4,594 matches
-
1858) privind statutul Principatelor Dunărene. Ibidem, p. 1193. 6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat de Sir John Russell. Lord locotenent al Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul de coaliție
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat de Sir John Russell. Lord locotenent al Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul de coaliție Aberdeen-Russell (1852-1858), calitate în care a participat la Congresul de Pace de la Paris (1856) și la Conferința de la Londra pentru
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
ministru de externe în intervalul 1865-1866 și în 1868. În același an (1868) este însărcinat cu misiuni speciale la Torino și la Roma, într-o perioadă când procesul de unificare a Italiei se apropia de sfârșit. Ibidem, pp. 231-232. 7 Lordul Cowley. Henry Wellesley, primul conte Cowley (1804-1884), diplomat britanic. Fiu al baronului lord Cowley și nepot al ducelui de Wellington. Atașat la Viena (1824), apoi ministru pentru cantoanele elvețiene confederate (1848) și pentru Confederația Germanică la Frankfurt (1851). Ambasador al
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
este însărcinat cu misiuni speciale la Torino și la Roma, într-o perioadă când procesul de unificare a Italiei se apropia de sfârșit. Ibidem, pp. 231-232. 7 Lordul Cowley. Henry Wellesley, primul conte Cowley (1804-1884), diplomat britanic. Fiu al baronului lord Cowley și nepot al ducelui de Wellington. Atașat la Viena (1824), apoi ministru pentru cantoanele elvețiene confederate (1848) și pentru Confederația Germanică la Frankfurt (1851). Ambasador al Marii Britanii la Paris (1852-1867). A fost plenipotențiar al Regatului Unit la Congresul de la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainargi), Principatele Dunărene ale Moldovei și Țării Românești. Principatele Unite a fost denumirea noii entități statale în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Din anul 1870, în raporturile politice internaționale este folosită denumirea oficială de România. 16 Lordul Granville. George Leveson-Gower, al II-lea conte Granville (1815-1891). Om politic, de stat și diplomat britanic, fiul primului conte Granville, fost ambasador la Sankt Petersburg, Bruxelles și Paris, în intervalele 1804-1824 și 1827-1841. A intrat în Camera Comunelor în 1848
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
britanic, fiul primului conte Granville, fost ambasador la Sankt Petersburg, Bruxelles și Paris, în intervalele 1804-1824 și 1827-1841. A intrat în Camera Comunelor în 1848, în rândurile Partidului Liberal (Whig). A fost subsecretar de stat la Afacerile Străine în guvernul lordului Melbourne A fost apoi vicepreședinte al Ministerului Comerțului. În 1851 i-a succedat lordului Palmerson ca titular al portofoliului Afacerilor Străine până la înfrângerea electorală a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
intervalele 1804-1824 și 1827-1841. A intrat în Camera Comunelor în 1848, în rândurile Partidului Liberal (Whig). A fost subsecretar de stat la Afacerile Străine în guvernul lordului Melbourne A fost apoi vicepreședinte al Ministerului Comerțului. În 1851 i-a succedat lordului Palmerson ca titular al portofoliului Afacerilor Străine până la înfrângerea electorală a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui an, Granville a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
rândurile Partidului Liberal (Whig). A fost subsecretar de stat la Afacerile Străine în guvernul lordului Melbourne A fost apoi vicepreședinte al Ministerului Comerțului. În 1851 i-a succedat lordului Palmerson ca titular al portofoliului Afacerilor Străine până la înfrângerea electorală a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui an, Granville a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster, în 1854. A fost din nou președinte al Consiliului, atunci când lordul Palmerston
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
subsecretar de stat la Afacerile Străine în guvernul lordului Melbourne A fost apoi vicepreședinte al Ministerului Comerțului. În 1851 i-a succedat lordului Palmerson ca titular al portofoliului Afacerilor Străine până la înfrângerea electorală a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui an, Granville a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster, în 1854. A fost din nou președinte al Consiliului, atunci când lordul Palmerston deveni din nou prim-ministru, în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui an, Granville a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster, în 1854. A fost din nou președinte al Consiliului, atunci când lordul Palmerston deveni din nou prim-ministru, în 1855. În 1859, regina Victoria, agasată de rivalitatea permanentă dintre lorzii Palmerston și Russell, i-a încredințat lui Granville formarea unui nou cabinet, pe care acesta însă nu l-a putut constitui. A
