5,826 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Că te-am mințit ?! Atâta am putut ! Este de-ajuns o faptă cu păcat. Fapt curios e că tu m-ai crezut Și pentru mine mult a însemnat ! A fost un lucru spus ca într-o joacă Pe care eu atunci l-am generat.. (dar mi s-a întâmplat să fie-odată !) Și faptul ăsta mult l-a regretat. Nu vreau acuma să îmi cer iertare Faptu-i demult și este consumat. - Îți mulțumesc că ai avut răbdare ! Să
MINCIUNI NEVINOVATE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373929_a_375258]
-
numai cu lecțiile. Peripețiile copilăriei sunt miezul, culoarea, mierea parfumată a amintirilor copilăriei. Vorbește despre ele. Minunată mi-a fost copilăria! Țesută de peripeții la fiecare pas! Ne adunam toți copiii din sat când mergeam cu vitele, ne luam cu joaca și uitam de ele, scăpându-le în holdele de porumb, în lanurile de grâu, în laturile de sfeclă roșie, cartofi și cine mai știe ce culturi. Coceam sfeclă roșie, porumb, cartofi, prădând culturile acestea, iar când ne lua urma paznicul
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
fugeam mâncând pământul, țâșneam în porumbiște și ne piteam sub curpenii de bostan. Dar, iată una și mai și, de pe când eram de vreo trei anișori și sora mea mai mare, Geta, m-a încuiat în casă, ducându-se la joacă, pe drum, cu gloata de copii. Rămasă singură mi-a dat prin gând să fac de mâncare o omletă cu vreo două sute de ouă din cele strânse de mama de la cuibare și puse într-un paner, numai bine la îndemâna mea
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
s-a întâmplat și în strălucitul tău eseu, ce-mi însoțește NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie. Și faci bine. Mirela-Ioana BORCHIN: Totuși, orice creator se regăsește în text... Eugen DORCESCU: Așa crezi tu? Poate... Mirela-Ioana BORCHIN: Poezia nu e o joacă. Nu poți fi într-un fel și scrie în alt fel. Eugen DORCESCU: În adolescență, am fost foarte surprins să aflu că Schiller definea poezia drept joc. Mirela-Ioana BORCHIN: Dacă Samsara și Nirvana sunt concepte artistice și existențiale, avatarurile sunt
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
mișcă, ochii lacrimi nu mai au; Ce-ai făcut din viața noastră?... Dar te vreau Să rămâi la masa ta! Nemurirea, tu mi-ai vrut? Nu știam, eram copilă... sufletul ți-am dăruit... Ai jertfit a mea iubire într-o joacă fără milă; Erai frumos ca Adonis; inima mereu suspină. Iar tu dacă-ncercai și vorba îmi luai de bună. Și-nodam firul atunci, astăzi eram împreună... Dar voiai ca armonia și iubirea mea curată, S-o pictezi și să rămână, iar
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
nonvaloarea! Priveam, cu ceva timp în urmă, la televizor (recunosc că nu o mai fac de mai mult timp). Erau știrile de la ora cinci, pe un anumit canal TV. Știrea: „Un tânăr de cincisprezece ani și-a omorât prietenul de joacă, în vârstă de treisprezece ani. Întrebat fiind, de ce a făcut-o...? răspunsul său a fost șocant: „Am vrut să devin celebru.” Vă rog, domnilor și doamnelor jurnaliști! Să nu mai facem copiii și adolescenții, celebri! Să-i educăm! Pot deveni
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
ceaunul jos din pod! Prințesa Cora, căci ea era nepoata chemată de Baba Cloanța, amuți recunoscându-l pe Prințul Codrin în statuia din spatele casei bunicii ei. Lacrimile prinseră a-i curge singure pe obraz căci știa că nu e de joacă cu stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei. În cele din urmă hotărî să riște furia bătrânei. Roti un descântec și prințul se putu mișca, chiar dacă nu putea vorbi de șocul de a vedea că fata pe care o îndrăgise nu
