2,874 matches
-
puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Chiril și a mamei sale Iulita. În popor i se zicea „Chirică șchiopul”, că nici până azi nu am reușit să înțeleg de unde venea această denumire. El, părintele, începuse a face un gard la casă și, din cauza sărbătorilor, se cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când vede că smeii s-au depărtat, Se smuci lăsând în urmă a lui mâni și-n codru piere. Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre peste giulgiuri de zăpadă Și mereu ea le lungește și suind pe cer le mută, (165) Parcă fața-i cuvioasă e cu ceară învăscută; Și cu neguri îmbrăcate-s lan, dumbravă și pădure, Stele galben tremurânde mișcă-n negurile sure, Intră-n domele de nouri argintii multicoloane, De-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește întîmplările lui toate Și la capăt se chitește: - Măi fărtați, socot așa: 510Fata mare și cea mică le luați de v-or plăce Dară pe cea mijlocie - mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
glasul tău e subțire, Mi-ai cântat de despărțire. Mai rău nu te-aș blăstema, Numai să-ți pice - aripa Ca să nu mai poți sbura De ce mi-ai cântat așa. 41 Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - O lungești și o - ndulcești 150 {EminescuOpVI 151} Ș-o mângâi și-o fericești. Uite drept la mine-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și va bea numai apă în vremea luptei cu tine. Precum au zis, așa au și făcut. El se răpezi după casă. - Ce faci babă?, strigă el. Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca neascultare flagrantă și, poate, premeditată față de ordinele primite, cu consiliul de război și mai mult decât probabila degradare finală, ofițerul strigă să se coboare imediat bariera, blocând astfel caravana kilometrică de mașini și furgonete încărcate până sus, care se lungea de-a lungul șoselei. Ploaia continua să cadă. Nu mai e nevoie să spunem că, puși dintr-o dată în fața responsabilităților lor, membrii comitetului n-au rămas cu brațele încrucișate așteptând ca marea roșie să se deschidă larg în calea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au pus de acord asupra lucrurilor pe care trebuie să spună și asupra celor pe care e mai bine să le treacă sub tăcere, sarcina noastră este să-i ajutăm să comită aceste greșeli și, cum perorația s-a cam lungit, notați-vă în memorie ce e mai important, că apariția noastră, mâine-dimineață, în casele oamenilor, va trebui să se producă exact la zece și jumătate, nu spun să vă apucați să vă potriviți ceasurile, pentru că asta se întâmplă numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Brattleboro, Tom a declarat că s-a plictisit de superautostrăzi și preferă să le schimbe pe drumuri mai mici, mai goale, de țară. Și astfel s-a făcut că am dat traseul rapid pe cel mai lent. Așa, timpul se lungea cu vreo oră sau două, a zis Tom, dar măcar aveam posibilitatea să mai vedem și altceva decât procesiunea de mașini gonind fără viață. Păduri, de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încercărilor noastre de a smulge ceva de la ea timp de trei zile întregi și, odată ce își îngăduie să vorbească, nici cuvintele nu ne ajută mai mult decât tăcerea ei. Încep prin a o întreba unde locuiește. — În Carolina, îmi răspunde, lungind silabele cu același accent greoi, sudic pe care l-am auzit și luni dimineață. — Carolina de Nord sau Carolina de Sud? — Carolina Carolina. — Un asemenea loc nu există, Lucy. Știi foarte bine. Ești mare acum. Ori e Carolina de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceea a acuplării : față de desenele rupestre care arată totdeauna bărbatul în spatele femeii, ușor aplecată în față, cam din această perioadă ce a urmat glaciațiunii Würm apar și primele reprezentări ale cuplului așezat și față în față. „Această poziție, cu femeia lungită pe spate și bărbatul deasupra, va fi considerată de atunci, și cel puțin pînă prin secolul al XVIII-lea, ca fiind singura «naturală»”, constată Pascal Dibie în fascinanta sa Ethnologie de la chambre à coucher. De fapt, nu există nimic mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cred că mi-am luxat umărul, spuse cu dinții strânși. Alexandru ezită: ar fi vrut să-l ajute, dar nu voia totuși să piardă șansa, oricât de mică, a întâlnirii cu Iulia Margulis. Apoi însă, văzând spaima de pe fața omului lungit pe stradă, îl apucă bine de celălalt braț și-l luă aproape pe sus, suindu-l în birja lui. — Cred că v-a ieșit din loc, am mai văzut așa ceva. Vă duc la mine acasă, dacă acceptați, fratele meu e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scoată o vorbă. Nu am putut să aflu nici un cuvânt de la el. Trei luni a mai trăit și s-a dus. S-a dus așa pe picioare. În august să tot fie doi ani, de când l-am găsit în spatele casei lungit pe iarbă. La început am crezut că doarme. Doctorii spun că a murit de inimă, dar eu știu că de la bătaie. Pe măsură ce continua firul povestirii, ascultătorii deveneau din ce în ce mai îngrijorați. Discuția aluneca pe o pantă periculoasă. Ea însă înșira în continuare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu gaze inerte în zilele de sărbătoare națională. Copacii, de pe drumul aproape paralel cu calea ferată, se încovoiau ritmic sub presiunea vântului, ca și cum ar fi intenționat să bată mătănii. Cei mai bătrâni cedau, lungindu-se de-a latul sau de-a lungul drumului, blocând circulația. Totuși, furia naturii nu a durat mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu înțălegi! .. Omu‟ să cati în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat fiind, va mai trece cu siguranță, prin apartamentul meu și vă mai mișca ceva. Sau, mai știi! Făptașul va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai lungim atâta, că avem treabă - schimbă Sima unghiul de atac, adresându-ise, de data aceasta soției cu o voce nemaipomenit de mieroasă - Parcă te-am întrebat, iubi, adineauri, de ce ne-ați chemat sau mi s-a părut cumva că te-am întrebat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]