5,069 matches
-
și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta e sărac, promitea tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți, încă un pic de frumusețe. Călin! "Fulg-de-Nea" se apropie supus în timp ce ea scotea la iveală din poșetă un tub de ruj. Îi puseseră un costum pufos, dintr-o singură piesă, tricotat din lână angora, alb-strălucitor, rotunjit ca un butoiaș, din care îi ieșeau brațele și picioarele goale, subțiri ca niște bețe. Pe cap purta o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la iveală. O pufoaică trențăroasă de bătrân vagabond era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În cele din urmă trebuia să iasă la iveală. O pufoaică trențăroasă de bătrân vagabond era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple! Fiindcă cine trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și se strecură tiptil între gardul de merișor și zidul casei. Se opri în dreptul ferestrei mai înguste, făcându-și socoteala că acolo trebuia să fi fost camera fetelor. Tot ce aveau de arătat Marilena și Melisa putea să iasă la iveală, în toată splendoarea, în minutele următoare, când, în toate familiile respectabile și mai ales în cele odinioară burgheze, trebuia să fi fost ora de culcare. Și înainte de asta, desigur, ora de dezbrăcare. Dănilă aștepta cu înfrigurare să le vadă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a avea aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său, oricare ar fi fost. Fără un motiv anume, ochii i se luminară și zâmbetul ei se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru prima oară, buzele cărnoase, date cu un ruj care avea o anumită strălucire, un ruj pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
capătul îndepărtat al gangului, până unde Paul nu îndrăznise să înainteze ca să poată supraveghea ambele ieșiri, atât cea pentru public cât și cea a actorilor. Geta se răsucea către cineva din urma ei, apoi acel sau acea cineva ieșea la iveală în gang și era una dintre colegele ei Paul nu știa dacă era una din colegele de dans sau vreo altă actriță; și Geta se apropia cu pași repezi de locul unde o aștepta Paul cu garoafa în mână. Cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de tine, și tu ce faci? Ție ți-e frică. De ce ți-e frică? În timp ce se îndrepta încet către poartă, prin ninsoare, Dragoș scotea la iveală din plic un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul acela cerneala se întindea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
erau: aducerea temporară în afara pericolului, odihna și menținerea contactului cu unitatea de luptă. Deceniile următoare au adus impunerea drepturilor omului, emanciparea femeilor, apărarea drepturilor civile și în acest context situații ce până atunci fuseseră ascunse și ignorate au ieșit la iveală. A început să se vorbească despre sindromul femeii bătute și despre sindromul traumatic de viol. În felul acesta simptomele tipice care până atunci fuseseră apanajul soldaților, au fost puse în legătură și cu alte categorii sociale. În anul 1952 Asociația
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
oi pune ceva de mâncare, că îi fi flămând. Nu prea, fiindcă pe drum am mai ronțăit o coajă de pâine. Uite colo în traistă îi pâinea. Am cumpărat, să fie și acasă. Maranda s-a grăbit să scoată la iveală cumpărăturile făcute de Toaibă. 138 Ai luat și cofeturi? N-am mai gustat de când eram mică și mă lua mama la târg... A doua zi, Toaibă a pornit în sat, cu gând să plătească datoria către Prispă, dar simțea și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pare perfect armonizat cu ansamblul asupra căruia se difuzează luminosul său surâs. De remarcat, de asemenea, cele trei extraordinare vitralii realizate de celebrul pictor Marc Chagall. Edificiul a fost înscris în listele UNESCO ale patrimoniului universal. Tainele trecutului ies la iveală în secolul al XIXlea, s-au făcut importante săpături arheologice la Reims. Cu acele ocazii, au ieșit la suprafață multe dovezi materiale ale trecutului localității. Rând pe rând, tainele s-au destrămat și istoria a prins a lua chipul ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
ce au avut de la alți luminați domni, socotit-am și domniia mea, și... i-amu înnoit și i-amu întărit pe toate acestea mai sus arătate mile”. ― Din cele ce se spun în cele hrisoave domnești iese din ce în ce mai mult la iveală faptul că “patrierșiei” sale îi plăceau mai mult paralele decât alte cele. Nu tu sare. Nu tu vin. Ci... parale!!! Și iar parale!!! Dovada în plus - dacă mai era nevoie... Iat-o: “Noi Scarlat Ghica voievoda, domn Țării Moldovei. Facem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstirile dețineau încă o mulțime de obiecte de mare valoare (icoane, manuscrise și tipărituri miniate, legate în aur și argint, împodobite cu pietre nestemate, etc.) Alexandru Ioan Cuza a poruncit să fie controlate gestiunile mănăstirilor, cu care prilej ieșiră la iveală nereguli uimitoare în evidența fondurilor, arendări de moșii pe preț de nimic, un șir nesfârșit de abuzuri, pentru care nu puțini egumeni fură destituiți și trimiși chiar în fața tribunalelor. Problema aceasta a mănăstirilor înstrăinate avea un lung istoric. Ahtiați după
