3,366 matches
-
un soi de frică nedeslușită în suflet, ca atunci când, deși îți merge bine, te aștepți la ce-i mai rău. Frica a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Oamenii și-au scos paturile în stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la sare și ulei. „Ce ne facem, vecine?“, îl întreabă domnul Piscălescu pe domnul Mușuroi. Domnul Mușuroi doarme pe palier, în fața liftului. N-ai cum să-l clintești. Nici la serviciu nu se mai duce, de frică să nu-și mute altul patul în locul lui, iar el să se culce pe acoperiș. Al dracului, domnul Mușuroi! Și aici are noroc. Casa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și nu știi să citești. Uite ce spune aici: paraziți. Să văd eu că scrie o dată râie și-l mut pe doctor automat din țară, la șobolani și la gândaci“. Ajuns acasă, la bloc, Popescu a lipit pe oglinda din lift un avertisment: „Atenție mărită, în cartier s-au semnalat cazuri de râie“. Și a semnat: „În cunoștință directă de cauză, vecinul dvs., C. Popescu“. După un ceas, când a coborât să ia o pâine, biletul era tot acolo, lipit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându-și fiecare locul stabilit din ajun de către organizatorii pelerinajului. Bolnavii pe cărucioare sunt urcați cu liftul și așezați pe paturi; ceilalți bolnavi și însoțitorii iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor transporta non-stop până la Lourdes cale de cca. 3000 km., timp de două zile, au urcat în cabină. Împreună cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se afla Serviciul de Moravuri, m-am pomenit nas în nas cu Vally. Prin urmare, și el... Bineînțeles că ne-am recunoscut și ne-am bucurat. — A, prin urmare vă cunoașteți?! chicoti Radu Marin, care era și el prezent în lift. Da, am fost colegi de facultate! În general însă, în cele douăsprezece zile de Prefectură nu prea am fost deranjat cu interogatorii. Pesemne că situația mea „excepțională“ de grevist juca un rol în treaba aceasta. Ziua ne-o petreceam șezând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te apuci să-i faci rapid inventarul. Accept cu plăcere provocarea. Iarna canadiană și căldura lecturii Biblioteca de științe sociale a Universității Laval, Québec, Canada. Circa două milionae de volume în libre-service, etalate de-a lungul a cinci etaje. Trei lifturi rapide. Marcaje speciale, în relief, trasate de-a lungul holurilor de acces pentru cei cu acuitate vizuală redusă. Nucleul inițial este constituit de fosta bibliotecă a seminarului catolic din Québec, ceea ce explică prezența oarecum neașteptată a unor cărți magnifice cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a servit ca pension pentru seminariștii catolici) a fost montată o ușă automată hipersofisticată, special creată pentru persoanele cu handicap. În Canada aceștia posedă un pass electornic special, care le permite să deschidă tot, de la ușa toaletei la cea a liftului, totul cu prioritate, bineînțeles. Dar dracul își vâră coada mereu, iar sistemul de deschidere al sas-ului dublu, așa cum se poartă în Canada din cauza frigului, este mai mereu în pană. O echipă de tehnicieni repară tot timpul ușa asta. Mi-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac o excepție. Este un coșmar groaznic, fascinant prin poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la fel ca pământul uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din gură. Ce-ar fi să cazi, aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu mai ajungi la hotel...”. Am dus-o așa - chiar mai dur - până în liftul hotelului, rugându-mă propriu-zis, pe dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele mai nerușinate cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spus de pe alt tărâm. Maladia se fixă, mai mult ca sigur, pe drumul dintre mașină și camera mea de hotel, unde am urcat în așteptarea lor; nu erau în hol, nu-i găsisem la restaurant (era ora prânzului!), am luat liftul privind-o câteva secunde lungi pe liftiera care „mă adusese mai mult mort decât viu”, ea îndemnându-mă din bărbie să nu o mai privesc, am ajuns în cameră, m-am trântit pe pat și m-a cuprins din nou
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la cafea, liftul care se blocase în drumul spre sală și mai ales ființele ce respirau în preajmă: anesteziștii care nu-și mișcau curul, asistentele care aterizaseră acolo de la șantan, pacienții care-și rupseseră oasele de boi ce erau. N-am aflat decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nu înțeleg nici azi cum de nu se murea mai des în sala aia. Sălile de operații, a mea printre ele - erau presărate de-a lungul peretelui exterior al secției de terapie intensivă, fără mai multe uși, fără filtre. De la lift (deci din curte) intrai, cu un ciubuc minim, până în oricare sală. Nu intra oricine, dar intrau destui. Așa încât se opera adesea cu rudele pacientului, înfășurate în inutile pelerine cenușii, la ușă. Când omul de pe masă sughița, sughița tot neamul; când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