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Nu aș mai așteptat să fi revenit... De-as fi știut că m-ai mințit , Ca vorbele tale amăgitoare iar mă rânesc... Nu te-asteptam la asfințit Visând să te reîntâlnesc . De-as fi știut că nu mă iubești , Că joaca ta e doar o răzbunare , Nu mă mai întrebăm cine ești ... Așteptând să vii cu nerăbdare . De-as fi știut cât mă urăști ... M-aș fi ascuns cât mai departe , Nu ți-aș fi ascultat șoaptele în care ești , Le-
DE-AS FI STIUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375528_a_376857]
-
soarele parcă strălucea mai tare , iar păsările cântau mai frumos în acele zile. Și apa pârâului era mai caldă ca în copilăria ei, astfel încât Maria, se scăldă, așa ca odată, însă acum, împreună cu Victor, nu cu vechii ei tovarăși de joacă. Doamne, ce frumoase vremuri...... Cum la sat veștile se răspândesc repede, o parte dintre prietenii ei de odinioară, veniră în vizită, aducându-i mare bucurie! Se plimbară împreună pe ulițele satului, salutând respectuos pe toată lumea și mare-I fu mirare
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
2017 Toate Articolele Autorului Pe ramul magnoliei , Păsări ciripesc voioase Și ascund cu eleganță , Trupurile lor sfioase . Mai în jos pe liliac , Alte păsări ciripesc , Gângurind de pe copac , Dintr-o floare se hrănesc . Altă frunză și-altă floare, Loc de joacă le servește Cu mirosul, care-mbată , Fiecare o iubește . AUTOR-COCA ECATERINA SOARE -MEMBRU AL LIGII SCRIITORILOR-FILIALA SLATINA-OLT & AL CENACLULUI LITERAR-ARTISTIC -DUMITRU CARACOSTEA . Trimis din Yahoo Mail pe Android Referință Bibliografică: Pe ramul magnoliei / Coca Ecaterina Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PE RAMUL MAGNOLIEI de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371790_a_373119]
-
care mi-au trebuit să pot învăța adunarea și scăderea. Era mai simplu decât abacul bunicii! Îmi confecționasem câteva duzini, ca să îmi ajungă, mai ales că mai pierdeam până acasă o parte din ele pe ulițele pline de larma și joaca școlarilor, colegi, scăpați ca din pușcă la sunetul ultim al clopoțelului. Ștergeam cu buretele agățat de tăbliță și scriam. Ștergeam și scriam. Iar acasă, pe caietul "de curat" scriam seara la lumânare ori la lampă nr. 5. La periferia urbei
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se visă stând într-un tron sclipitor. De
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi și vaci și alte cumpărături necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
sufăr mai mult; cu fiecare știre de groază, mi se întunecă gândul... Copii nu mai pot fi lăsați singuri, să se joace pe terenurile special amenajate pentru ei, de frica față de cei ce consumă droguri, în parcuri, pe locurile de joacă: acolo se găsesc mereu seringi și resturi de droguri aruncate prin nisip și printre boscheții din parc. Deoarece nu sunt îndeajuns de mulți polițiști , nu se poate pune capăt acestor realități zguduitoare. S-a ajuns ca drogurile să fie vândute
PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371987_a_373316]
-
Suntem precum doi magneți cu poli identici care se resping reciproc la infinit. Atât de incompatibili în asemănarea noastră! Copilul s-a ascuns într-un colț întunecat al minții mele. E supărat pentru că e singur, nu are nici un tovarăș de joacă. M-aș juca eu ,dar am uitat cum e să mă joc... Il vreau, îl caut, dar ,în același timp, nu pot să mă opresc din evoluție. Rămâne gustul amar că a fost și că nu va mai fi. Ce
CU OCHII ÎNCHIŞI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372026_a_373355]
-
smoc din barbă. Clătinat de lovitură, Greu din buruieni se scoală, Dinții-i clănțăne în gură Ca după o lungă boală. Ochii lui sunt morți de frică, Prințul iară îl înșfacă, Peste umeri îl ridică Și-l aruncă parcă-n joacă. Zmeul cade-a doua oară Și încearcă-a se retrage, Prințul, iute, dintr-o gheară Inelușul scump i-l trage. Doar atâta mai apucă, Apoi îi mai dă o brâncă, Doar așa, cât să se ducă În prăpastia adâncă. Înspre
