547,468 matches
-
2007 Lari Mari Pe Dante, un mic bronz, îl am pe-un scrin, De vreun pătrar de veac, sub foi de laur, Primit în dar, bust. Iar într-un raft țin Le Rime di Petrarca, alt tezaur. Pot să-mi iau aere de florentin, După orașul editurii faur, Opt-sute-nouă-ș-unu anul. Și-n Conclav, cum, nalt! Ca-ntre veneți un maur. Voi instala și-o Vita nuova-n față. Brusc Laura, lin Beatrice - vor, O rază, prinde, azi întâia oară. Cu care nu
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
faptă pentru care unul era iertat, altul putea fi aruncat în sulițe. Prefectul considera asta o barbarie dar, leneș fiind, nu voia să se amestece. În acea zi, spre alungarea plictiselii lui, se părea că va avea un proces important. Luă loc cu măreția necesară în jilțul de onoare, iar Hunarus, ca translator și asesor, se așeză alături. Soldații romani din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
de complet ceru amănunte, gîndindu-se să-l achite și-apoi să-i cea-ră recunoștință. Dar nu aceasta era vina principală. Nenorocitul băgase toate economiile familiei, schimbate în sesterți, într-un fel de joc în care oricine punea o sumă, o lua înzecit peste o lună. La acest punct, Hunarus argumentă repezit în favoarea corectitudinii acelui joc. Tiberius Agillus se scîrbi de atîta înapoiere. Era vădit că, dacă dai un sestert, nu poți lua zece în afară de cazul că restul de nouă ar fi
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
de joc în care oricine punea o sumă, o lua înzecit peste o lună. La acest punct, Hunarus argumentă repezit în favoarea corectitudinii acelui joc. Tiberius Agillus se scîrbi de atîta înapoiere. Era vădit că, dacă dai un sestert, nu poți lua zece în afară de cazul că restul de nouă ar fi fost furați de la alții. Ceru să i se explice în detaliu mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Emil Brumaru M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte. Cui să-i mai dărui ramuri cu parfum? Sînt părăsit la capăt greu de drum Și nici nu știu: vorba ți-e dreaptă? minte? Cum m-am umbrit! Te-ai luat după proverbul: " Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."? Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul. Mi s-a uscat și stropul de noroc. Ce-mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
emancipate îți parcurg jurnalul cu strîngere de inimă pentru potretele femeilor care defilau în viața ta. E vineri shabbat și seara se prelinge încet pe străzi, călduroasă Tu din București ai fi fugit imediat la Balcic Eu mă grăbesc să iau metroul să mă întorc acasă Mă trezesc recitindu-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care te citea și răscitea cu credință și în
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
destinului tău Tu scrii dintr-o închisoare fără scăpare Sfîrșitul războiului va aduce cu sfîrșitul comunismului patruzeci de ani mai tîrziu Cînd tinerii mărturiseau că nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi aripi mari de păsări migratoare ne-au luat din țara care ți-a pricinuit suferința Ne-au dus peste oceane și mări și văi Sîntem nenumăratele femei care te citim și te iubim cu machismul tău cu tot Tot ce sperăm e să rămînem doar la periferia suferinței
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
Ioan Matiuț 1 mai uită-te o dată în oglindă dincolo de formele care niciodată nu te liniștesc întoarce oglinda să vezi 2. în fiecare dimineață mă iau în spinare și plec încă o zi printre sentimente reguli strâmbe și alte nimicuri încă o zi fără mine 3. cu două trenuri paralele călătoream eu vedeam lumea de pe o parte tu pe cealaltă din când în când ne făceam
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]
-
neorbitor tăia respirația 7. între noi noapte sexul pândește de aproape un veac omul trăind între lumea de jos și lumea de sus jos satul fremătând între bătăi sex beție perpetuare și grijile mărunte făcute în silă sus vârful muntelui lua uneori forma norilor și devenea cer de trecut cerul cu moartea pe umeri până acasă 10. noapte între noi un tren bate câmpii 11. timpul meu se va duce să moară și lumea se va sfârși
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]
-
grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre-a le lua cu mîna Lui din vînt? Și-a le mușca-n miezul mustos, cu sîmburi, Ca să simțim că nu mai sîntem singuri...
