4,083 matches
-
ar fi relatarea scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de către John Foxe despre martirii anglicani, cunoscută sub numele de Book of Martyrs (Cartea Martirilor), o carte de inspirație anglicană. În același timp, se pot observa în ea strămoși ai jurnalismului literar narativ și ai romanului de ficțiune. Cartea Martirilor a lui Foxe merită studiată și datorită influenței sale asupra prozei engleze. După ce biserica anglicană s-a stabilit permanent după moartea reginei Maria și urcarea pe tron a reginei Elisabeta, cartea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adunare oficială bisericească a sugerat ca aceasta să fie pusă lângă Biblia Episcopului în fiecare catedrală din Anglia. Unul din motivele popularității sale a fost stilul simplu și direct. Dar ceea ce a transformat cartea într-un succes și a anticipat jurnalismul literar modern și romanul de nonficțiune au fost aspectele senzaționale ale textului, în special cele bazate pe mărturiile celor de față și pe însemnări. De exemplu, "după ce corpul i-a fost ars de foc și brațul i-a căzut din cauza
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deoarece le permitea oamenilor obișnuiți să participe indirect la o epopee istorică", notează Eisenstein. "Edițiile următoare au fost îmbogățite cu relatări dramatice ale unor pescari, croitori, neveste casnice, ș.a.m.d.". Un alt curent prozaic care va contribui la dezvoltarea jurnalismului literar narativ modern și a prozei nonficționale în general se găsește în numeroasele relatări despre călătorii și colonizare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Asta dacă aceste relatări nu sunt deja forme timpurii ale jurnalismului literar, o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la dezvoltarea jurnalismului literar narativ modern și a prozei nonficționale în general se găsește în numeroasele relatări despre călătorii și colonizare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Asta dacă aceste relatări nu sunt deja forme timpurii ale jurnalismului literar, o ipoteză explorată în introducere. Aceste relatări erau de multe ori senzaționale pur și simplu prin ciudățenia lor. Prima ediție a Principall Navigations Voiages and Discoveries of the English Nation ("Călătorii pe mare și descoperiri ale națiunii engleze") de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
povestea lui John Smith din 1624 despre cum i-a salvat Pocahontas viața. Dacă este adevărată (nu a fost inclusă în povestirea inițială despre întemeierea coloniei Virginia), demonstrează folosirea timpurie a unor tehnici pe care în prezent le asociem cu jurnalismul literar narativ. Poate că cea mai importantă contribuție adusă de scriitorii de jurnale de bord jurnalismului literar narativ a fost evoluția stilului prozei sau a stilului simplu, din ce în ce mai eliberat (dar nu imediat) de înflorituri retorice tip Lyle. După cum a observat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu a fost inclusă în povestirea inițială despre întemeierea coloniei Virginia), demonstrează folosirea timpurie a unor tehnici pe care în prezent le asociem cu jurnalismul literar narativ. Poate că cea mai importantă contribuție adusă de scriitorii de jurnale de bord jurnalismului literar narativ a fost evoluția stilului prozei sau a stilului simplu, din ce în ce mai eliberat (dar nu imediat) de înflorituri retorice tip Lyle. După cum a observat Douglas Bush în secolul al XVII-lea: Atunci, dacă considerăm această perioadă ca fiind a prozei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să influențeze orice tip de literatură imaginativă și reflectivă" (190). Emanciparea menționată de Bush este una de eliberare de imaginea distanțată a trecutului absolut prin acceptarea prezentului inconcluziv. O astfel de literatură în care relatările despre lumea fenomenală sunt anunțate - jurnalism - este reflectată în jurnalul lui William Bradford, în care scrie despre întemeierea Plantației Plymouth iar aici se poate vedea o altă evoluție a stilului simplu, cât și o provocare continuă la adresa imaginii distanțate a trecutului absolut. Scopul jurnalului ținut de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un fel simplu, natural de a vorbi" în 1667; limbajul negustorilor și meșteșugarilor, continuă el, și nu cel al învățaților. Negustorii și învățații sunt oameni care folosesc lucrurile și deci probabil și cuvintele cu onestitate" (183). Drept consecință, remarcă Kenner "jurnalismul părea garantat de stilul simplu. Manualele și editorii îi învață acum pe jurnaliști cum să scrie concis, adică într-un fel în care să inspire încredere. Artificiul în sine are încredere în tine" (187). Problema este că stilul simplu al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
