2,632 matches
-
îmbogățire cu numeroase cuvinte a limbilor comunităților care au cunoscut asemenea fenomene. Prin urmare, avînd un nume și deosebindu-le prin denumirile lor, omul are conștiința cunoașterii obiectelor, pe care astfel nu le poate confunda și, din constatarea acestei situații, lingvistul austriac Hugo S c h u c h a r t a propus, la începutul secolului al XX-lea, metoda de cercetare "cuvinte și lucruri" (Wörter und Sachen), destinată aflării modului în care limbile detaliază, prin denumirile lor, componentele realității
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate face distincție între semnificația și valoarea cuvîntului, aceasta din urmă, valoarea, fiind dată de ambianța lingvistică ce determină o anumită poziție a semnificației cuvîntului în limbă și în vorbire (sinonime, antonime, paronime, contex-te). De aceea, la acest lingvist, valorile sînt diferențieri pure, definibile negativ, prin raporturile cu alte elemente ale sistemului, iar nu pozitiv, prin conținutul propriu. În același mod, valorile gramaticale sînt variantele pe care le pot concretiza, în diferite limbi, categoriile gramaticale, în ulti-mă instanță, deci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
imanente limbii au fost susținute insistent de un curent manifestat în lingvistica americană din prima jumătate a secolului al XX-lea, ai cărui corifei au fost Edward S a p i r și Benjamin Lee W h o r f, lingviști potrivit cărora limba este un sistem închis de simboluri, care, în virtutea structurii ei, determină modul de gîndire și de comportare a oamenilor. În ultimă instanță, se poate constata că filozofarea poate avea două dependențe: una care privește individul cugetător creator
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alcătuiește texte cu ajutorul cuvintelor. De altfel, arată Coșeriu, cei care caută filozofia într-o limbă își aleg cuvintele care le convin potrivit ideilor lor și nu interpretează orice cuvînt, deși, pentru vorbitor, toate cuvintele au același statut. Totuși, concede acest lingvist, "există într-o limbă anumite cuvinte care pot fi dezvoltate și interpretate în sens filozofic" și de la care se poate pleca în abordarea filozofică, dar aceasta nu înseamnă că ele însele sînt filozofice și nici că dacă se pornește de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă printr-o aderență comună la filozofia hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în primul rînd de la dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun problemele lingviștii și semioticienii, precum și natura întrebărilor pe care le pun, nu sînt decît eforturi sterile de a priva omul de rațiune 406
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în primul rînd de la dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun problemele lingviștii și semioticienii, precum și natura întrebărilor pe care le pun, nu sînt decît eforturi sterile de a priva omul de rațiune 406. Din punct de vedere filozofic, se poate constata că Noica se folosește de "cotitura lingvistică" din gîndirea secolului al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin simpla antrenare în procesul de comunicare curentă. O formă obișnuită a acestui aspect decurge din latura teoretică de cercetare a limbii și de observare a faptului că este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Textlinguistik, p. 37. 71 Ibidem, p. 10. 72 Asupra fenomenului actualizării, vezi Charles Bally, Linguistique générale et linguistique française, Quatrième édition revue et corrigée, Edition Francke, Berne, 1965, p. 77-100. Coșeriu comentează și critică aspru, în repetate rînduri, opiniile acestui lingvist. 73 Dacă se are în vedere semnul lingvistic MINGE, de exemplu, din punctul de vedere al limbii, semnificația (și noțiunea) este "obiect de obicei sferic, adesea elastic, folosit la diferite jocuri (sportive)", unde, prin indicarea semelor (notelor) de bază se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pentru tipurile de enunț, vezi Otto Jespersen, La Philosophie de la grammaire, Les Editions de Minuit, Paris, 1971, p. 429-445. 79 Sintagma act de vorbire a fost întrebuințată prima dată de Karl B ü h l e r (Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Philippide a făcut o amplă prezentare a problemei și a analizat pe larg conținutul cunceptului, realizînd și un istoric al lui. Probabil, Coșeriu a intenționat să aducă în atenție, pentru a combate, numai forma inacceptabilă a teoriei, așa cum apare la lingvistul olandez. 200 Vezi, Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 80. 201 Așa cum se întîmplă, de exemplu, în pronunția multor români a celor doi e, cu valoare fonologică în limba engleză: sg. man, pl. men. 202 Eugeniu Coșeriu, Sicronie, diacronie și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
