KorAP: Find »[drukola/base=mânca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...1481 >

37,022 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil a declarat că vrea să lucreze singur, deoarece are planurile lui. (Adevărul, pe care mi l-a spus Virgil numai mie, a fost că nu voia să fie văzut de nimeni că are trei biscuiți și dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe Napoleon. Dacă o... Și Vlad se opri... Chiar în așa hal de fricos nu putea apare în fața Ilincăi și a lui Virgil. Mai bine se lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei situații se spulberă repede, deoarece nu departe de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad din plasă, toți biscuiții aduși de Tomiță, toate perele busuioace cărate de Virgil și Bărzăun, în sfîrșit, tot ce fusese bun de mîncat dispăruse de mult, pe nesimțite... Nimeni nu voia să spună însă că i-i foame... Dar tortura fiecăruia era mai presus de orice vorbă! Eu zic să plecăm acasă, propuse la un moment dat Tomiță, sigur că se va pomeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
momîie. Ce cauți, mă, aici? îl întrebă acesta cînd Virgil dădu să intre. Păi... m-a chemat dom' Nicanor. Aha!... făcu Potîngă, ca și cum ar fi fost în cunoștință de cauză. Imediat după aceea însă strîmbă din buze de parcă ar fi mîncat aguridă, scoase capătul de țigară din colțul gurii și întrebă: Ce? M-a chemat domnul Nicanor, repetă mai rar și mai tare Virgil, crezînd că paznicul n-a înțeles, ori n-a auzit. Așaaa... Te-a chemat, vasăzică... Pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad îi întinse Ilincăi ciocolata lui spunîndu-i că el nu mănîncă "fleacuri de astea". Nu, Vlad, mulțumesc frumos, dar am și eu una la fel de mare, refuză politicoasă Ilinca. Și, pentru că urcușul devenea din ce în ce mai greu, Virgil îi propuse Ilincăi să se sprijine de brațul său. Eu urc foarte ușor, se mîndri el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte, la porc, la pisică și, mai ales, după ce mănîncă și el, ca tot omul. Odată rezolvate toate aceste probleme, citește, desenează sau pleacă în fel de fel de expediții cu alți elevi de aceeași vîrstă sau mai mari. N-aș vrea însă să se înțeleagă, de pildă, că pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mari un pic decît mormolocii, care trăiesc în mlaștini și... ce mai, îs foarte importanți pentru oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
decît mormolocii, care trăiesc în mlaștini și... ce mai, îs foarte importanți pentru oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Te-am prins!... Te-am prins!... Te-ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
folos atunci cînd va ajunge student. În ultimul timp se gîndeau tot mai mult să-l facă inginer agronom. După Vlad sosi Nuțu lui Răstoacă, uitîndu-se mereu în urmă pentru a fi sigur că nu-l urmărește bunică-sa. Venea mîncînd un măr, clefăind cu mare plăcere, ceea ce-i făcu poftă și lui Vlad. Ai mai multe mere, Nuțule? îl întrebă acesta de cum se apropie. Nu prea multe, dar sper să ne-ajungă, răspunse Nuțu arătînd o plasă destul de voluminoasă. D-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut puțină treabă. Abia se îmbrăcase și voia să mănînce ceva. Da' mi-a zis că vine repede, să n-avem nici o grijă. E abia 8 fără 10. Avem tot timpul. Pînă atunci, să vă spun o poantă... Dar nu mai avu timp să spună nimic, deoarece din partea opusă, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
părul Bărzăunului. Păi venim cu toții, ce naiba, se arătă de acord și Vlad, căruia nu-i convenea deloc întorsătura pe care o luau lucrurile. Hotărîm pentru altă dată, cînd să venim numai pentru păstrăvi și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea nu arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare generală. El, în orice caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dealtfel eu sînt aproape convins că nu citise nici măcar un rînd, s-a ridicat oftînd ca un bătrîn împovărat de griji și, ca și cum aceasta ar fi fost concluzia firească după toate cele spuse, declară cu voce joasă: Acum trebuie să mănînc ceva... Parcă am lilieci în stomac! Și intră în casă ca o umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul cu degetele. Unde pleci, mă, nemîncat? strigă maică-sa la el. Nu mi-i foame, mamă, răspunse Bărzăunul ieșind pe poartă. Las' că mănînc eu... mai tîrziu! Și se înfățișă cu față zîmbitoare, ca un victorios. Cît e ceasul? întrebă el pe Ilinca de cum ajunse lîngă ea. E 8 și 10, răspunse aceasta țîfnoasă. Cum naiba de-ai putut dormi pînă acum? Tu știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii tuturor și să-l mănînce singur, pentru a le da tovarășilor săi de drum o lecție de cum se plătește neomenia. Dar n-apucă să se dezbrace bine, că se și pomeni lîngă el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pomeni lîngă el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]