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de la Dumnezeu spre binele nostru și al familiei). Miercuri: pentru năpastă (învinuiri nedrepte la serviciu sau acasă, când ești purtat prin judecăți și dreptatea trebuie să caștige, să se descopere adevărul că ești nevinovat, pentru limpezirea situației, pentru scoaterea la iveală a adevărului). Vineri: pentru farmece, boli, blesteme și dușmani, și în general pentru iertarea pacatelor celor vii și celor raposați din neamurile noastre; vinerea facem rugăciuni pentru ușurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci și pentru străini, cunoștințe sau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
uimit de mulțimea ,,stelelor" ce s-au înălțat dintre dealurile vasluiene. Îmi condamn ignoranța și rămân recunoscător amicului de o viață Ion N. Oprea pentru strădaniile sale de a-mi umple lacunele cu lumina unui trecut, de dânsul scos la iveală. În prefața sa ,,Înainte de carte" sunt înșiruite o seamă de nume ce-au fost mândria școlii române, completate apoi cu fiecare pagină, ce ne introduce în universul ,,celor care nu mai cuvântă", cu informații realmente sorbite cu emoție și cel
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci, pentru mine, a mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar și istoria - s-a petrecut prin secolul al XIII-lea. Triada: geografie, istorie, cultură Este bine cunoscut faptul că poporul francez e un mare creator de cultură. în toate componentele acestui vast domeniu. Timpurile moderne au mai scos la iveală încă o calitate a francezilor, care au o istorie extrem de bogată și de zbuciumată. Este vorba de dragostea față de tot ce s-a creat de-a lungul timpului, dar și pentru conservarea și punerea în valoare a moștenirii. Așa se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
duci, băiețaș? ― La țimitil... Cred că împlinisem pe atunci patru ani și eram la Craiova, prin 1913, în timpul epidemiei de holeră (după campania din Bulgaria). De ce tocmai aceste mărunte întîmplări mi-au rămas tipărite în memorie și ieșeau mereu la iveală din mormanul celorlalte? Mă urcasem poate și mai-nainte pe scară, privisem și altădată răpăitul ploii și cărasem de nenumărate ori morții la cimitir (pentru că asta vedeam toată ziua, locuința noastră se afla la doi pași de "Eternitatea"). Mi se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Cine-mi dictase toate astea? Cum se născuseră sub condei? Căci nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din mine, care nu ieșise încă la iveală? Nu știu. Aș zice că totul nu părea să fie decât rezultatul unei stări anormale. Mă îndrăgostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunoșteam însă că măcar atunci când îi scriam o iubeam cu adevărat. Dar cum e ou putință să se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după câte mi s-a spus, ar fi scăpat cu fața curată din năpasta aceea. Dar era prea mândru. Când a fost citat, a preferat să moară decât să urce scările parchetului militar. După aceea nevinovăția lui a ieșit la iveală, dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. Glasul îi tremura, înecat de emoție. ― Mama n-a supraviețuit acestei nenorociri. S-a stins după câteva luni, iar eu cu Alexa am rămas orfane, silite să ne câștigăm singure existența. A fost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou. Îi explicam, de astă dată, rostul primei scrisori ca o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală ca untdelemnul deasupra apei. Nu, nu m-ai iubit, e limpede. Dacă m-ai fi iubit cât de puțin, ai fi alergat ca o nebună, după primirea scrisorii cu pricina, ca să vezi ce s-a întîmplat cu mine. Nu te-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se facă simțit. Pe marginea pădurii, un pârâu cu apă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
care fiecare paznic care trece scuipă din belșug. Prizonierul, cu trupul pe de-a-ntregul încătușat, nu poate să se șteargă, deși îi este îngăduit, e drept, să închidă ochii. Și asta, dragul meu, au inventat-o oamenii. Pentru ca să dea la iveală această capodoperă n-au avut nevoie de Dumnezeu. Atunci? Atunci singura utilitate a lui Dumnezeu ar fi aceea de a chezășui nevinovăția, iar religia eu aș vedea-o mai curând ca o mare spălătorie, ceea ce a și fost, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
existat totuși un voievod care a încercat să pună ordine în viața monahală. Știi care-i acela?” Nu știu, părinte. „Fă bine și citește cartea lui Antioh Cantemir din 30 iulie 1700 (7208) și te-i dumiri.” Am dat la iveală hrisovul cu pricina, în care am găsit înscris: „Noi Antioh Constantin (Cantemir) voievod, ...Dat-am cartea domniei mele... sfinției sale părintelui Savin arhiepiscopul, mitropolitul Sucevei,... ca să aibă voie și putere...a merge...pe la toate sfintele mănăstiri,...și pre la schituri și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]