12,135 matches
-
după aia, la câtva timp, tatăl vitreg, să spun așa, atunci nu era tată vitreg încă, după spusele lui făcând psihologie sau ceva de genul ăsta, a văzut că am luat-o pe căi greșite, ocolite spre nebuneală. M-a internat la Lugoj, la neuropsihiatrie infantilă, cu mama de față. Stai aici, a spus, două-trei săptămâni, uite, îți dau niște bani la doamna doctor, să ai să-ți cumperi ce ai nevoie, și apoi vin. După care am stat o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ghiozdanul care mă incomodează la mers. Și cum am intrat în prima casă de copii. Am coborât pe niște scări înspre un vestiar întunecos. Am stat până la 16 ani la casa de copii. Mama a încercat să mă ia de la internat însă eu nu m-am integrat în noua familie care și-o întemeiase și astfel am fost reinternat în alt orfelinat, în străulești. Mama a fost singurul meu sprijin pe lumea asta. A încercat să țină legătura cu mine, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spus că vreau să dăm mâna să ne împăcăm, așa cum îmi spusese nea Gică și el când a întins mâna la mine, eu l-am lovit cu cuțitul în gât după care am fugit, aveam 5 ani atunci, am fost internat la spitalul de boli nervoase la Păclișe de unde am fugit după câteva luni. Cu greu am ajuns din nou în Lupeni deoarece nu știam ce trenuri să iau spre orașul meu, dar ajungând în oraș mi-a spus un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu mai puteam să mă comport ca până atunci trebuia să mă schimb dar am văzut că nu mai puteam primul scandal cu tăierea cumnatului meu mi l-a adus din nou în viața mea pe nea Gică. Am fost internat la spitalul de boli nervoase din Sighetu Marmației, după un an de spitalizare, m-a scos familia dar am și divorțat deoarece îmi dădeam seama că nu mă voi schimba și voi face mai mult rău familiei, și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai suportam să trec prin curtea Inchiziției să mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea... doctorii îmi descoperiseră o boală gravă și plecam din oraș, să-mi pun în ordine niște încurcături, înainte de a mă interna... Acum știi, Galilei, de ce sunt atât de înverșunat. Nu-mi voi ierta niciodată că am fost atât de laș... De câte ori te aud vorbind despre Ana, simt o gheară în inimă... ― Ești, la fel ca mine, plin de regrete ca un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bulversare a proceselor interne, însă totul a revenit la normal. Bobo era mai liniștit, dar tot era intrigat de înțepăturile simetrice. Apoi, chiar în ziua aceea, a observat aceleași semne pe gâtul unui om care venise să-și viziteze fiica internată la Urgențe. Presimțea că e ceva, că există o insectă care aduce un virus, dar nu avea nici o dovadă. Nici tatăl lui nu părea să dea importanță, atât timp cât analizele se dovediseră bune. Apoi a sunat-o pe Giulia, tot întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seama de asta. La care ofițerul cel scund a spus, deci așa, păi dacă are impresia că bătrânu’ mai are vreo influență, mai ales acum, când i-au luat fiul, se înșeală amarnic, și să zică mulțam dacă n-o internează și pe ea, dar dacă vrea să sune, să se plângă, n-are decât, și s-a dus la dulapul de bucătărie și a smuls atât de brutal sertarul cu tacâmuri încât a rămas cu el în mână, iar cuțitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
genunchi, aruncând cele două jumătăți în spatele băncii, pe pietriș. Cifre După catalog, trebuia să fac de serviciu cu Szabi, dar, în luna mai, Szabi a căzut într-un șanț de pe șantier, rupându-și glezna atât de rău, încât a fost internat la spital și operat de trei ori, în fiecare zi altcineva trebuia să-i ducă lecțiile la spital, așa că s-a nimerit să fac de serviciu cu Iza, pentru că ea urma la catalog după Szabi. Înainte de asta, nu vorbisem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o Împiedice să tremure, Îi făcuse o făgăduială pe care ea n-o mai uitase niciodată: dacă avea să se Însoare odată și odată, cu ea avea să se Însoare, și cu nimeni altcineva. La cincisprezece ani, ea intra la internat la liceul Kérichern din Brest. Christian, socotit una din speranțele navigației franceze cu pînze, părăsea Lands’en plecînd În primul lui ocol solitar al lumii. Zece ani mai tîrziu, tînăra femeie locotenent intra la SRPJ, iar el cîștiga a cincisprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie oprea mașina În fața SRPJ. Franck Caradec și adjuncții săi Încercaseră să stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a internat la spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe Mariei Kermeur. Cardiologul confirmase. În ciuda unui interogatoriu sever, mama lui Gwen nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o așezată pe genunchii lui Brasseur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o voce puternică: „Nu se poate! Nu se poate să mă tratați așa!...” De data asta nu se mai bâlbâia. A fost nevoie de cinci persoane ca să-l imobilizeze. În aceeași seară, era internat În spitalul psihiatric din Angoulême. Bruno