13,725 matches
-
tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa, ori de câte ori se menționa cuvântul „poliție“. Bănuiesc că deprinderea asta putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fără să par pudibondă. În interior, era menținut un Întuneric de peșteră pentru a-i Îmbuna pe clienții mai vampirici, așa că m-am trezit clipind des când am ieșit iarăși la lumina zilei. La magazinul de alături aveau o uriașă lampă decorativă În formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
estetice și nu zici că și tenul e mai deschis la culoare? M-am holbat la ea uimită. — E doar o iluzie dată de reflectoare, Lesley, i-am zis cu blândețe. În zilele noastre, se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fostul ofițer e În picioare, cu sabia Învârtindu-se deasupra capului, cu urechile ciulite; cercetează fiecare Încăpere din casă, apoi iese să facă un rond prin grădină. La Întoarcere, nu reușește Întotdeauna să adoarmă la loc, și atunci aprinde o lampă de pe masă, citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl repetă fără Încetare În minte, ca să-i Înțeleagă semnificația cea mai profundă. Și căutând să ghicească În ce Împrejurări l-a putut scrie stăpânul său. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Vartan să se trezească. Nu-l mai strigă, intră direct În odaia lui. Ca să-l găsească Întins la pământ, cu gâtul negru de sânge, cu gura și cu ochii deschiși ca Într-o ultimă chemare Înăbușită. Și, pe masă, Între lampă și trusa de scris, pumnalul crimei, Înfășurat Într-o foaie mototolită, căreia Omar Îi desface marginile ca să citească: „Manuscrisul ți-a luat-o Înainte pe calea Alamutului”. XXIV Omar Khayyam și-a plâns ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai grijă, să nu-mi fugi cumva cu vreo tinerică”. Noi am râs. Pe urmă s-a servit și cafeaua. Tata și cu mine ne-am dus la culcare târziu. Stăteam întinși pe paturile noastre, eu pe cel de sus. Lampa împrăștia mai mult umbră decât lumină. Tavanul se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tău se trezise devreme, însă nu mai devreme ca mine. Îl auzisem tușind ușor. Apoi umpluse canistra cu vin în bucătărie. Era liniște peste tot în casă și mirosea a lumină. Nu cunoști tu mirosul acela. Așa e când folosești lămpi cu gaz. Electrificarea încă nu ajunsese la noi în sat. Când vine electrificarea, atunci știi că te-au civilizat și pe tine. Ai făcut încă un pas înspre o lume mai bună. De lumea mai bună se ocupau la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea orașului. După un timp am coborât, tramvaiul s-a îndepărtat și eu am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am deschis ușa, ca să strig după tata. Stăteam în sufragerie, întins pe pat, și ca să ajung cu mâna la clanța ușii, m-am opintit să mă trag înapoi, iar privirea mi s-a dus întâmplător în tavan. În aceeași secundă, lampa a început să se clatine, de fapt totul se clătina, ca în vis. Tata mi-a strigat din bucătărie să nu mă mișc, pentru că e cutremur, trebuie să aștept și nici el nu poate pleca din locul unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În toamnă, a murit Mihaela. Fusese în Parcul Central și, când a vrut să treacă strada, a fost lovită în plin de o mașină. A zburat douăzeci de metri prin aer și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de soare, ca întotdeauna la ora asta. La capătul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
traversat strada și am urcat scara până sus, la tribună. Peste tot, crengi căzute și murdărie. Curând vor începe să curățe și să pună steaguri. Nu numai aici, în întreg orașul vor atârna steaguri, de orice stâlp și de orice lampă și pe multe clădiri vor apărea lozinci scrise pe pancarte. M-am așezat sus de tot, unde în mod obișnuit stă secretarul de partid al orașului și, pe deasupra balustradei, am privit strada. Vor veni dinspre stânga, exact cum îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
