2,844 matches
-
Frusinei. L-au găsit pe Petre treaz. - Vreau să stau de vorba cu tine! Ție îți place cum arată fata mea? Acesta se uită și, într-adevăr, femeia lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vrei să îmi spui acum, te las, când simți nevoia. - Ba, am să vă spun acum, nu vreau să mai amân. Nu puteam să mai stau cu el; este un bețiv, un afemeiat și un bătăuș. L-am prins în lanul de porumb cu o femeie și tot pe mine m-a jignit și lovit. - Înțeleg că nu a fost prima dată când te-a lovit! Nu am avut ocazia să mă întâlnesc, să stau de vorbă cu el dar timpul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ții în palmă Să-i guști cu nesaț Dulceața-i de floare. Dar ea se grăbește, Nu-ți respectă dorința Și nu se ferește Să fugă cu anii Pe care-i răpește Jocul copiilor Alergam cu păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb. Un cuc în zare s-auzea, Fluier de tren se repezea! Voiam s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi, neobosit, În fum și abur clocotit! Drumuri Aș vrea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că timpul a trecut Și niciodată aceste clipe Nu am să le uit. Copilăria Când inima mă doare Și simt că nu mai pot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nr.7 Petroșani Hunedoara profesor coordonator Gherlan Monteola Școala mea în cuvinte și culori Iarna, când fluturi albi se lasă din văzduh peste pământul înghețat, primăvara, când copacii se îmbracă în haine de sărbătoare, vara, când pământul își etalează elegant lanurile de grâne aurii sau toamna, când frunzele arămii dansează cu ploaia pe muzica vântului, în orice anotimp școala mea este alături de noi, elevii, alături de dascălii care trudesc pentru a ne împărți din înțelepciunea lor sau alături de părinți, care găsesc o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
blajină a nopții, așa o vedeam eu în anii copilăriei mele, când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuței bunicilor, ca pe un joc. Atâtea dimineți! Atâtea dimineți copilărești! Și într-o clipă toți anii din urmă s-au acoperit de lanul de aur al florilor. Într-o lume lipsită de emoție sau sensibilitate, într-un univers înghețat, sufletul de copil dezgheață sufletele semenilor lui. Adolescent fiind nu înțelegi totuși că încă nu ai mintea unei persoane trecute prin viață. Acum, începe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii, Să vii c-un cal pe la chindii, Să treci prin lan: un snop de maci Tu ai alt plan?! Nu vrei să taci?! La noapte stai în grajd la cal! Nu plânge, hai, îmi cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de zi! Vrei pâine? Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spunând mereu ceva Într-o limbă pe care doar doamna Alieta o Înțelegea și cei care au plecat demult din Feldiu și nu s-au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fura și să rămâi totuși cu portmoneul plin, te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa casei cu pălăria unei ciuperci albe și gigantice În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o undă de mândrie în glas vocea. — Și la ce-l aplicăm? întrebă comandantul Felix S 23. — La agricultură, răspunse vocea. S-a constatat că, deși Teleormanul obținea producții record, la vremea culesului mari cantități de porumb dispăreau din lan. Oricât am vegheat noi, inspectorii, să nu se ia un știulete, cum ieșeam din lan, cum se lua cu sacii. Atunci s-a hotărât, pentru a-i prinde pe făptași, să devenim invizibili. Și, cum experimentul nu se putea încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. — La agricultură, răspunse vocea. S-a constatat că, deși Teleormanul obținea producții record, la vremea culesului mari cantități de porumb dispăreau din lan. Oricât am vegheat noi, inspectorii, să nu se ia un știulete, cum ieșeam din lan, cum se lua cu sacii. Atunci s-a hotărât, pentru a-i prinde pe făptași, să devenim invizibili. Și, cum experimentul nu se putea încerca pe Pământ din cauza efectelor secundare ale lui - stare de mahmureală a populației din jurul experimentului, dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-ntoarse responsabilul satelitului în direcția scaunului gol -, dumneavoastră tot nu vă vedeți, puteți rămâne. — Cum să rămân în halul ăsta? se auzi vocea. Decât să nu mă văd aici, mai bine nu mă văd pe Pământ. Se lăsă tăcerea. Doar lanurile de rapiță se auzeau de-afară foșnind. Să plecăm, spuse deodată comandantul Felix. Cu cât ajungem mai repede acasă, cu atât aveți o șansă mai mare să vină cineva după voi. Se ridicară cu toții și ieșiră. La scara navei, Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ia stați puțin! făcu pilotul, ascultând. Se-aude ceva. Comandantul ciuli urechile. Se auzea într-adevăr un zgomot crescând, un fel de duduit. După un minut, îi zăriră sursa. — Ei, drăcie! exclamă comandantul. De după un pâlc de salcâmi din capătul lanului cu orz se ivi, venind spre ei, un tractor. Episodul 5 Tractoristul Când tractorul ajunse cam la treizeci de metri, uimirea celor doi pământeni, în loc să scadă, spori: la volanul autovehiculului nu stătea nimic care să sugereze o ființă extraterestră, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă, apoi opri motorul și sări de pe scaun jos în lan, apropiindu-se prudent. — Aciobăniței Ion, comandant de navă, spuse Aciobăniței, întinzând mâna. El e tovarășul meu, pilotul Amărășteanu Vasile. — K.M. 273, răspunse tractoristul, dând mâna. — Am fost luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se trăiește? — Din partea asta, să n-aveți probleme, spuse tractoristul. Viața e minunată, trăim foarte corect. Dacă o să vă faceți treaba bine, n-o să vă-ntrebe nimeni de ce nu sunteți mediocri. Episodul 7 La cantină În clipa aceea, peste întregul lan, plutind în forță, se auzi apelul: „Toată lumea la masă!”. Cei doi pământeni tresăriră, uitându-se în jur. — Ce-a fost asta? întrebă comandantul Aciobăniței. — E difuzorul nostru cu rază lungă de acțiune, spuse, neascunzându-și mândria, tractoristul. Patru ani am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doi pământeni, după un schimb îngrijorat de priviri, porniră după el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca și cum ar fi vrut să-i atingă ultimele raze. Când și-a lăsat mâinile în jos, ajutoarele au început să cânte un cântec care invoca luna cu prilejul recoltei orzului. Versurile repetau o profeție antică. Când fiecare fir din fiecare lan de orz va avea douăzeci și șapte de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci va fi odihnă pentru cei trudiți și răul va pieri din lume cum pier stelele când răsare soarele. Ultimele sunete s-au auzit exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un sfert de ceas soldații se opriră. Auta întrebă: - Vreți să facem popas? Eu cred că putem ajunge înainte de amurg. Mai bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]