biografie" în limba engleză în 1683 cu a sa Life of Plutarch (Viața lui Plutarh) (Compact Edition 1:218). Literatura documentară a vremii se va îmbogăți cu scrieri despre diferențele dintre secte și Războiul Civil englez (Bush, 47). În ciuda perioadei, jurnalismul narativ putea da dovadă de umor. O foaie de știri regalistă din timpul războiului civil raporta următoarea confruntare dintre soldații partizani ai parlamentului și o vânzătoare ambulantă care vindea aceeași foaie: "O luptă încinsă a avut loc la Taverna Salutation
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
două personalități care au scris astfel de jurnale, Samuel Pepys și John Evelyn. Nici unul din jurnalele lor nu a fost disponibil în formă tipărită până la începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestui lucru, ambele conțin descrieri care pot fi considerate jurnalism literar narativ. De exemplu, ambii au scris relatări captivante ca martori ai marelui incendiu al Londrei în 1666 sau relatări care sunt și istorie și memoriu așa cum le înțelegem în general (Pepys 7:267-89; Evelyn 2:20-26). În descrierea făcută
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
History of the Rebellion se află undeva între istorie formală și memoriu", deoarece Hyde a scris și din cunoașterea personală (276). Într-o oarecare măsură, în această aporie de discursuri aflate în competiție dintre "istoria formală și memoriu" apare și jurnalismul literar narativ. De asemenea, după Restaurare scrierile de natură biografică și portretele sociale au devenit din ce în ce mai căutate. În aceste antecedente se poate observa jurnalismul literar narativ. Printre ele se număra Memoires of Monsieur Du Vall (Memoriile Domnului Du Vall) de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
măsură, în această aporie de discursuri aflate în competiție dintre "istoria formală și memoriu" apare și jurnalismul literar narativ. De asemenea, după Restaurare scrierile de natură biografică și portretele sociale au devenit din ce în ce mai căutate. În aceste antecedente se poate observa jurnalismul literar narativ. Printre ele se număra Memoires of Monsieur Du Vall (Memoriile Domnului Du Vall) de Walter Pope, publicat în 1670, o relatare despre un hoț chipeș care a sfârșit spânzurat. Un alt exemplu este The Life and Death of
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
citi numeroase povești despre viața tâlharilor și criminalilor, senzaționale în conținut dar în general ușor de citit" (248). Relatarea lui Settle despre irlandezul Dennis Clancie, care a sfârșit și el spânzurat, explică de ce aceste relatări pot fi considerate exemple de jurnalism literar narativ timpuriu. La fel ca și Truman Capote, care a insistat că In Cold Blood este adevărată (deși au apărut dovezi că nu a fost așa), Elkanah Settle adaugă un subtitlu cărții sale, trădând intenții similare: Unde sunt detaliate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-și vadă iubita înainte să plece (25-26). Aici, în literatura tâlharilor adevărați se pot găsi strămoșii cărții In Cold Blood. Pe de-o parte, Clancie este o poveste care are infracțiunea ca temă; pe de alta este un exemplu de jurnalism literar narativ ca gen modal. "Romanul nonficțional" pe care Truman Capote a pretins că l-a inventat nu era deloc nou. Contrastul dintre texte precum Clancie și Du Vall pe de o parte și informația sau modelul de știri discursiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Contrastul dintre texte precum Clancie și Du Vall pe de o parte și informația sau modelul de știri discursiv în ziarele aflate în dezvoltare pe de altă parte ajută la identificarea celei din urmă ca fiind o formă timpurie de jurnalism literar narativ sau cel puțin jurnalism narativ. Acest lucru este valabil chiar dacă Clancie sau Du Vall tind să fie cronologii cărora le lipsesc "caracterizarea" descrierii în detaliu care a ajuns să fie asociată cu forma modernă. Să comparăm, de exemplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Du Vall pe de o parte și informația sau modelul de știri discursiv în ziarele aflate în dezvoltare pe de altă parte ajută la identificarea celei din urmă ca fiind o formă timpurie de jurnalism literar narativ sau cel puțin jurnalism narativ. Acest lucru este valabil chiar dacă Clancie sau Du Vall tind să fie cronologii cărora le lipsesc "caracterizarea" descrierii în detaliu care a ajuns să fie asociată cu forma modernă. Să comparăm, de exemplu, pasajul de mai sus din Clancie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Liege pentru a forța olandezii să cedeze orașul Mastricht spaniolilor și orașele Hasselt și Maesryk principelui elector din Köln. Olandezii continuă să controleze aceste orașe sfidând tratatul de pace". Diferența din Clancie nu putea fi mai evidentă. În căutarea originilor jurnalismului literar narativ american este la fel de important și numărul din ce in ce mai mare al coloniilor britanice din nordul Americii. Una din cele mai dramatice relatări narative de la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost cea a Mariei White Rowlandson despre captivitatea ei petrecută