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență au venit muscalii în comuna noastră. Cât au stat în comună a ținut-o străbunica ascunsă în pod de teama lor, mai ales că străbunicul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
coșurile cu cartofi la siloz. Mâinile se făceau negre de lut. Nu-i bai, le spălam noi acasă. Uitam de cartele și de algoritmi. Când, în cele din urmă, reveneam la ITC, după câteva zile, munca de cercetare părea o joacă pe lângă cea cu cartofii. Odată am fost duși la udat plantații de cartofi cu găleata, undeva într-o comună din apropierea capitalei. Era secetă mare în anul acela. Am fost înzestrați cu zeci de găleți, trebuia să facem un șir indian
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
era după pușcarea frontului pe care o consideram stricarea cuptorului, iar evacuarea materialului de la pușcătura era cărămida roșie care trebuia vândută urgent la cei de la transport. Astfel că din greul muncii din frontul de lucru noi făceam un fel de joacă, ceea ce ne făcea ca munca să ni se pară mult mai ușoară. Dar aveam să-l pierdem pe Murgu mult mai repede. Într-o zi apare la apel și îmi spune că pleacă. Mi-a arătat o scrisoare prin care
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
copiii o strigau Ana lu’ Marcu și nu tanti Ana sau mătușa Ana, etc. Marcu l-a chemat pe soțul ei. Casa Anei lu’ Marcu păstra vie amintirea locuințelor rustice de odinioară. Copiii aveau obiceiul să își găsească locul de joacă în casa femeii. Nici ea nu avea nimic împotriva jocului lor. Ana lu’ Marcu iubea foarte mult copiii. Ei nu i-a dăruit Bunul Dumnezeu copii dar a îngrijit de copiii altora. Adesea o vedeai ieșind pe geam și strigând
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
colinde gangul și podul locuinței. Obiectul ce le-a stârnit copiilor curiozitatea a fost războiul de țesut. Cum Ana lu’ Marcu nu mai era vrednică să-l folosească datorită vederii slăbite, copiii l-au perceput ca pe un obiect de joacă. În tinerețe Ana lu’ Marcu a făcut bani frumoși în urma muncii la război. Acum se mulțumește cu pensia de urmaș. Întunericul de pe gang și din pod dădea un aer sinistru jocului spre bucuria copiilor. Pe gang Ana lu’ Marcu mai
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
perioadă, totul a decurs normal, medicii m-au externat, sperând că poate se va întampla vreo minune. Ai mei m-au putut lua acasa. Dar acasă, unde să mă așeze? Părinților le era teamă ca nu cumva frații mei, în joaca lor, să nu mă ranească. Așa că m-au așezat într-o copaie, pe fundul căreia puseseră o păturică pufoasă. Copăița au așezat-o pe lada patului. Mai știți că în anii ´80 nu se foloseau pamperși, iar mașinile de spălat
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
într-o după-amiază, jucându-mă în curte, m-am hotărât să vizitez o fetiță mai mare decât mine, ce locuia la vreo două case depărtare. Zis și făcut. Mama ei m-a primit cu căldură, așa că ne-am pus pe joacă. În spatele grădinii sale, curgea o gârlă nu foarte adâncă, iar noi ne jucam chiar pe podul ce trecea pe deasupra ei. Bineînțeles, ce să primesc când am ajuns acasă? Aplauze? Nu! O palmă binemeritată de la mama, în semn de răsplată pentru
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
aveau ca arme pistoale confecționate din lemn. Își găsiseră chiar și o navă, podul casei părintești. Niciodată nu ne plictiseam, tot timpul se găsea ceva nou de experimentat. Când ne gândim la ce copilărie aveam noi, unde domnea natura și joaca în aer liber, ne cuprinde un dor nebun. În ziua de astăzi, copiii nu mai știu cum arăta acea copilarie. Eu îmi doresc ca băiețelul meu să experimenteze măcar jumătate din jocurile copilăriei mele. Ne jucam și ¨Rațele și vânătorii
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]