3,194 matches
-
văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât/cel ce-ți scrie ă... ț oricum ar fi și tu ești/manufacturat în china“. În cele din urmă, poemul și nu-ți mai dau drumul conține expresia unei disperări autentice de a nu găsi nici o transcendență în spatele cuvintelor, jalea în fața lipsei de sens pe care poezia, în loc s-o alunge, ajunge s-o instituie: „ți-ai întors unghia recunoaște/âncercând să râșcâi stratul de sens/de pe versul în care te-am zăvorât fără milă/crezând că s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
le privească. Își zicea mereu că n-a știut să-l prețuiască, își amintea îndrumările lui severe și-i era teamă necontenit să nu se dărâme ceva, undeva, și nu-și dădea seama ce și unde... Doamna Bologa, îngrijorată de jalea lui, îi zise, a treia zi, foarte blând și duios: ― Lasă, dragul mamei... Ce să facem? Așa a vrut Dumnezeu... ― De ce? întrebă deodată Apostol, privind-o cu niște ochi goi. Mama îi răspunse ceva, dar el nu mai înțelese vorbele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Constituția Statelor Europene, încă neterminată și nepusă în practică, integrarea de azi cu pierderea independenței și suveranității României, cu atentatul violent asupra limbii române și a altor elemente de individualitate a poporului român...este fapt împlinit! Cu limba română e jale mare ! Cred că Traian Băsescu este cel mai ascultător președinte dintre cei 27 și că este ineficient când trebuie să apere drepturile națiunii din care provine. Cred că în acest răstimp nu va fi liniștea creativă știut fiind că inter
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
că n-am știut ce să facem cu libertatea. Și atunci ? Dispar subvenții pentru agricultură. Adică pentru mâncarea ieftină, locală, imediată. Pare mai ieftină cea de afară (cartofii !) dar cu ce preț, oameni buni ! Industrie ? Pe unde mai e ? Serviciile ? Jale și iarăși jale. Emigrație ? Asta da, și... mai crește ! Efecte imediate: petice la haine, încălțăminte proastă, încălzire așișderea, jafuri și tâlhării, alte probleme sociale! Nu pot excepta PRESA. Acum e regruparea cea mare. Chestiune de câteva luni. Băieții aceștia buni
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
știut ce să facem cu libertatea. Și atunci ? Dispar subvenții pentru agricultură. Adică pentru mâncarea ieftină, locală, imediată. Pare mai ieftină cea de afară (cartofii !) dar cu ce preț, oameni buni ! Industrie ? Pe unde mai e ? Serviciile ? Jale și iarăși jale. Emigrație ? Asta da, și... mai crește ! Efecte imediate: petice la haine, încălțăminte proastă, încălzire așișderea, jafuri și tâlhării, alte probleme sociale! Nu pot excepta PRESA. Acum e regruparea cea mare. Chestiune de câteva luni. Băieții aceștia buni sau răi, meseriași
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
căzute ce ne aflam. A durat mult să pot să o opresc pe mama din plâns, să o fac să se mai țină pe picioare. Tremura toată. A durat mult să-mi fac prietena să-și usuce lacrimile discrete, de jale surdă. Întrebarea mamei mă durea pe dinăuntru: - Doamne, unde să mă duc? Unde să te găsesc? Din Biserica Ta ne-au alungat! Dar m-am ținut tare, îmbărbătând-o că Dumnezeu e pretutindeni și mai ales în sufletul ei. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el om. Prin ce se caracterizează mai întâi și mai întâi omul? Prin nevoi. Așa și personajul. Are nevoie omul de-un pamplezir, de-o pauză, de-o umbră? Are și personajul. Că dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până mai ieri slujitor: ce facem la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându-și brațele a neputință - deocamdată n-am nimic disponibil pentru dumneavoastră. Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul 101 DIN NOU PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
criză mare de gherghefuri. — Nici porumb nu prea era - adăugă Metodiu. Da, așa era, încă nu se adusese! - întări doamna Potoțki. — Țin minte - spuse pan Bijinski - că răposatul hatman s-a dus după un gherghef până la Kiev. Ce mai, era jale! - continuă doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se lăsă câteva clipe liniștea. — Am auzit - spuse Zbignew, întorcându-se respectuos spre Metodiu - că anul acesta ați avut multe lăcuste. — Două valuri, unul după altul - răspunse Metodiu - unul dinspre răsărit, altul dinspre apus. Când s-au întâlnit a fost jale. — Mda - încuviință Zbignew. într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La noi a bătut gheața - interveni Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajuns pe culmile insipidei sale arte portretistice, fie peste o femeie de o amabilitate rău prevestitoare („Buon giorno, signora. Io sono il Narratore”. „Felicissima di conoscervi. Vado a prepararvi il caffé”. „Non si disturbi, signora”...î, plictiseala te cuprinde și jalea te răpune. Dar nimeni nu-și alege secolul și cu atât mai puțin personajele. Astea sunt - cu ele povestim. Intrând în stabilimentul signorei Maxima, Metodiu și Iovănuț se uitară cu băgare de seamă în toate părțile. Episodul 152 îN CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și la Curte: covoarele grele, roșcate de Buhura se subțiaseră sub pasul celor cu jalbe într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o cu făcutul dreptății, pe stil nou, bolșevic, de-aici, de la noi, din Moldova. Că să-l dăm și noi jos pe rege și să-i ardem și noi o republică - sovietică! Ce ne mai lipsea... În Moldova era o jale și un jaf rusesc și un tif’... Dar ce-au făcut maladeții la noi, În Basarabia: prăpăd! Nu numai jaf, ca la război, dar ca la pacea rusească: beau vin, spirt, până se Înecau În beciurile inundate, Împușcau tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încă: nu le poate da, fiindcă ei i le-a dat cineva. Pentru ceva. - Pentru ce, ceva?, Întreb. Ceva, că ai șezut cu el? Bălana nu-și mai stuchește În sân, nu se mai crucește, Îi trage un: Oi!, de jale și se-așterne pe plâns. Și dă-i și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea numai plânge, deschide spre mine inurile, Începe să chiar surâdă. Îi spun: - Dacă șezi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-i ia alții... - D-apăi că nu ți-i iè, cum ț-ar lua on lucru de-al mătale. Numa peștii. De-amu, mai ghine n-ai mai prinde, că-i strici, păcat de bunătate de peștișori... - se uită cu jale, la vale. Poate n-ai cunoscut pân-acuma, da așa-i pi la noi, pi la Mana: boierii șî jâdanii mănâncă pește, da numa plătit... Stau În calidor. Pe Întuneric. Aud, de-aici, glasurile oamenilor pe imaș, la revărsătură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre jalea mea, n-o să port cămașă untìe. Ca de obicei, are să umble mama prin sat - dar În mare secret - și are să-mi cumpere un metru-doi de suspantă cu care să mă joc de-a caii. De-acum, când o să mă vindec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între banchetele din lemn frumos. Stau la fereastră și, uite, nu mi se frânge inima de jale că nu mai stau În calidorul meu. Ba mi se frânge, dar nu arăt, nu spun. Stau la fereastră și privesc la dincolo, unde-i un alt tren; și acela cu mulți oameni; și mulți băieți de vârsta mea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]