9,120 matches
-
cu valoare de trimitere științifică exactă, la un articol din Presse médicale. În 1948, când se lansa la noi teoria formării "omului nou", citatul suna ca o amenințare: "Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde compozanta emotivă a activității sale...". Ironia, ca discurs întors începe de aici. Ceea ce urmează, detaliile scenariului trebuie înțelese a contrario. Încât, ce se figurează în povestire, imaginând viitorul, e procesul deja început, de transformare a omului necesar societății totalitare antimaniheiste, un "paradis dirijat", cum ar fi
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
viitorul, e procesul deja început, de transformare a omului necesar societății totalitare antimaniheiste, un "paradis dirijat", cum ar fi spus Cioran, în care nimeni nu se opune la nimic, toți ascultă fericiți de "marele conducător", sterilizați de vise și emoții. Ironia ne apare ca o formă de solidaritate subînțeleasă cu mulțimea oprimată, de vreme ce are o țintă social-politică. Cine poate crede că nu e mimat entuziasmul prozatorului când își deschide textul cu prezentarea vieții tihnite de după război, sub "oblăduirea Perfectului Prezidiu Permanent
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
de justiție socială", în noua geometrie a "piramidei răsturnate" etc. etc. Pierdut în "uriașa putere a masei", "individul... nu mai putea găsi în el nici o veleitate de răzvrătire". Că discursul nu e ceea ce pare, că seriozitatea e o mască a ironiei, o dezvăluie paradoxul, învecinat ironiei, întrucât în formă afirmativă conține un adevăr diametral opus. Teoreticienii celor cinci P. susțineau "că acest mers înapoi era de fapt un imens progres", idealul fiind "lumea unidimensională". Unul dintre mijloacele prin care se ajunsese
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
geometrie a "piramidei răsturnate" etc. etc. Pierdut în "uriașa putere a masei", "individul... nu mai putea găsi în el nici o veleitate de răzvrătire". Că discursul nu e ceea ce pare, că seriozitatea e o mască a ironiei, o dezvăluie paradoxul, învecinat ironiei, întrucât în formă afirmativă conține un adevăr diametral opus. Teoreticienii celor cinci P. susțineau "că acest mers înapoi era de fapt un imens progres", idealul fiind "lumea unidimensională". Unul dintre mijloacele prin care se ajunsese "la această eră fericită", era
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
dintre mijloacele prin care se ajunsese "la această eră fericită", era, în primul rând, "lobocoagularea prefrontală", uciderea compozantei emotive a omului, "o prevedere psiho-sanitară care scăpase omenirea de o mulțime de plăgi și o îndrumase pe făgașul progresului calm...". Săgețile ironiei sunt necontenit trimise din spatele unui scut de aparență științifică. Alarma se dă atunci când la tineri de pe toată "imensa întindere a uniunii" apar simptome emoționale, unii cântă, alții vorbesc despre artă, frumusețe, iubire, religie etc. În zadar a fost supus creierul
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
la președinte/ Și-i sapă groapa-n pătrat/ Să încapă toți din Sfat/ Că-am avut zece hectare/ Și ne-o dat treizeci de are./ O, da' n-ai avut lădoi feștit,/ Cu ziar te-o învălit!" Definițiile de o ironie caustică date modului de viață comunist ca și parodierea formulelor de proslăvire a comunismului ilustrează - încă o dată - rafinamentul creației populare românești. în strigături care nu durează decât câteva secunde sunt concentrate idei politice mai ofensive și mai subtile decât în
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
două ori, însuși Cioculescu a luat distanță critică față de opinia lui Lovinescu, față de sintagma "zelul partizan", de epitete precum "vindicativ", "agresiv", caracterizând, totodată modul cum alcătuia ediții E. Lovinescu. Într-un text, inclus în Caragialiana (p. 67), scria: "Cât despre ironia din spatele observației de restabilire a punctelor și virgulelor, nu am a mă rușina. E. Lovinescu a publicat, în editura "Ancora", Benvenisti, un mare număr de clasici români, i-a publicat, ca să zic așa, cu foarfeca. A luat de fiecare dată