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster, în 1854. A fost din nou președinte al Consiliului, atunci când lordul Palmerston deveni din nou prim-ministru, în 1855. În 1859, regina Victoria, agasată de rivalitatea permanentă dintre lorzii Palmerston și Russell, i-a încredințat lui Granville formarea unui nou cabinet, pe care acesta însă nu l-a putut constitui. A făcut-o în schimb Palmerston, Granville fiind din nou președintele Consiliului. După doi ani petrecuți în opoziție (1866-1868
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Ewart Gladstone (1868). A fost ministru de stat al Afacerilor Străine în perioadele 1870-1874 și 1880-1885. În februarie-martie 1883, în această calitate, a prezidat lucrările Conferinței de la Londra asupra Dunării. În 1885, Gladstone l-a înlocuit la Afacerile Străine cu lordul Rosebery, numindu-l în schimb ministru al Coloniilor. Vreme de 35 de ani, lordul Granville a fost cancelarul Universității din Londra. În A.F. Frangulis (coordonator), op. cit., pp. 416-417. 17 Camille Barrère. Pierre-Eugène-Camille Barrère (1851-1940). Diplomat francez. Delegatul Franței în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și 1880-1885. În februarie-martie 1883, în această calitate, a prezidat lucrările Conferinței de la Londra asupra Dunării. În 1885, Gladstone l-a înlocuit la Afacerile Străine cu lordul Rosebery, numindu-l în schimb ministru al Coloniilor. Vreme de 35 de ani, lordul Granville a fost cancelarul Universității din Londra. În A.F. Frangulis (coordonator), op. cit., pp. 416-417. 17 Camille Barrère. Pierre-Eugène-Camille Barrère (1851-1940). Diplomat francez. Delegatul Franței în Comisia Europeană a Dunării (1880). Ministru plenipotențiar (1882), calitate în care a semnat, la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
tr.). * Adică 16 nave britanice de război raportate la 10 germane (n. tr.). * Trebuie să o aduc mai întâi înaintea Cabinetului. ** Până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, limba franceză a fost limba diplomatică a vremii (n. tr.). *** Camera Lorzilor (n. tr.). * Adică Partidul Liberal sau Whig (n. tr.). ** Casa de vacanță, cabana (n. tr.). * Adică un om vesel, vioi, tonic, care se bucură de viața trăită din plin (n. tr.). * Doamna Margot Asquith, autoare a unei autobiografii de referință
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
ci în baza legii regelui englez, depinzînd de acesta. Astfel a fost deschisă calea spre deposedarea de pămînturi a irlandezilor. În iunie 1541, Henric al VIII-lea a fost declarat rege al Irlandei de către Parlamentul irlandez reunit sub autoritatea unui lord deputat (Lord-deputy), înlocuitorul regelui în insula. Nobilii irlandezi gaelici au crezut că acest titlu va rămîne la fel de ineficient și teoretic cum fusese pînă atunci, insă s-au înșelat. În legea prin care Henric al VIII-lea era recunoscut drept rege
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Anglia. O expediție navală spaniolă condusă de Don Juan de Aguila, în loc să aleagă Nordul, fieful rebelilor, a ajuns în septembrie 1601 în sudul Irlandei, debarcînd la Kinsale. Obligați să traverseze toată țara pentru a face joncțiunea cu spaniolii asediați de lordul Mountjoy, ulsterienii au fost învinși de englezi lîngă portul asediat, din cauza oboselii și a lipsei de experiență în luptele în cîmp deschis. O'Neill s-a predat lui Mountjoy și a fost grațiat, spre stupefacția multor englezi împotriva cărora luptase
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
II-lea, în 1685, pe tronul Angliei s-a suit fratele acestuia, Iacob al II-lea (1685-1688), care nu și-a ascuns preferință pentru religia catolică. În Irlanda, Iacob al II-lea l-a numit, în 1687, în funcția de Lord Deputy pe Richard Talbot, conte de Tyrconnel, un nobil gaelic catolic care a epurat administrația de protestanți, înlocuindu-i cu catolici. Speranțele catolicilor într-o restabilire a status-quo-ului din 1641 au crescut. Parlamentul englez nu a acceptat un suveran și
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Directoratul Național al Irlandezilor Uniți din întreaga Irlanda, cu sediul la Dublin. Acțiunea Irlandezilor Uniți a fost grevata de puternică infiltrare în cadrul mișcării a informatorilor autorităților locale engleze. Din cauza trădărilor succesive, întregul Directorat Național a fost arestat, iar conducătorul acestuia, lordul Edward Fitzgerald, a fost împușcat mortal în timpul altercației care a precedat arestarea. În lipsa unei coordonări centrale, revoltă s-a limitat la cîteva focare locale. Unul dintre acestea a fost în provincia Leinster, unde rebeliunea a luat o turnură sectara, mai
