74,681 matches
-
o fi vorba de noii liberali și țărăniști care tocmai s-au hotărît să-și unească forțele, să uite de rivalitățile trecutului pentru a atinge un țel comun, democratic. — E prea tîrziu acuma, spune Dendé. Cînd a fost nevoie să intervină s-au tras pe cur, nu riști, nu cîștigi, asta a fost de cînd e lumea, spune. — încet-încet vă dați și voi seama că nu degeaba mai sîntem încă adunați cu toții în jurul aceleiași mese, spune Bătrînul, clipind des de cîteva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic de pierdut, ce-ar fi să încep să împart pumni în stînga și-n dreapta dacă tot era o debandadă generală, să sparg cîteva danturi? — Dacă stai să te gîndești bine, nici unii, nici alții n-au fost mai breji, intervine Gulie, au avut doar intuiția de-a face exact ce făceau și înainte, așa că uite-i acuma cum s-au instalat în primele rînduri. — Acuma înțelegeți de ce-mi vine mie să mă zgîrii pa față cînd mă gîndesc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de intelectuali, filozofi, literați, scriitori. — încît a ajuns să se simtă complexat de ideile lor, să se simtă a cincea roată la căruță, să nu-i mai placă direcția în care se îndreptau lucrurile, așa este, spune Bătrînul. — Speculații, dezinformare, intervine iritat Roja, dînd semne că vrea să renunțe, lăsînd moale receptorul din mîini, privindu-l cum se balansează în aer la capătul cordonului. — Să-i ia dracu’ pe toți, spune Tîrnăcop, haideți dom’ Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nume, reia Roja, în ce zi sîntem azi? — 24, răspunde Părințelul, consultîndu-se din priviri cu Curistul. — Exact, spune Roja cu ochii scînteindu-i de bucurie de parcă tocmai ar fi aflat răspunsul la o problemă extrem de complicată. — Și ce-i cu asta? intervine Curistul neștiind încotro se va îndrepta discuția. — Vă spun eu ce este, le răspunde Roja, începînd să facă un calcul simplu. Mișcările au început pe 21, nu? Asta înseamnă patru zile de presupuse intrigi și schimbări de situații, nu i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în icter după cîtă întoxicare a trebuit să înghit. Care teroriști? Care trupe antrenate special? Sau am eu orbul găinilor și nu mai sînt în stare să văd ce se petrece chiar sub nasul meu? — Dacă Armata n-ar fi intervenit aici și n-ar fi deschis focul, zise Bulgarul, adio aeroport, adio obiectiv strategic. — Degeaba încerci să insinuezi altceva, că n-o să ajungi nicăieri, adăugă Croitorașul. Îți faci doar sînge rău. Ascultă-mă pe mine, camioanele alea erau ticsite de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Se aude un rîset nervos dinspre Estelle. Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se spune ,,profesorul,,. Deși nu le calcă niciodată pragul și nu le cunoaște numele, se mai Întâlnește din când În când cu locuitorii acestui tărâm terifiant la cișmea sau atunci când intervine În câte un conflict, Încercând să-l stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea nu era încă un fapt public, ea nu avea cum să știe de schimbarea intervenită în viața mea. Nu prea mă trăgea inima să i-o aduc la cunoștință. Mă aflam într-un moment în care nu mă simțeam capabil să răspund unor așteptări; și, întrebându-mă și încercând să-mi dau seama ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte mult. Dar am iubit-o și pe Georgie. Am simțit că nu mai rezist mult. Și încă o iubești, spuse Palmer. Și încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte sincer că nu-nțeleg cum ai putut face asta, interveni Antonia. O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele lui Dumnezeu, dar putem iubi două persoane, am izbucnit. Iar tu știi asta foarte bine. — Bine, bine, ai dreptate, răspunse Antonia. Dar felul în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ți-am spus despre noi, de ce nici măcar atunci n-ai fost cinstit... cum ai putut să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin, interveni Palmer, și totuși trebuie să fie și asta o parte din tine. Chiar și psihanaliștii au surprize. Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am replicat. Ce vreți să știți? Georgie are douăzeci și șase de ani. E asistentă la London School of Economics. Legătura noastră durează de doi ani. A avut un copil și a scăpat de el. Asta-i tot. — Hai, Martin, interveni Antonia, care-și revenise complet, nu face pe cinicul și nu te preface că nu-ți pasă. Sună atât de fals. Știm că o iubești pe fata asta și vrem să te ajutăm. Știm că nu e în firea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Firește, răspunse Georgie, dacă doriți. — Și ești de acord să-mi spui Antonia? Nu știu, zise Georgie, îmi pare rău, cred că n-am să pot. Oricum n-are importanță. — Are importanță pentru mine, replică Antonia. — Ei, terminați odată! am intervenit. Nu puteam suporta insistența blândă a Antoniei. — Martin, te rog, spuse Antonia. Fără a-și lua ochii de la Georgie, puse o mână pe brațul meu și o lăsă acolo. Prin mâneca hainei o simțeam cum tremură. Eram copleșit de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin, interveni Georgie. Alexander n-are nici o vină. Ar fi trebuit să ne faci cunoștință cu mult timp în urmă. Știu că e o întâmplare destul de nefericită și e mai mare păcatul că ai picat tocmai acum. Dar în ultimul timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
discuție fără atâtea țipete? Uite, ia un pic de cafea. Adu-i o ceașcă, Georgie. Privește lucrurile în dimensiunea lor reală. — Te porți de parcă ai fi la tine acasă aici, în casa mea, am spus. — Asta nu e casa ta, interveni Georgie, turnând cafea într-o ceașcă. Tocmai asta e problema! Te rog, nu te enerva, spuse Alexander. — Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Cred că procedezi foarte bine. O vacanță totală, odihnă din plin este exact ceea ce îți trebuie. Te-ai hotărât unde pleci? M-am răzgândit, am răspuns. Cred că deocamdată nu plec nicăieri. Palmer și Antonia au schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putut să-i spună cineva despre tine? — Nu știu, răspunse Antonia. Poate în legătură cu mine și cu Alexander, de exemplu. Știi și tu cum născocesc oamenii tot felul de lucruri. Cu siguranță cineva l-a ațâțat împotriva mea. Trebuie să fi intervenit vreo neînțelegere. Nu-i așa că tu n-ai făcut nimic, Martin? — Sigur că nu, am răspuns. Nici nu m-am văzut cu Palmer. Și știi foarte bine că n-aș putea să fac așa ceva. Cu siguranță că acum Palmer stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă pedepsească. — Adică n-a avut nici o clipă cu adevărat intenția de a se însura cu ea? — Ei, el și-a închipuit că are această intenție, dar nu făcea decât să se amăgească, sărmanul. Pentru o scurtă perioadă a intervenit între noi o răceală, ceea ce ne-a făcut viața un chin amândurora. Ți-ai dat seama, fără îndoială, că mă frământa ceva. Alexander și-a închipuit că are nevoie de ceva nou în viața lui și a început relația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dacă vă referiți la Dora Wilms, aflați că mi-a fost prietenă. Și orice ați crede, ea niciodată nu s-a ocupat cu „K. und K. “. Dora n-a fost niciodată o „curvă“. — Din nou, data e... Încercă Pieplack să intervină din nou. Trăgându-i peste gură un fermoar imaginar cu două degete de pedagog, Diels Îl anunță: — O clipă, colega. Domnul Knisch tocmai ne spunea ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că va avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre faptul că aranjasem deja totul Într-o schemă. În ceea ce privește acest caz, sursa mea fusese Însuși Karp, care... — Ah, da, interveni Manetti, evazivul Dr. Karp, care n-a mai fost văzut de când a murit d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de dvs. , desigur. I-am explicat că din cauza mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în ea? Nimeni? — Exact! Nimeni! — Ah, bine-nțeles, spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag un smac pe brațul șiksei adormite, nu știu. Crezi cumva că o doză de bun simț? O doză de decență? Să-mi fi venit mintea la cap, cum se zice? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată și atentă Îl făcu pe dr. Czinner să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acestei curți În condițiile date. Arestații ar trebui să beneficieze de asistență juridică. — Dragul meu, dar asta este, evident, o scăpare. Poate dumneata, domnule maior...? — Nu. Curtea trebuie să fie formată din nu mai puțin de trei ofițeri. Dr. Czinner interveni: — Nu vă deranjați. Mă lipsesc de asistența juridică. Iar cei de față nu Înțeleg un cuvânt din ce spuneți. Ei nu vor obiecta. — Nu-i regulamentar, spuse maiorul Petkovici. Șeful poliției se uită la ceas. — Am luat notă de protestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu cred că o să se dea la un proaspăt căsătorit, i-am spus, deloc Îngrijorată. —Să nu crezi că dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă numai cu soți. N-o mai speria pe Sylvie! interveni Milton, tot Împiedicându-se În urma noastră pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină, cu un mers destul de nesigur. În vremea asta, când noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]