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
nimic de rîvnit, cam asta e tot ce își pot oferi, cam asta e tot ce le poate alimenta orgoliul") - cam atît și astfel este omul prozei noi a Mariei-Luiza Cristescu: omul din (i)realitatea imediată. Lîngă acestea, trebuie remarcată ironia tăioasă, de negăsit în cărțile anterioare ale prozatoarei; hazlie, deși tristă în "nemernicia" ei, e încercarea cercetătorului de folclor Ion Caloianu de a scăpa de o valiză de daruri din străinătate, care ar putea fi "citite", la vamă, ca o
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
Raffinés": Un castel în Spania pentru Annia. Nu-s de ingorat nici Afinitățile (s)elective devenite, după un deceniu, efective și nici Dublul regim (diurn/nocturn) al presei, unde un pasaj oarecare se poate citi că o poezie virtuală a ironiei. Astfel, publicitatea e "că Simon Magul: nu zboară, ci zburătăcește, făcîndu-ne să rătăcim că fluturii, din floare-n floare, (sau, dacă vreți, din Bloom în Bloom!), - iar nopțile, în spot în spot." Și aici închei. Caleidoscop 10 sub "monoftalmu' Lunii
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
fost dacă". Portretele, povestirile, evocările, confesiunile, scrisorile și, nu în ultimul rînd, arhiva fotografică reprodusă în Măsura urmelor restituie o afectivitate intensă care își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică, informația literară, judecata de valoare și de situare, dar și anecdota, ironia și lirismul. Locul lui Paul Miron? "Și iarăși am cugetat și am văzut că locul meu în asemenea vremuri prăpăstioase e în turmă". Scopul lucrării sale literare, științifice, sociale, politice? "Întărirea și biruința ideii românești în lume". În urmele pe
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
nu numai din istoria comunismului în România ci și din toată istoria modernă a României; că a fost prima sentință capitală împotriva unui ziarist, în condițiile în care Constituția din 1923 nu fusese abrogată. îi erau încriminate lui Șeicaru - culmea ironiei - "măiestria sa în arta de a denigra și insulta în mod trivial" autoritățile, dar nu peste mulți ani acești "miniștri, bărbați de stat, oameni de vază" aveau să înfunde pușcăriile și să fie exterminați la Sighet, Gherla, Aiud, ori la
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
găsind, dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește limitele suprarealismului "clasic", aflat el însuși în pericolul de a deveni convenție, și astfel continua angajare a
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact cu ființa și cu literatura. Așadar, volume despre niște autori, dar implicit despre
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
-n istorie cu fanfaronada geambașilor deveniți manageri ai fostelor izvoare carpatice din care azi curge sînge de Coca-Cola sub cerul răsăritean trîntit ipocrit peste aceiași Munți Apuseni în răscrucea tuturor drumurilor precum misterul migrației pe loc la ruletă măsluita a ironiei... cu reconvertiții tăi unsuroși care inventară frunzele pentru copaci pietrele în rîuri și cîrlionții din blană mieilor mult înainte să le fi trecut asta prin minte aztecilor iar acum își ating sexul cînd se închină vidului pe maidanele viitorului unde
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
la misterul unde hazardul și timpul și ploaia meteoriților și-au împărțit de pe cernuta sita a lumii scînteile originii - scuipate și cu viața în vintre și fără - magnetizați de marginea ce-i absoarbe dincolo de care în imperiul ticăloșiei gravitează doar ironia pustiurilor disperse - iată-i pe jugănarii codului nostru genetic cu degetele retroversibile răscolind prin sexul materiei și în ficații pentru care doar moartea e haruspiciu... Mi-e o sila galactica de acești demoni crepusculari ai ultracontemporaneitătii noastre făloase de băcanii
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
