3,529 matches
-
ordin metodologic, care decurge din faptul că acumulările informaționale, pe lângă volumul foarte mare, reprezintă și un salt calitativ în cunoaștere realității obiective. Ca urmare, este nevoie de o restructurare, prin înlăturarea, în mare măsură, a descriptismului și accentuarea laturii explicativ interpretative și a aplicațiilor practice; * cerințe care se referă la latura calitativă a programei școlare la obiectul geografie. Astfel, programa școlară a adăugat informații noi la cele vechi, în loc să se restructureze conținutul geografic școlar, pentru a se ține pasul cu dezvoltarea
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
în 1990. Pe de altă parte, însă, "fermentul" se referă la direcțiile majore de cercetare generate de tensiunile din jurul anilor '80. Griffin reușește să identifice cinci astfel de orientări. În primul rând, e vorba de un interes crescut față de cercetarea interpretativă, prin contribuții ce țin de studiile culturale, dar și de orientările feministe, al căror telos emancipativ rămâne cel al "demascării și remedierii dezechilibrelor puterii"45. În al doilea rând, Griffin se referă la ascensiunea metodelor etnografice, cu alte cuvinte, a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de genul, "nimeni nu știe cine suntem". Părerea domniei sale este că mai corectă ar fi întrebarea: "știm noi, oare, cine suntem?". Ce poate constata, în baza istoriei teoretico-metodologice pe care tocmai o încheie, este că cele două tipuri de abordări, interpretativă sau umanistă, pe de o parte, tributară metodelor de cercetare calitativă (criticismul retoric, în speță, dar și noile orientări etnografice) și, pe de altă parte, perspectiva social-științifică, empirică, ce dă credit metodelor de cercetare cantitativă, statistică, ajung să dețină porțiuni
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de an, poate puțin mai mult, discutam cu profesorul Alberto González de la Bowling Green State University, Ohio, fost coordonator al tezei mele de doctorat, chestiuni legate de articularea cât mai reușită a modalităților curente de (auto)legitimare a orientării umaniste, interpretative sau, în termeni metodologici, calitative și critice, în contextul mai larg al studiului pe domeniul Științelor comunicării. La data respectivă, aveam mare nevoie, ca în toate momentele cruciale ale parcursului meu plin de "hurducături" prin acest labirint epistemologic al teritoriului
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
profesorul González nu s-a sfiit să îmi amintească doar câteva dintre calitățile orientării căreia i-a dat trup și suflet în cariera sa: domnia sa se referă la mandatul etico-moral care întregește portretul celor care aspiră la analiza de tip interpretativ a fenomenului comunicării umane. Desigur, apreciază González, și cercetătorii social-științifici se revendică de la structuri etice, însă acestea prezintă o limitare la contextul cercetării pe care omul de știință îl imaginează și construiește. Valorile care primează, în aceste contexte, sunt previzibilitatea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
data respectivă, abordarea discursului în general, din perspectivă neo-aristoteliană (sau neoclasică), promovată de Herbert Wichelns în 1925 și urmată cu fidelitate de toți urmașii săi, dădea norma, legea sau regula în ce privește modalitatea preferențială de abordare a fenomenelor comunicaționale din perspectivă interpretativă sau umanistă. Nu există excepție de la această regulă, până la Edwin Black, decât cu totul în afara orientărilor calitative; ceea ce înseamnă, desigur, alt "regim" al cercetării, precum ne amintim din raționamentele anterioare. Prin urmare, iată, "momentul istoric" Edwin Black aproape că ne
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
al frontului!” (p.96) Ipostazele însă în care îl aruncă războiul sunt profund umilitoare. Nimeni nu-i acordă atenție. Este ignorat și îndepărtat din toate listele. El, intelectualul rafinat, pasionat de studiu și dispus să filtreze înțelesurile lumii prin subtilitățile interpretative ale marilor autori, este pus la respect de oameni inculți și oportuniști cărora războiul le-a dat ocazii nesperate de afirmare. El care ardea de nerăbdare să se sacrifice pentru destinul țării sale, el care și-ar fi pus bucuros