se trezi brusc pe la ora trei, ieși din cort; era scăldat În sudoare. Campingul era liniștit, era lună plină; se auzea orăcăitul monoton al broaștelor. Pe malul lacului, Bruno așteptă să se facă ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Asta din cauza ecologiștilor și a Parcului național din Mercantour. Au reintrodus lupii, haite de lupi. Care mănâncă oile!... Vocea lui Bruno urcă dintr-odată, izbucni În hohote de plâns. În mesajul trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amuzanți. Ca să nu mai lungim vorba, Ravelstein s‑a Întors În grabă ca să participe la banchetul primarului oferit În onoarea lui, și a căzut la pat cu o boală (descoperită Întâi de un francez) care l‑a obligat să se interneze În spital. Doctorii l‑au repartizat la secția de terapie intensivă. Îl țineau sub oxigen. Nu permiteau să aibă mai mult de doi vizitatori o dată. Ravelstein aproape că nu vorbea. Câteodată Îmi arunca o privire de recunoaștere. Ochii mari Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
piele din interioră CD‑ul de la bord să poată executa șase piese! Ba nu, opt! Zece! ĂȘi Încuierea și descuierea portierelor cu un dispozitiv electronic. Nu vreau să bâjbâim cu cheile. Nu pot să vă trimit un cec certificat. Sunt internat În spital. Nu‑mi pasă dacă asta‑i practica societății dumneavoastră. Mașina trebuie să ajungă aici până joi, cel mai târziu. Nikki - domnul Tai Ling - sosește de la Geneva miercuri noaptea. Așa Încât toate hârtiile trebuie să fie gata. Nu, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pulseze Încă din pântecele mamei și Își mențin ritmul vreme de aproape un secol. În cazul lui Herbst, inima se poticnise pe la cincizeci de ani, dar transplantul o să‑i mențină ritmul până după optzeci de ani. O dată pe an se interna În spital pentru verificări. Dar În rest, viața lui se desfășura ca Înainte. Avea o Înfățișare blajină, tolerantă, deschisă. Fața lui binevoitoare, ca un cadran tăcut de ceasornic, Încadrată de barba albă, ondulată, arăta calmă și sănătoasă. Se uita atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
despre suflet și nemurire. Ca să poți afla ce se Întâmplă după ce Încetezi să mai respiri, trebuie să‑ți cumperi un bilet. - Adică să mori? - Există și alt mijloc de a te informa? - Ți‑a spus Nikki că doctorul Schley Îl internează iar pe Ravelstein În spital? - Mă surprinde. Tocmai a Învățat din nou să meargă. Tu ziceai că mai are cel puțin un an În față. - Nu gândeai și tu la fel? m‑a Întrebat Rosamund. - Sigur, dar el n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
S‑a Întors din acea scurtă călătorie de rămas‑bun mai vesel, fără să vorbească despre prietenii lui francezi, dar cu aerul că Îndeplinise ceea ce avusese de Îndeplinit. Totuși, am fost informat că doctorul Schley hotărâse ca Ravelstein să se interneze din nou pentru „alte analize”. Nikki mi‑a confirmat informația, dar a adăugat că rezerva pe care o voia Ravelstein nu era disponibilă până săptămâna viitoare. Duminică a dat iar o petrecere - pizza și bere, În stil de picnic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care trăgea zdravăn la măsea și care ne‑a povestit că nevastă‑sa fusese doborâtă de o boală necunoscută. El făcea naveta Între Dallas, unde‑și avea afacerile, și marele spital, de proporții industriale, din San Juan, unde Îi era internată soția. Timp de câteva săptămâni femeia nu putuse vorbi, poate că nici auzi - cine ar fi putut să spună? Nu voia sau nu putea să deschidă ochii. Era inconștientă. - Nu răspunde. Mă simt ca un idiot când Îi vorbesc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze că fusese trezit din somn, mi‑a vârât o lanternă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și ceva de oameni recursese înaintea lui la aceeași apărare. Așa de îngust înțelegea el divinul act uman al invenției. Cu cât mă gândesc mai mult la Eichmann și la mine, cu atât sunt mai convins că el ar trebui internat într-un spital și că eu sunt persoana pentru care s-au născocit pedepse date de oameni cinstiți și drepți. Ca prieten al tribunalului care îl va judeca pe Eichmann, îmi exprim părerea că Eichmann nu e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la sanatoriu nou ce-l deschisese partidul, chiar Ceaușescu a venit de-a tăiat panglica, în decembrie opt’șipatru, era cam nervos Ceaușescu, bășicat, supărat, se vedea pă fața lui, numai ce-i condamnase la moarte la Târgoviște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi interpretate la un soi de xilofon electronic așezat pe fundul unei pubele, Amanda continua să se holbeze la tastele telefonului. Pe la jumătatea piesei Muzică pentru focurile de artificii, o operatoare a intrat pe linie. —Cum adică nu mă puteți interna azi? a urlat Amanda șaizeci de secunde mai târziu. Eu trebuie să vin pentru o nenorocită de cezariană electivă. Da, doamnă, într-adevăr. Dar operația este programată peste două săptămâni. —Și? a tunat Amanda. Copilul vrea să se nască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]