respectivele fișe, și imaginea lor să se schimbe cu trecerea timpului, de la copilul zbârcit și roșu În brațele mamei sale până În ziua de astăzi, când ne Întrebăm dacă suntem Într-adevăr aceia care am fost, sau dacă vreun spirit din lampă nu ne Înlocuiește cu altă persoană cu fiecare oră care trece. Bărbatul se mișcă din nou, pare că se va trezi, dar nu, respirația Își reluă ritmul normal, aceleași treisprezece ori pe minut, mâna stângă i se odihnește pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
margini, de parcă aș fi ieșit învingătoare din cine știe ce competiție, cu încăpățânare și încredere învinsesem destinul. Îl privesc acum cu inima strânsă, încerc să depistez vreo mișcare a membrelor lui, pătura subțire, de primăvară, stă mototolită la picioarele sale, deasupra lui, lampa aceea pentru citit își pleacă inocentă capul, ca și când nu din cauza ei ne certaserăm nopți în șir. Ajunge, îi ceream eu, nu pot să dorm, iar el se enerva, dar încă citesc, nu pot să adorm fără să citesc, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
citit își pleacă inocentă capul, ca și când nu din cauza ei ne certaserăm nopți în șir. Ajunge, îi ceream eu, nu pot să dorm, iar el se enerva, dar încă citesc, nu pot să adorm fără să citesc, iar eu înjuram încet lampa aceea, urându-i viață cât mai scurtă, și uneori ieșeam din cameră cu perna și pătura în brațe, prăbușindu-mă ca un refugiat pe canapeaua din salon, iar dimineața reușea întotdeauna să fie el primul care se plânge, iar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care le iubea atât de mult nu s-ar fi găsit decât în cartea aceea veche, așa face cu toate cărțile pe care i le cumpăr, nici măcar nu le deschide, stă întins pe spate, cu ochii deschiși, chiar și noaptea, lampa de citit este aprinsă, încălzind aerul din jurul său, asemenea lumânărilor micuțe de la căpătâiul mormintelor din orașul morților, care nu fac decât să scoată și mai mult în evidență întunericul din jurul lor. În fiecare seară după ce o culc pe Noga, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele ciocăne frânturi de conversație și urlete, pași grăbiți și strigăte de fericire, dar nimic nu mă deranjează, așa cum mă deranja respirația lui Udi culcat alături de mine, lumina lămpii lui de citit, am impresia că sunt o fetiță într-o casă mare, o copilă răsfățată, concepută la bătrânețe, cu mulți frați și multe surori, cu mulți tați și multe mame, și totul în jur este plin de viață, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o lună. „Totul va fi în ordine“, îmi promitea el. N-am mai avut ce să zic. Dacă încercam să mai spun ceva, nu făceam decât să mă izolez și mai mult. Reiko oftă și î[i ridică ochii spre lampa din tavan. — N-am mai rezistat o lună. Într-o bună zi, s-a desprins din nou șurubelul. Pac! De data aceea a fost îngrozitor. Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deschisă și cu mâna la tâmplă. Lăsa impresia că verifică, cu degetele, fiecare cuvânt în parte și că vrea să se asigure că tot ce citește îi intră în cap. Picăturile de ploaie începur\ s\ se aud\ pe acoperiș. Lumina lămpii o învăluia pe Naoko, plutind în jurul ei asemenea unor particule minuscule de pudră. După lunga discuție pe care o avusesem cu Reiko, tinerețea lui Naoko m-a frapat pur și simplu. — Scuză-ne că am întârziat, spuse Reiko, mângâind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poate să mă privească în voie. Probabil că am halucinații, dar mi se pare că e înconjurat de o lumină aurie și că arată mai real decât orice altceva din această cameră; că peretele din spatele lui, ca și canapeaua și lampa, se scufundă în obscuritate, și doar el rămâne în fața ochilor mei, fixat pe retina mea ca în piatră. Îmi spune că sunt dulce și sufletistă, că-l fac să râdă așa cum niciodată n-ar fi crezut că ar mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
difuză și crepusculară. Ea părea să provină de la o fereastră mare cu două arcade, din fund, de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]