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ajungă la autorealizare, adică la creativitate ca expresie a actualizării sinelui? Cu toate acestea, e interesant să faci un mic și poate insuficient excurs prin teoria gratificării a lui Maslow tocmai pentru a observa cum premisele teoretice acceptate schimbă perspectiva interpretativă asupra lumii în care trăim. Lumea actuală postmodernă s-a întors către Maslow ca spre un învățător, ceea ce predică Maslow este în conformitate cu noua lume, foarte diferită de aceea a lui Knut Hamsun care, după ce devenise celebru prin premiul Nobel pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ce anume e vorba. Deocamdată, să luăm lucrurile pe rând. Mai întâi, se cade să spun că locul geometric în care se situează punctul de observație adoptat se află la intersecția dintre etimo-mitologie (sau lingvistică mitologică), poetica lingvistică și semantica interpretativă. Cumva paradoxal, tot acest complicat instrumentar conceptual e făcut necesar de o observație aparent simplă care joacă rolul de punct origo al demonstrației: anume că într-o proză în care totul e semn, fiecare cuvânt e motivat - pe cale de consecință
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că, pentru autoare, în cazul prozei fantastice a lui Eliade, limbajul e kratophanie - și, prin urmare, arbitrariul lingvistic aici pur și simplu nu funcționează. Așa încât e natural ca pasul următor al demonstrației să se orienteze înspre instrumentarul tehnic al semanticii interpretative. Monica Borș face uz aici de discuțiile unui colocviu ținut la Universitatea din Montréal în 1995, ale cărui lucrări au avut drept obiect numele proprii în varii texte de Proust, Balzac, Bataille, Maupassant, și care fac obiectul cărții lui Martine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce ține de mysterium tremendum sub aparență profană - adică, transpus în plan lingvistic, de a da cuvintelor o substanță simultan mai ocultă și mai semnificativă decât aceea pe care o exhibă. Astfel, analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre semantica interpretativă, semiotică, poetică, poate sonda uneori mai adânc în această substanță decât ar putea să o facă critica literară; numele personajului ne poate duce dincolo de personaj (sau, cu terminologia mai amuzant-sofisticată a semioticianului Yves Baudelle, ne poate duce la un nivel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Eliade din perspectiva numelor purtătoare de mit, a conținuturilor mitofore ale acestora reprezintă un demers justificat prin chiar natura plină de sens a limbajului care resacralizează, care "revrăjește"; unui univers intens sacralizat îi corespunde un limbaj intens semantizat. Semantica interpretativă a oferit instrumente de lucru necesare unui astfel de demers și în acest sens au fost utilizate studii care vizează rolul contextului în încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare cu solidaritatea semnificant-semnificat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dumnezeu. (Walter Benjamin, Opere I, Mitul și violența - tr. m62) Cercetările despre nume au adus în ultimii ani noi revalorizări și revizuiri ale celor două teorii, a referinței directe și descriptivistă, renunțându-se la semantica referențială și urmând căile semanticii interpretative. O serie de comunicări ale colocviului Le texte et le nom ținut la Universitatea din Montréal în 25, 26, 27 aprilie 1995, abordări lingvistice, semiotice, psihanalitice, filozofice, istorice încearcă să răspundă la întrebarea: cum acționează literatura asupra numelor proprii. Lucrările
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cratilist minim sau mimologia restrânsă (François Rigolot), pentru "încărcarea", chiar "supraîncărcarea de sens" a numelui propriu în textul literar, nume supus demersului onomasiologic al romancierului și demersului semasiologic al lectorului (Christine Klein-Lataud). Detașarea de semantica referențialistă presupune adoptarea unei semantici interpretative pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților, care preferă opoziția dintre seme inerente și aferente și consideră că motivația poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu axat pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definitiv, cercetătorul își propune să prezinte principalii factori care condiționează diferitele răspunsuri aduse de semanticile lingvistice. Astfel că problemele avute în vedere vizează definiția sensului, unitățile analitice, clasificarea și subclasificarea numelui propriu. Abordarea lui Hébert este cea a unei semantici interpretative opuse unei semantici "clasice", ale căror trasee le urmărește; chiar dacă, spre sfârșitul discuției, împrumută temporar un punct de vedere referențial, autorul subscrie la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unei semantici interpretative opuse unei semantici "clasice", ale căror trasee le urmărește; chiar dacă, spre sfârșitul discuției, împrumută temporar un punct de vedere referențial, autorul subscrie la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al cuvântului. Relativ la conținutul în limbă, Hébert afirmă existența a trei tipuri de lexeme
