3,010 matches
-
să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul fiecărei aventuri Îl lasă singur. Ce mai rămîne de invidiat aici? Acest apologet al plecărilor nu vrea să jure credință nici unei clipe. El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi, Înainte de a-i invidia pe zei am dorit să ne epuizăm pasiunile. Am Întors capul numai cînd am descoperit cum fuge timpul. Zeii nu sînt decît protestul Împotriva morții noastre umane. Trebuie să recunoaștem În ei o formă de egoism și de amînare. Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de el fără să dorească să-l aibă. Și dacă este așa, tot nu voi crede că este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi strîns În brațe. Iată-mă plecînd În căutarea lui Dionysos. E zeul cel mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
domnia lui Numa, a doua oară după cel de al doilea război punic și de trei ori sub August.) Popularitatea i-a venit Însă din privilegiul de a avea, permanent, și trecutul și viitorul sub ochi. Merită oare să fie invidiat pentru el? ...Apolo și Dionysos ne cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dansat la serbarea victoriei, iar Euripide s-a născut chiar În acea zi. Dar ridicînd În picioare toate coloanele dărîmate, reașezînd statuile pe soclu,: am rămîne În următoarea clipă descumpăniți. Fericirea elină ne-ar strînge, ne-ar sugruma. A o invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Un terapeut? Un avangardist? Un artist preocupat de public, ori indiferent la calitatea receptării operei sale? E un deschizător de drumuri? E un profet? Să acceptăm că ar fi cîte puțin din fiecare, rămînÎnd Însă un creator original, demn de invidiat și greu de Încadrat. Care recunoaște ca inspiratori personalități și ...persoane total opuse ca experiență și cultură : Brecht, George Balanchine, Merce Cunningham, John Cage, Heiner Muller, un băiat surdomut (Raymond Andrews) și un alt băiat autist, Christopher Knowles, care l-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Să nu vorbim de festivalul Wagner, spre exemplu, care are trei pauze cutumiare, la o reprezentație! Antracte În care se mănîncă cîrnați, se bea bere, și se revine În sală, spre delectare muzicală... De două ori În viață, i-am invidiat pe muzicieni: 1) eram la BÎrlad și trebuia să fac un spectacol festiv. Un cor avea o melodie sprințară și șlăgăroasă. Am aflat cu stupoare că se intitula Partidului! Numai a Partidului nu suna!... 2) aveam o vizionare cu o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se întreabă ce am făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă noi; îmbrăcați în negru, arată altfel decât majoritatea celor de aici. Bărbatul e ras în cap și se apleacă să își sărute iubita, în timp ce eu aștept să mă apuce invidia și să simt un gol în stomac. De data asta nu se întâmplă așa. Îi privesc chiar cu o oarecare ușurare. E un miracol, unul de genul acelora care te ajută să mergi mai departe. Jake este responsabil pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
drept recompensă. Ea se află însă sub puterea unei vrăji și e condamnată să se transforme într-o bătrână urâtă în fiecare zi. Așa că eroul trebuie să aleagă. Poate să se bucure de frumusețea ei în timpul zilei și să fie invidiat de toți, dar noaptea va sta alături de o ființă înspăimântătoare. La fel de bine, poate să-i admire frumusețea numai noaptea, să fie așa numai a lui, dar ziua va suporta bătăile de joc ale prietenilor. La fel mă simțeam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
repede pe peluză ca să prindă mingea aruncată din piscină de un jucător frenetic. Dacă cineva și-ar lipi palma de pieptul ei, abia dacă ar simți forma sânilor; sunt ca cei ai fetițelor la vârsta pubertății. Nu pot să nu invidiez eleganța acestei siluete. Nu că aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi invidiat-o soțiile ignorate, meticulozitatea delicată cu care insista afișând o falsă nepăsare, un dezinteres pentru bărbați, o ignorare graduală a avansurilor ce îi sălta cota la rangul de mister feminin, tăcerea ei era interpretată de bărbați nu ca timiditate, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le legăm cu sârmă, să se audă