tratat dăscălici, ,dascăl mic, simpatic", dar și ,dascăl prost, cu puțină învățătură, un pîrlit de dascăl". Valoarea depreciativă a lui dăscălime e tipică substantivelor colective (tratarea în bloc a persoanelor e adesea minimalizatoare), dar se asociază în primul rînd cu ironia lui Caragiale, din Scrisoarea pierdută : unde partizanii lui Cațavencu sînt, în vorbele lui Tipătescu, ,dăscălimea, popa și moflujii". Utilizările jurnalistice actuale ale cuvîntului (inclusiv în texte publicate sau arhivate în Internet) sînt variabile: domină tonul familiar-ironic - ,a aburită. Dascălii au
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
pleoapele încinse i se derulau, într-o viteză amețitoare, imagini ale vieții, atât de limpede, încât la un moment dat avu impresia că nici nu se mai afla acolo. Pe drumul său etrern. Spre veșnicie. Sau spre obârșie" (pp. 15-16). Ironia metatextuală a acestui fragment nu mai trebuie subliniată. Literatura se interferează cu viața, visul cu realitatea, cuvintele își relativizează conținutul și intră în asocieri în care singurul lucru care contează este sonoritatea. Reprezentarea mai mult sau mai puțin artistică a
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine și o mască a generației optzeciste, jovial-incredule, voios-persiflatoare, pe care Cornel Regman (un indiscutabil înaintaș al criticului de la ,Vatra") o numea a... ,hliziților". în bună vecinătate umoral stilistică cu Cărtărescu, Iaru, Coșovei, Groșan, Nedelciu etc., d-sa ne
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, ,înțelegătoare", de apropiere a pozițiilor divergente, frecvent de posibilă conciliere. Starea de spirit specifică nu e iritarea, ci mai curînd o amabilitate ușor întristată: ,Acuzîndu-și generația de frivolitate, de Ťtransformare a parodiei și ironiei în stindardeť exclusive, el (Vasile Baghiu) uită că această frivolitate nu e una fără aparat dramatic și nici una care să nu fie o formă a exasperării. Ba chiar o formă Ťa înstrăinării ontologiceť pe care el însuși o propune". în
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
din titlul cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-o relativizare a plăsmuirii literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă, de ,om pățit" al autorului, reprezentînd un reflex al onestității d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu un
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Noua Europă", coordonată de Simona Sora, ne oferă, sub titlul NEC plus ultra, o avanpremieră editorială. Bucățele alese din viitorul volum 10 ani din viața mea, de-a cărui grabnică apariție se ocupă Cristian Preda. Își deapănă amintirile, cu nostalgie, ironie, umor, Cristian Preda, Ioana Bot, Anca Manolescu și Silvia Marton. Primul dintre ei ține un jurnal de ședință, de seminar, de fapt, despre întîlnirile cu Ștefan Borbelyi, Ioan Ică jr., Mihai Rădulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu, Cătălin Partenie, Valentina Sandu-Dediu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe cînd se credea pelican; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: ŤUn om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimicť. Dincolo de ironie, în ansamblul prea întinsului titlu și abia enunțatelor versuri, iute retezate - parcă izbindu-se de zidul tăcerii -, se află, învăluite în enigmă, Transversaliile mari sau cele patru estetici, cu tot ce vor fi avînd ele a transmite ca științe. (...) A
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
a rememora marea sa forță în a transcende granițele filosofiei, teologiei, psihologiei, criticii literare, literaturii? și de a prezenta cititorilor români un fragment dintr-o scriere de început a filosofului danez, nemaitradusă până acum în limba română: Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate (Om Begrebet Ironi, med stadigt Henysn til Sokrates). Această teză a lui Kierkegaard pentru obținerea titlului de magister (pe atunci, cel mai înalt titlu academic care putea fi conferit de Facultatea de Teologie din Copenhaga
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
calificată. Circulația lucrării s-a dovedit însă până la urmă obligatorie, deoarece, în ciuda faptului că autorul nu i-a mai acordat ulterior importanță și nu a inclus-o în lista operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
acordat ulterior importanță și nu a inclus-o în lista operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]