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ex., în "Stranie coincidență, Dupont a sărit podul!" sau în "Acest domn Loyal are un aer foarte necinstit". Această formă de motivație, pe care o consideră una din formele posibile de omonimie și de paronimie - este susceptibilă, în semantica interpretativă, să afecteze conținutul aferent. Teoriilor clasice care susțin asemanticitatea numelui propriu, Hébert le răspunde că trebuie să aibă în vedere botezul (înțeles ca proces de numire) ca proces de desemantizare, sincronic, dacă unitatea-tip nu este nume propriu (Semillante/ Vicleana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceea ce se numește "emplois modifiés du nom propre" (întrebuințări modificate ale numelui propriu), adică tot ce nu corespunde utilizării referențiale tipice. Ideea formaliștilor (Chomsky, Mc Cawley, M. Gross) că numele proprii conțin trăsături ca /uman/, /animat/ etc. întâlnește concluzia semanticii interpretative a lui François Rastier - deși abordarea este dintr-un alt unghi: numele proprii conțin seme inerente (/animat/, /uman/, /francez/ - în sensul limbii, nu al naționalității) și seme aferente (/puritate/ etc.). În acest sens, cel mai frapant exemplu este Albertine a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian, a "armoniei" poetice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitic, unde moartea - în sensul în care o concepem noi, ca sfârșit ineluctabil, absolut - este inimaginabilă (...). Povestea - sau poveștile - lui Dominic Matei se desfășoară de fapt în două cadre temporale distincte, unul istoric și ireversibil, celălalt mitic și recurent. Complicațiile interpretative prilejuite de text, cum ar fi cele legate de moartea lui Dominic, își au originea în ciocnirile, suprapunerile și divergențele neașteptate dintre cele două cadre, sau, ca să folosim una dintre expresiile favorite ale lui Eliade, în felul în care ele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dobândește statut de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este termen-cheie și în studiile de semantică interpretativă care pledează pentru cratilism, mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
is realized through the link created between the amount of descriptions that fixate the nature of the character throughout the work, and the internalized monemesof the sign, the context being "responsible" for the relation created between significant and signified. The interpretative semantics offered tools necessary to an endeavour of this kind, along with poetics, stylistics, modal semantics, mythological linguistics. If Eliade's literature, "daughter of the mythology", aims to recuperate the paradisiac condition, the name is part of this plan. In
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
48. 140 Ibidem, p. 66. 141 Într-un mod similar se pronunță și Ioan Pânzaru în Practici ale interpretării de text, Polirom, Iași, 1999, despre metoda de analiză a textului literar: "Exegetul competent dispune în fiecare moment de toate mijloacele interpretative cunoscute, rămânând deschis la orice sugestie a textului: textul e cel care ne conduce la propria sa analiză". 142 Ileana Oancea, op. cit., p. 67. 143 Ibidem, p. 73. 144 Ibidem. 145 Ibidem, p. 75. 146 Ibidem, pp. 86-89. 147 Ibidem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au primit o interpretare dogmatică, deși ar fi putut primi 303. De fiecare dată, ele au o perfectă justificare logică: în varianta lui Brahman ca transcendent acategorial, paradoxurile se justifică prin prisma ideii insuficienței oricărei determinări conceptuale; în cealaltă variantă interpretativă, ca întreg al existenței, formulările antinomice se justifică prin faptul că lui Brahman i se potrivesc toate atributele. În nici una dintre variante nu există motiv de ecstazie intelectuală, nici de transfigurare logică. Acest punct de vedere a fost contestat de către
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]