232 J. M. Bochenski, op. cit., p. 20. 233 J. M. Bochenski, op. cit., p. 104. 234 Există slujitori ai catedrei, de exemplu, care, din incultură și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor, opinia argumentată a lingvistului este deseori nesocotită în problemele normării limbii, agresiunea literaților, îndeosebi a criticilor literari, producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a făcut ca, intrarea în secolul al XXI-lea să-i găsească pe români în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Polirom, Iași, 1999, p. 23-32. 282 G. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, Introducere, p. 15-26. 283 În mod eronat, Titu Maiorescu susținea că fizica este o știință cu desăvîrșire descriptivă (teoretică și inactivă) și cerea filologului (= lingvistului) o asemenea atitudine pur descriptivă în raport cu limba (vezi Titu Maiorescu, Critice, Editura pentru Literatură, 1967, vol. I, p. 108-109). 284 Situații de acest tip s-au manifestat în mai multe rînduri în cultura română: în 1904, cînd s-au păstrat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iubiri, îngr. Crișu Dascălu, Timișoara, 1998 (în colaborare cu Cristina Tănase). Repere bibliografice: Teatrul românesc din Ardeal și Banat, îngr. A. Buteanu, Timișoara, 1944, 402; Alexandru Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 314; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999). Dicționar bibliografic, Timișoara, 2000, 216-217; Mélanges offerts au professeur Eugen Tănase, coordonator Maria Țenchea, Timișoara, 2001. E. M., G. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
și, totodată, mărind gradul de legitimitate a deciziilor comunitare, deoarece membrii PE sunt aleși în mod direct de către populația statelor UE. Pentru procedura respectivă sunt niște dispoziții generale care în primul rând menționează faptul că: textul este pus de către juriștii lingviști ai Parlamentului European și Consiliului în comun acord. După adoptarea actului legislativ în codecizie de către Parlamentul European și Consiliu textul este supus semnăturii Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului, la fel și Secretarilor Generali ai acestor două instituții. Textul astfel
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
perturbațiile posibile ce apar în transmiterea unui mesaj între emițător și destinatar. Claude E. Shannon și Waren Weaver au dat formularea definitivă a acestui model în lucrarea The mathematical Theory of Communication. Pe lângă perturbațiile datorate transmisiei, codificării sau decodificării mesajului, lingviștii au mai adăugat alte două: zgomotul semantic, perturbația care apare invariabil între sursă și canalul de transmisie, și receptorul semantic, unde noi pierderi sau perturbații sunt cauzate de deficiențe mai mult sau mai puțin importante ale destinatarului. Cu aceste adăugiri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
maestrul Camil Ressu, și la clasa de pian cu concertista Lidia Cristian. Avînd însă cetățenia elvețiană, expulzarea mă duce la Zürich unde studiez limbile romanice, cu materia principală franceza. Îl venerez pe Théophile Spoerri, profesorul de literatură, iar Arnold Steiger, lingvistul șef de catedră, e interesat de limba română. Căci e singura limbă neolatină din estul european, păstrătoarea aspectelor dispărute la surorile ei din Occident. Pot scrie astfel, ca teză de doctorat, Existence poétique de Bacovia, în l955. Ploile și plumbul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înapoi", el pune în evidență o realitate culturală și lingvistică care nu are absolut niciun motiv să stârnească ilaritate sau bășcălie valahă dizolvantă. Nu e, în egală măsură, argument că ar fi vorba de limbi diferite, ci, doar, de ceea ce lingviștii descriu drept particularități ale unui grai. Tot pe același palier mai trebuie, totuși, subliniat ceva. De peste cinci decenii rușii au fost coloniști privilegiați, cărora li s-au oferit casele cele mai bune, slujbele cele mai importante, pensiile cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
