4,609 matches
-
și-l ținu până când fâsâitul încetă și fundul anvelopei se lăți ca o clătită peste șanțul de scurgere din cărămidă. Apoi, mergând pe aleea care abia era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu luminată și prin fereastra închisă se putea auzi aparatul de radio ieftin al mamei sale. Ignatius urcă fără zgomot scările din spatele casei și privi prin ferestrele unsuroase ale ușii din dos. Mama lui și agentul de stradă Mancuso stăteau la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în valoare de 3 miliarde $ în valoare de 20 miliarde $ Aceasta va reprezenta o zonă explozivă pentru industria biotehnologiei și un suport consistent de servicii de sprijin informațional pentru recrutarea coloniștilor. Unele dintre lumile îndepărtate ar putea fi neinteresante, slab luminate sau stații spațiale din locuri îndepărtate ale galaxiei. Operațiunile de forare în aceste lumi îndepărtate s-ar putea să nu fie diferite de cele care se practică astăzi pe Pământ, dar cel mai probabil vor constitui habitatul roboților mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar uneori. Dar o vezi? — Da, o văd. — Arată ca un hexagon. — Nu știu ... — E ca un fel de simbol, nu ți se pare? Al unei corporații? — Da, poate. E posibil. — Dar la celelalte țestoase? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe fereastră, respirând greu. Clinica era pustie, la ora aceea. Fred Robbins, treizeci și cinci de ani și frumos ca un star de cinema, îl aștepta pe Watson împreună cu doi doctori mai tineri, într-o cameră de examinare mare. Robbins pregătise cutii luminate, cu radiografii, electroforeză și rezultate RMN. Watson se lăsă greu pe un scaun. Le făcu semn bărbaților mai tineri. Voi puteți pleca. — Dar, Jack ... — Spune-mi numai mie, îi zise Watson lui Robbins. Nouăsprezece doctori blestemați m-au examinat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha și Aram vor să ne ducă la o cârciumă ca să poți vedea o seară de băut tipică, i-a explicat Asya lui Armanoush. Pe drum, pe când treceau pe o stradă prost luminată, au dat peste un imobil de locuințe de la ferestrele cărora prostituatele travestite Îi priveau pe trecători. Cele două de la parter erau atât de aproape, Încât Armanoush a reușit să zărească toate detaliile fețelor lor puternic machiate. Una din ele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împodobi Întreaga țară. Astfel devenise unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Istanbul. Vizita sa la orfelinat a avut loc cam prin perioada aceea, fiindcă intenționa să vorbească cu directorul despre posibile de afaceri. Acolo, pe holul slab luminat a zărit o tănără armeancă convertită, care avea doar paisprezece ani. Nu i-a luat mult până să afle că era nepoata celui mai venerat om al universului său: meșterul Levon - omul care Îl Învățase meșteșugul cazanelor și care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răscruce al vieților noastre, al vieților noastre prelungite și sigure că nu vor pieri. (Știu gramatică și cunosc capcanele conjugării: vorbește despre mine ca și cum aș fi murit: „Îl iubeam“, „era“!) Făcuserăm pentru el acea mică lume a casei călduțe și luminate, cu masa, cu patul ales cu plăcere Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe responsabilul orașului cu aprinderea felinarelor, Virginski recunoscuse un amestec de sfidare, umilință și frică. Acesta trecu pe lângă Virginski, iar transformarea adusă de flacăra sa neliniștită era așa de bruscă și completă încât Virginski o credea ireală. Pășind pe aleea luminată, Virginski avea senzația că intră pe un tărâm al decepției, pe care o refuza din instinct. Ca să îi vorbească însă Liliei - cum un alt imperativ, mai urgent, i-o cerea - trebuia să se avânte în lumină. știa de la Lilia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe alt ton, cu o cadență de tras de pușcă, iar asta îl trezi pe Virginski din reveriile sale și îl făcu conștient de schimbare semnificativă a chefului lor. Uitându-se în jur, văzu pălării atârnate într-o vitrină prost luminată și îi auzi pe ofițeri discutând despre bani. Virginski nu mai avea nicio îndoială. Acesta era locul. și, drept confirmare, acolo se afla și scara de fier forjat de pe margine. Negocierile financiare se încinseră și îi adunară pe toți ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură din zid. Se grăbi să intre. Bâjbâi după butonul liftului, Într-un hol Îngust și slab luminat. Ușile se deschiseră cu un zgomot