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
unificare a fost votată de către elită politică protestanta din ambele Camere ale Parlamentului Irlandez în august 1800. În conformitate cu această lege, Irlanda era integrată în sistemul juridic, comercial, politic (cu o sută de deputati în Camera Comunelor de la Westminster, precum și patru lorzi spirituali și douăzeci și opt temporali în Camera Lorzilor), economic, religios (cele două biserici protestante erau unite) și militar al Mării Britanii. Puterea executivă a continuat să fie deținută de către un Lord Lieutenant, reprezentantul regelui în Irlanda. El era ajutat de un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
protestanta din ambele Camere ale Parlamentului Irlandez în august 1800. În conformitate cu această lege, Irlanda era integrată în sistemul juridic, comercial, politic (cu o sută de deputati în Camera Comunelor de la Westminster, precum și patru lorzi spirituali și douăzeci și opt temporali în Camera Lorzilor), economic, religios (cele două biserici protestante erau unite) și militar al Mării Britanii. Puterea executivă a continuat să fie deținută de către un Lord Lieutenant, reprezentantul regelui în Irlanda. El era ajutat de un prim-secretar (Chief Secretary), însărcinat cu problemele
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
sută de deputati în Camera Comunelor de la Westminster, precum și patru lorzi spirituali și douăzeci și opt temporali în Camera Lorzilor), economic, religios (cele două biserici protestante erau unite) și militar al Mării Britanii. Puterea executivă a continuat să fie deținută de către un Lord Lieutenant, reprezentantul regelui în Irlanda. El era ajutat de un prim-secretar (Chief Secretary), însărcinat cu problemele de securitate și ordine publică și care avea în subordine trei subsecretari de stat. Sediul birocrației engleze în Irlanda devenea Castelul Dublinului, centrul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Partree din comitatul Galway scria că "marea majoritate a săracilor suferinzi de foame care se află aici așteaptă doar că moartea să-i salveze de la suferință". În orășelul Ballinrobe din același comitat, trupuri moarte se aflau pretutindeni. În această perioadă, lordul John Russel declară parlamentarilor de la Westminster: "Nu cred că aceste Camere ar putea face ceva pentru a împiedica actuala stare de lucruri din Irlanda". Cineva din Ballinrobe scria în aceeași lună (mai 1849) că "blestemul lui Russel, măi groaznic decît
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
state de plată în închisorile engleze, a pus, în anul 1879, bazele Ligii Pămîntului (Land League). Principalul scop al Ligii era micșorarea rentelor și evitarea evacuărilor. La una din adunările Ligii, a luat cuvîntul și Charles Stewart Parnell. Fiul unui lord englez stabilit în Irlanda și al unei americance, Parnell și-a desăvîrșit studiile la Cambridge. În 1875, în urma unor alegeri parțiale din comitatul Meath, Parnell a fost ales în Camera Comunelor, la doar 29 de ani. În octombrie 1879, Parnell
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
folosirii influenței sale pentru a obtine încetarea violențelor, Parnell obținea promisiunea guvernului englez de revizuire a sistemului agrar din Irlanda, de asemenea el a fost eliberat din închisoare. La numai două zile de la semnarea acordului, secretarul de stat pentru Irlanda, lordul Frederick Caverndish, a fost asasinat de o mică și necunoscută grupare numită "Invincibilii", desprinsa din I.R.B. și adversara a politicii dusă de Parnell. Crimă a avut consecințe nefaste asupra politicii de colaborare cu Partidul Liberal. Acesta nu mai avea deloc
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în anul 1894, în Camera Comunelor cel de-al doilea proiect de lege asupra autonomiei Irlandei. Acesta era diferit față de primul deoarece reținea reprezentarea irlandeză la Westminster. Proiectul a fost adoptat de Cameră Comunelor dar a fost respins de Cameră Lorzilor. În 1895, Gladstone s-a retras din viața politică, dezamăgit de repetatele insuccese în problema irlandeză. La alegerile generale din același an, liberalii au fost zdrobiți de coaliția dintre unioniștii liberali și conservatori. Liderul conservator Salisbury a devenit prim-ministru
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]