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
de-acea netrebnică adăugare Care mă demască de ilot Trimis cu misiune în Dacia de peste hotare Să mă dau sclav la Pitagora, Acoperind palavra și parabola Cu Salmoxis cel robit de Grec, Deși mă născusem înaintea Marelui înec... M-a luat o femeie cu cracii ca de lapte Clipocind printre poalele halatului de pânză scoarță Scrobit să nu se boțească la noapte Cât o să mă ia la giugiuleală și harță... Tot căutând Aia prin dulapul De unelte medicale A-nceput să
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
parabola Cu Salmoxis cel robit de Grec, Deși mă născusem înaintea Marelui înec... M-a luat o femeie cu cracii ca de lapte Clipocind printre poalele halatului de pânză scoarță Scrobit să nu se boțească la noapte Cât o să mă ia la giugiuleală și harță... Tot căutând Aia prin dulapul De unelte medicale A-nceput să mă doară capul Dintr-acea ridicare de poale. Toate bune și fără fasoane, Numai că pereții și ușile Erau pavazați, ca paraclisurile, cu icoane: Femeia
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ce nu părea să se mai curme, A secat și-au sărăcit Armânii Zăcând cu buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând învățătura nouă prin Agora Au luat-o-n brațe, au sărutat-o și-au preschimbat-o. La Agapele Mielului pe Cruce Se tăiau berbecuți înfipți în frigări, La Cinele Adunaților Hekatei de pe răscruce Veneau, se ghiftuiau toți flămânzii Aflând limanul Supremei Purificări Până la Săptămâna Nouă Cu-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
sângeroasele câmpuri de bătălie între dușmanii dinăuntru ai omului și orice măreție se anatomizează orice înfrângere și victorie se anatomizează se uită în bioluminiscența celulelor și organelor tale ca la niște vietăți abisale surprinse de filmările spectaculoase de la National Geografic iau probe de țesuturi vii pentru arhivele lor pe care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea documentarului vine aproape de la sine și te va
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Emil Brumaru Îngerii noștri sînt mai deștepți, Scot curcubeie cînd nici nu te-aștepți Și le-ntind, prin odăi, peste pat, Făcîndu-ne somnul mai ondulat, Cu visele-n șapte topite culori Ce te iau, adormită, de subsuori, Și te trag de sub pături și, goală, Te lasă să umbli c-o portocală Pe unde mi-e și rușine s-o spun, Ci doar te împroșc cu parfum...
Îngerii noștri sunt mai deștepți… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7037_a_8362]
-
familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în spate De-o parte și de alta pe pietre ce-ți furau ochii cu sclipiri mincinoase câte-o viperă nemișcată medita la pacea abstrasă a verii Am mers
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți trecură strada, ocolind în ultimă clipă o sanie care luase viteză, apoi se proptiră lângă vitrina cu peruci, încercând să vadă ce voia Moașa de la meglenit. Nu cumva o să-și cumpere un păr nou? Gândul acesta îi înveseli pe-amândoi pentru că li se părea ceva extraordinar de caraghios s-o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
pământ. Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în jos și-o luă alene pe zăpada bătătorită de sănii. Nane avea sentimentul că a rămas singur, în afara timpului principal, care îi absorbise pe toți oamenii importanți din jurul său. Era aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu deodată un sentiment de siguranță și, ca și când și-ar fi adus aminte, o luă spre malul Dâmboviței, la noua lui casă, întrebându-se cu o nedumerire sinceră de ce-i trebuise atât de mult ca să intre la peruchier!? Și, pe măsură ce înainta pe lângă zidul de zăpadă, care mărginea strada, vechea lui viață, sufrageria pustie, foișorul lui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
cât mai mult de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
termine niciodată, În preajma ta piticii făceau roata Ca să-ți privească părul, năuciți De cîrlionții încîlcind zefirii, Și-apoi să povestească mai departe, Cu-nflorituri, minunea dulce-a firii Ce erai tu, și-n viață și în carte, Mereu dusă de fluturi, luată-n brațe De moi parfumuri, culcușită-n franjuri De frunze, linsă-n taina-n clipa creață De un balaure ce sufletu-și agață De-al tău și dă nădejde c-o să fie Fără de margini blînda lui vinovăție...
Pluteam în basmul nostru fericiți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7198_a_8523]
-
se ducă la Parapet, să vadă, cu orice preț, minunăția pe care viile o înfăptuiau doar pentru câteva zile și nopți. A doua zi s-a sculat de cu noapte, și-a tras la iuțeală straiele și încălțările, și-a luat ciomagul de ulm și atât, și fără să prindă de veste ai săi, s-a strecurat binișor afară pe poartă. Îi era limpede că, odată pornit, pentru el, nu se mai afla drum de înapoiere. Satul zăcea încă înecat în
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în devălmășie, se apucaseră să se învolbure, și ele, biciuind fără milă aerul. Luând dezmățul bălăriilor și al vântului în față, omul împungea cu ciomagul în țărână și trăgea decis să ajungă cât mai repede în adăpostul pădurii... Iar, când tocmai a dat să pătrundă pe sub bolta joasă și înfiorată a acesteia, și-i
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]