intermediar(2); intermediu(2); intersecție(2); înăuntru(2); început(2); închis(2); loc(2); margini(2); mediocru(2); nimic(2); nucleu(2); prins(2); protejat(2); sfîrșit (2); siguranță (2); șosea (2); unealtă(2); 1/2; 15; 60; abrupt; absurd; accesibil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
credincios (4); creștin (4); păcate (4); prost (4); botez (3); bun (3); călugăr (3); ipocrit (3); om (3); sutană (3); afacere (2); bărbat (2); biblie (2); bogat (2); cadelniță (2); carte de joc (2); cărți (2); cîntec (2); creștinism (2); intermediar (2); îndrumător (2); înmormîntare (2); învățător (2); ortodox (2); păcat (2); părinte spiritual (2); politică (2); sărbătoare (2); speranță (2); ură (2); adînc; aleluia; altar; apărător; apostol; aur; Batman; băutură; binecuvîntare; biserică, cruce; botezul: 06/01; bunătate; bunicul; busuioc; carte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ocazional - relații financiare care apar în momentul constituirii și distribuirii fondurilor de asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă, a fondului pentru ajutor de șomaj etc. (operațiunile se derulează prin cluburi de protecție și indemnizație, societăți de asigurări, intermediari de asigurări, organizații mutuale de asigurări; prin intermediul caselor de pensii se realizează unele operațiuni referitoare la asigurările sociale); relațiile ce reprezintă un împrumut de resurse bănești pe o perioadă determinată de timp, pentru care se încasează dobândă - relații de credit
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
pentru finanțarea activității acestuia, dar și pentru acoperirea deficitului bugetar; 2) funcția de protecție a investițiilor - răspunde nevoii de informații a investitorilor cu privire la oportunitățile de finanțare; din acest motiv, transferul de fonduri dintre ofertă și cerere se realizează cu sprijinul intermediarilor financiari; 3) funcția de evaluare a investițiilor - este dependentă de evoluția prețurilor titlurilor financiare tranzacționate pe piața financiară. Scopul acestei funcții este acela de a soluționa problema recuperării valorii de piață a fondurilor investite și ține cont de măsurarea corectă
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
stabilește prin norme ale Ministerului Finanțelor Publice); veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare: - se stabilesc ca diferență favorabilă între prețul de vânzare și prețul de cumpărare, pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor; - aceste venituri se impozitează prin aplicarea asupra lor a unei cote de 1%; - intermediarilor sau altor plătitori de venit le revine obligația calculării, reținerii și virării impozitului la stat. începând din 2005, cota unică de impozitare de 16% aplicată și
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
valorilor mobiliare: - se stabilesc ca diferență favorabilă între prețul de vânzare și prețul de cumpărare, pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor; - aceste venituri se impozitează prin aplicarea asupra lor a unei cote de 1%; - intermediarilor sau altor plătitori de venit le revine obligația calculării, reținerii și virării impozitului la stat. începând din 2005, cota unică de impozitare de 16% aplicată și pe impozitul pe profit a înlocuit sistemul cotelor progresive cu patru tranșe de impozitare
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
al unei țări, înclinația populației spre consumul de bunuri și servicii publice, gradul de consimțire la plata impozitelor, ideologia partidelor aflate la putere sunt realizate direct de beneficiarul bunurilor și serviciilor, care știe prețul plătit sunt realizate de stat (în calitate de intermediar); beneficiarii bunurilor și serviciilor publice nu cunosc prețul plătit pentru accesul la consumul unui anumit bun ori serviciu public Din categoria cheltuielilor publice fac parte cheltuielile bugetare (nu toate cheltuielile publice, sunt și bugetare), care prezintă următoarele caracteristici: prevederea expresă
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
și încasarea contravalorii vânzării, care va reprezenta suma colectată ca împrumut de către emitent. Aceasta nu coincide, de regulă, cu valoarea nominală totală a emisiunii, fie din cauza prețului de emisiune sub pari, fie datorită cheltuielilor legate de emisiune (tipărire, publicitate, plata intermediarilor etc.). Cum, de obicei, scopul emitentului este acela de colectare a unei anumite valori, el va lansa un împrumut mai mare, suficient pentru ca suma netă colectată să fie, cel puțin, la nivelul celei avute în vedere. Subscripția publică reprezintă forma
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
Chain Management Professionals< footnote http://cscmp.org footnote> -, SCM cuprinde planificarea și gestionarea tuturor activităților presupuse de identificarea furnizorilor, aprovizionarea, producția și logistica. De asemenea, include componen tele esențiale destinate coordonării și colaborări i cu partenerii (de canal) respectiv furnizorii, intermediarii, furnizorii de servicii terțe, precum și clienții. În sinteză, managementul lanțului de aprovizionare integrează și gestionează cererea și oferta din cadrul și dintre întreprinderi. 6.2. Concepte de bază ale SCM Lanțul de aprovizionare-desfacere (numit și lanț de distribuție) începe și se
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
lanțului de aprovizionare desfacere sau consumatorul final. Tot acest traseu cuprinde o serie de componente indispensabile lanțului de aprovizionare: producția, înmagazinarea, distribuția și plata. Un lanț de aprovizionare de calitate nu este dependent nici de mărimea și nici de numărul intermediarilor. Totuși , este preferabil ca lanțul să fie cât mai scurt și practic, pentru a nu conduce la major area costurilor care se reflectă în prețul produselor. Dincolo de integrarea segmentelor unui lanț de apr ovizionare-desfacere, este posibilă integrarea unui lanț valoric
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
Se observă la nivelul organizațiilor o tendință de a nu ține cont de componentele intermediare ale lanțului, ceea ce are ca efect creșterea extensivă a prețurilor, ca urmare a apariției costurilor suplimentare cu depozitarea stocurilor neeficiente, prelucrarea acestora, transportul de la un intermediar la altul și a cre șterii timpului de livrare mult peste termenele stabilite. Conform opiniilor din literatura de specialitate, principalele activități pe care le gestionează un sistem SCM sunt: producția, depozitarea, distribuția, livrarea și plata, ele fiind descrise pe scurt
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]