muzica sferelor microcosmosului uman, cu nimic diferit de Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului, iar respingerea celor din partidul radicalilor, care încercau să se infiltreze, se făcea cu o eleganță seniorială, ducând în cele din urmă la ghemuirea, gen pisică, a tuturor lanțurilor peptidice în jurul moleculelor sanguine. Mioara număra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă la pâinea feliată. Precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu acceptat, cu neputință de eliminat. Și cu toată degringolada produsă, brăilenii au reușit să-l adopte, ca urmare a harului lor de invidiat, de a accepta incredibilul ca pe ceva firesc. Aveau ascunsă în ei credința că Brăila e un oraș unic, ce va fi cândva un al II-lea Ierusalim. Și că locurile care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu siluete de invidiat și trăsături diferite ale feței. Cea din stânga, pe numele ei Marcela Plumbariu, avea părul lung până la umeri, dar și-l ținea mereu într-o coadă. Culoarea naturală a podoabei capilare era brunet, dar acum era vopsit într-un mov închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o mașină și să colindăm orașul ăsta minunat ca să-ți arăt casele proiectate de mine, asta-mi ia tot timpul, dar merită, îți spun că merită... Deși mai am puțin și fac 40 de ani, toate colegele de la firmă mă invidiază, ce noroc ai tu, măi frumoaso, ce blugist de bărbat ai, ce copil ți-a dat Dumnezeu! Ce casă ți-ai făcut! Acțiuni necorporale, valori adică. Ai timp să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mănâncă o felie de pâine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy pe un ton total neconvingător. Sigur că nu ! — Ba da, și tu crezi la fel ! Eu nu vreau să zic decât că... făceați un cuplu de invidiat ! — Știu. Știu că, la prima vedere, așa păream. Fac o pauză, Încercând să-i explic. Dar adevărul e că n-am simțit niciodată că sunt eu Însămi În relația asta. Parcă jucam În permanență teatru. Știi bine ce spun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun, strâmbându-mă când o văd pe Artemis zâmbind spre mama cu toată fața. — Știi, tocmai ziceam zilele trecute, continuă mama, cât de mândră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. Sunt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru și noblețe și nicidecum grandoare și opulență. Sâmbătă, la final de program, Rică primi cheia de la contabilă precum și o schiță cu blocul, scara, apartamentul și indicația verbală de lucru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
impresia că Îl așteaptă ceva rău. Și totuși, viața lor se desfășura la fel, se iubeau mult și sincer. Într-o seară, Rică apăru la antrenamentul din Sala polivalentă Îmbrăcat În costumul său de sport pentru care era admirat și invidiat deopotrivă. În acea seară a fost programată o partidă de verificare cu lotul echipei de volei feminin Știința Bacău, echipă angrenată În cupele europene. După duș, antrenorii au stabilit ca cele două loturi să fie prezente la hotelul Decebal pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pus-o întotdeauna în tot ce a făcut. Adevărul despre timpurile trecute este acum predat de o echipă extraordinară de profesori formată din: Elena - Valerica Panaite, Argentina Pânzariu și Ioan Lucian Podaru. Toți au gradul didactic I, o experiență de invidiat și pun devotament și pasiune în munca de la catedră. Ceea ce se reflectă în primul rând în rezultatele acesteia. Toți elevii pregătiți de acești profesori au promovat examenele naționale susținute la disciplina istorie, cu note bune și foarte, foarte bune. Mediile
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrângă prin însușirile și priceperea lor; dar, o dată ce le-au înfrânt și încep să se bucure de respectul oamenilor, întrucât i-au doborât pe aceia care îi invidiau pentru că pierduseră situația dinainte, pe care oamenii aceștia noi le o luaseră, ei vor fi mereu puternici, siguri de victoria lor, onorați și fericiți. La exemplele atât de înalte pe care le-am dat vreau să adaug un exemplu mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu. Dar dacă... În curând va veni luna mai și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]