asurzitor, iar Kitty păși cu grijă În liftul care se oprise cu vreo treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În mozaic alb și negru. Despre ce sunt lucrările dumneavoastră? — Oameni fără adăpost din mahalale, copii care se joacă În ținuturi devastate de sărăcie și violență, prizonieri care sapă morminte anonime, femei gătind micul dejun În case de cărămidă prost luminate și neaerisite, bărbați fără slujbă, clădiri În flăcări, magazine jefuite, lideri ai drepturilor civile urlând și plângând Într-o biserică... Sună de parcă n-ați fi ieșit niciodată din Bel Air. Bărbatul zâmbi. — Ați ghicit. Toate fotografiile astea au fost făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vinovăției. Trebuie să merg la o petrecere, la deschiderea unui hotel din NoHo. Am invitat-o și pe colega mea de apartament, mă așteaptă. Te sun. Simțea că leșină dacă mai stă fie și un minut În mansarda rece, slab luminată. Îți mulțumesc că ai venit, zise Desert Rose. Mă simt mult mai bine. — Oricând ai nevoie, sună-mă. Se Îmbrățișară și totul se termină. Imediat ce ajunse În stradă, Kitty se hotărî să traverseze Brooklyn Bridge până În Manhattan. Aproape că alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie frumoasă, care în plus mă iubea. Deodată spuse încet: „Ajunge, hai să mergem”. Revenise la tonul obișnuit. N-o mai impresiona sala. Minunea, iluzia luaseră sfârșit. Ar fi trebuit să mă ridic chiar în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată, cu ceva sinistru, semitic. Băturăm, iar ușa se deschise ca prin farmec. Intrarăm Într-un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde mă aflam și de unde provenea clipocitul pe care-l auzeam. Apoi mi-am obișnuit ochii: eram Într-un canal de scurgere, un fel de balustradă mă Împiedica să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar putea vedea demonii care populează universul, existența ar fi imposibilă. (Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe un tânăr ce anume se Întâmpla. Manifestația, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întorc către Saint-Merri. Alte râsete de fete. Nu vreau să văd pe nimeni, dau ocol bisericii prin rue du Cloître Saint-Merri - o ușă a transeptului, veche, de lemn cenușiu. La stânga se deschide o piață, marginea cea mai depărtată a Beaubourg-ului, luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
n-o binecuvîntează, dar la oameni nici că le pasă. Înainte de a pleca În satul sîrbesc, se strîng lîngă puț, să mai bea o gură de apă de aia rea, să se Întărească. Era stele și lună și noaptea era luminată ca ziua. Bunica era doar o copilă, dar toți copiii era treji și i-a lăsat să privească. Primul bărbat a scos niște apă și a băut și a făcut o față așa, de mirare. Mai bea unu’, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Unde-i tata? — În biroul lui. Cina e gata în zece minute. Maică-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul tatălui ei era ca și cum ar fi intrat într-o altă lume. Încăperea era întunecoasă, luminată doar de veioze micuțe, dar întunericul era plăcut și primitor. Tatăl ei detesta lumina care venea din tavan. Pereții de un verde intens gemeau de cărți, iar lângă un radiator în formă de scară stătea un fotoliu antic din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar femeia păruse atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perioadă de timp. Visase deseori să se plimbe astfel pe străzile exotice ale orașului Tokyo, fără să dea nimănui bătaie de cap. Ce oraș imens! spuse el cu voce tare. S-a trezit deodată pe o stradă foarte circulată și luminată puternic. Uitându-se pe hartă, a tras concluzia că e Shibuya, dar mai apoi a constatat că este de fapt Sangenchaya, la marginea orașului. În comparație cu Parisul, care putea fi străbătut de la est la vest în două ore, Tokyo era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Vreau să-ți arăt adevărata Japonie! Bătrânul Higurashitei și-a scos puloverul roșu și pantalonii și a îmbrăcat hakama și haori pe care și le punea când își practica meseria de ghicitor. Când au plecat de acasă, barurile erau deja luminate. Chelnerițele, care stăteau în dreptul ușilor, l-au salutat pe bătrân, dar zărindu-l pe Gaston, s-au arătat surprinse. Napoleon a apărut și el ca din pământ și se târa, cu mersul lui nesigur, între ei. — Stă la mine... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la el și a dat până la urmă din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]