noastre cuvinte și să cultivăm cu grijă limba și cultura pe care le moștenim ca pe o zestre prețioasă de la înaintași și să le cultivăm continuu. Aceste fapt se și realizează în lume de un număr apreciabil de teoreticieni (filosofi, lingviști, esteticieni etc.) grupați în diferite școli, curente și tendințe în care își consacră energia și cunoștințele studierii limbii. Printre aceștia îi amintim pe Ferdinand de Saussure, Roman Jakobson, Jean Piaget, Émil Benveniste, Jacques Claret, R. Rosetti, Tatiana Slama Cazacu, U
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
omisiune sînt privite cu mai multă îndulgență decît cele propriu-zise; de asemenea, ele oferă adversarului mai puține posibilități de a ataca punctele vulnerabile. În tribunale se așteaptă și se deplînge prezența minciunii. Astfel, de exemplu, Ethel Albert (1972:88), un lingvist american care în anii '50 a lucrat în estul Africii în orașul Burundi, afirmă despre tribunale că: Se presupune că interesul propriu și amestecul sentimentelor adversarilor și martorilor îi va îndemna să depună mărturii false, să exagereze pagubele sau să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcăli nu depinde întotdeauna de adevărul sau neadevărul existent în ceea ce se spune. Contrastul între neverosimil și fals sau între veridicitate și adevăr se manifestă în numeroase contexte, însă nicăieri nu se distinge mai clar decît în ceea ce numim "ficțiune". Lingvistul John Searle (1975:325) observă că: Faptul că limbajul oferă posibilitatea existenței ficțiunii este, în definitiv, un lucru ciudat, neobișnuit și uimitor. Dînd termenului "ficțiune" o definiție mai largă, această posibilitate poate fi considerată un atribut al societății umane. Totuși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Armanca, Dreptul de-a povesti, O, 1987, 19; Adrian Dinu Rachieru, „Pragul”, AST, 1987, 9; Cornel Ungureanu, Saltimbancii și eroii, O, 1990, 44; Ruja, Parte, I, 126-131, II, 34-36; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 147-149; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara, 2000, 208-209. L. P. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
pământ și apă” din cunoscutul vers din Scrisoarea III de M. Eminescu, nu este vorba de o simplă metaforă, ci de expresia unei mentalități magice. Om de o exemplară intransigență și demnitate, învățat cu o riguroasă formație științifică, poliglot și lingvist de prestigiu, cunoscător profund al culturii populare sud-est europene și comparatist neîntrecut, profesorul Petru Caraman a realizat o operă care îl recomandă a fi cel mai de seamă etnolog român și, totodată, un cercetător din elita specialiștilor europeni în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
în Moravia a găsit Walaska cu 150000 de valaski/valahi, Moldova istorică și Țara Românească, Ardealul și Ungaria, Bulgaria și locurile locuite de aromâni. Nu ne-am pierdut niciodată de glia străbună așa cum mint cu ură și venin istoricii și lingviștii români dar și de aiurea! Platon spune că în regatul lui Atlas care domnise peste hiperboreenii din nordul Traciei au existat cele mai vechi legi de origine divină scrise pe o coloană de ara-mă, de unde s-a păstrat la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
e acoperit de lung păr. Doar la puțini mai găsești vreo urmă de limbă grecească, Schimonosită și ea de al barbarului glas. Printre norodul de aici nu se află nici unul să poată Spune în graiul latin cel mai simplu cuvînt.” Lingviștii români și istoricii din aceeași tagmă spun că toți geții știau să behăie nu-mai după cum se cînta și se auzea la Roma! Pîrvan în nebunia lui tracistă și a trădă- rii de Neam și Țară clocită în șărpărie sionistă, spune
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]