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
indieni în timpul Războiului Regelui Philip în 1676. Publicată în 1682, s-a dovedit a fi cea mai populară dintre relatările narative americane din secolul al XVII-lea. Firul narativ face parte din două genuri: ceea ce am numi astăzi memoriu și jurnalism literar narativ deoarece nu este numai îndreptat spre interior (mai ales în termeni de pietate puritană) ci și orientat spre exterior în portretul social oferit: Aici una m-a rugat să-i fac o cămașă pentru copilul ei, pentru care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care ea mi-a aruncat o mână de cenușă în ochi (140-41). Până la sfârșitul secolului al XVII-lea au fost stabilite tipare imperfecte pentru multe forme nonficționale narative moderne, inclusiv istoria, biografia, memoriul, autobiografia, jurnalul de călătorie și în final jurnalismul literar narativ. Aceste forme nu se excludeau una pe cealaltă iar granițele lor se întretăiau adeseori. Am sugerat că acest aspect este valabil pentru toate formele de nonficțiune datorită naturii sale epistemologice fluide (Hartsock 445-46). Totuși, în secolul al XVIII
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se excludeau una pe cealaltă iar granițele lor se întretăiau adeseori. Am sugerat că acest aspect este valabil pentru toate formele de nonficțiune datorită naturii sale epistemologice fluide (Hartsock 445-46). Totuși, în secolul al XVIII-lea nu acești veri ai jurnalismului literar narativ trebuie examinați constant, ci cei ai romanului și ai unui reportaj social modern aflat în dezvoltare. Începutul secolului al XVIII-lea este martorul maturizării unui jurnalism cu o preocupare socială, iar diferența dintre un astfel de jurnalism și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hartsock 445-46). Totuși, în secolul al XVIII-lea nu acești veri ai jurnalismului literar narativ trebuie examinați constant, ci cei ai romanului și ai unui reportaj social modern aflat în dezvoltare. Începutul secolului al XVIII-lea este martorul maturizării unui jurnalism cu o preocupare socială, iar diferența dintre un astfel de jurnalism și jurnalismul literar narativ timpuriu este uneori greu de sesizat. Mai mult, anticipează influența asupra practicii jurnalistice americane pe care a avut-o investigația socială la sfârșitul secolului al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai jurnalismului literar narativ trebuie examinați constant, ci cei ai romanului și ai unui reportaj social modern aflat în dezvoltare. Începutul secolului al XVIII-lea este martorul maturizării unui jurnalism cu o preocupare socială, iar diferența dintre un astfel de jurnalism și jurnalismul literar narativ timpuriu este uneori greu de sesizat. Mai mult, anticipează influența asupra practicii jurnalistice americane pe care a avut-o investigația socială la sfârșitul secolului al XIX-lea, explorată de Michael Schudson. Ar fi greșit să spunem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ trebuie examinați constant, ci cei ai romanului și ai unui reportaj social modern aflat în dezvoltare. Începutul secolului al XVIII-lea este martorul maturizării unui jurnalism cu o preocupare socială, iar diferența dintre un astfel de jurnalism și jurnalismul literar narativ timpuriu este uneori greu de sesizat. Mai mult, anticipează influența asupra practicii jurnalistice americane pe care a avut-o investigația socială la sfârșitul secolului al XIX-lea, explorată de Michael Schudson. Ar fi greșit să spunem că reportajul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Caretă și Lectică") în 1636. În mod similar, Dekker a scris din experiența proprie despre viața din închisoare în a cincea ediție din Lanthorn and Candlelight, publicată în 1616 (Bush 40). Dar odată cu apropierea secolului al XVII-lea vedem un jurnalism narativ mai dezvoltat și cu un scop social în forma schițelor despre viața londoneză ale lui Edward "Ned" Ward, publicate în London Spy, un ziar lunar apărut între 1698-1700. Într-o vreme în care reporterii erau puțin mai mult decât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor se pot compara cu gravurile de mai târziu ale lui Hogarth" (Snyder și Morris 5). Ward pare a fi un practicant al jurnalismului literar narativ de tip modern. Referința hogarthiană dezvăluie interesul lui Ward față de condițiile sociale. De exemplu, Ward a făcut turul închisorii Bridewell, amintindu-și situația unui datornic pe care l-a găsit întemnițat acolo. Mergând de la camera de lucru spre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]