adio. Am cunoscut la scurtă vreme biblioteci cu adevărat spectaculoase, deschise tuturor sau hiperprivate, specializate sau cu de toate pentru toți, vechi și foarte noi, bine strunite sau diseminând vicios. Am călătorit cu bibliomobilul prin subterane, m-am dat cu liftul de sticlă printre rafturi de oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dar nu în delegație (cum crede nevasta), ci la amantă, adică dă colțul blocului, intră pe ușa din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4 și sună ; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă și privirea îi rămâne agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze și să-l folosească, punându-și în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămânțare... La sfârșit, doctorița borțoasă urcă opintit scările blocului în care stă (liftul nu merge), se descalță de pantofii cu toc pe care-i purta (să nu știe ea că balerinii cu talpă plată fac gravida relaxată ?) și, tocmai pe când se pregătește să se relaxeze cu televizorul (dar televizorul, nefiind balerin cu talpa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
perdea și tot așa...), țârrr la ușă : pictorul ! Ea nu deschide, de-a dracu, îl lasă să sune lung de câteva ori (orice comparație cu capodopera hollywoodiană Moștenitoarea, cu Olivia de Havilland, este nulă și neavenită !), el pleacă trântind ușa liftului (între timp se reparase), ea deschide, găsește portretul ei (pictorul avea mania de-a face portrete femeilor de care se despărțea), se duce la fereastră și-l vede plecând la braț cu o alta (în cinci secunde ajunsese deja la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
reparase), ea deschide, găsește portretul ei (pictorul avea mania de-a face portrete femeilor de care se despărțea), se duce la fereastră și-l vede plecând la braț cu o alta (în cinci secunde ajunsese deja la parter, semn că liftul se reparase pe bune), ea se întoarce spre spectator și zâmbește ambiguu : Dacă vă-ntrebați cum zâmbește spectatorul după ce scapă de tortura acestui film, o să vă spun : ca-n desenele animate, când bietul Tom primește o bâtă în cap, dacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nouvelle Vague. Era ca și cum ar fi livrat Partidului carnetul de partid învelit în hârtie fină, capitalistă. Caz extrem de decalaj între fond și formă, Duminică la ora 6 trezește în memoria oricărui cinefil la curent cu cinematograful epocii respective dejà-vu-uri formale : liftul care urcă și coboară în anumite răstimpuri ale poveștii, ca un laitmotiv vizual, este un împrumut direct din Hiroshima mon amour ; finalul pe malul mării, în care tânărul urmărit de Siguranță este încolțit de agenții acesteia ca-ntr-un huis
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu locuința, cînd voi veni de la spital să am unde sta mai ca lumea, cu-atît mai mult cu cît vreo două luni voi merge în cîrje. Locuința ce-o voi primi la blocul-turn va fi tocmai ce-mi trebuie: două lifturi, alimentara în stînga, librăria în dreapta... În fața mea, pe culoarul de la parter, merg două femei spre colțul unde sînt ușile celor trei lifturi. Una din femei e inginera-șefă a combinatului, Brîndușa Roman; mă observă și-mi face un semn autoritar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voi merge în cîrje. Locuința ce-o voi primi la blocul-turn va fi tocmai ce-mi trebuie: două lifturi, alimentara în stînga, librăria în dreapta... În fața mea, pe culoarul de la parter, merg două femei spre colțul unde sînt ușile celor trei lifturi. Una din femei e inginera-șefă a combinatului, Brîndușa Roman; mă observă și-mi face un semn autoritar să mă apropii de ea. Am impresia că semnul nu-i pentru mine și întorc capul să văd dacă nu e careva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tone! Treaba e foarte serioasă și nu pot să-ți vorbesc mai mult prin telefon. Mulțumesc, sărut mîinile! Închid telefonul înainte ca Liliana să mai zică ceva, iau agenda din mîna delegatei, îi dau comanda și o conduc pînă la lift. La etajul zece, a doua ușă pe stînga, îi spun. Mulțumesc, îmi surîde ea. Nu uita ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din mîna delegatei, îi dau comanda și o conduc pînă la lift. La etajul zece, a doua ușă pe stînga, îi spun. Mulțumesc, îmi surîde ea. Nu uita ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la lift. La etajul zece, a doua ușă pe stînga, îi spun. Mulțumesc, îmi surîde ea. Nu uita ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]