4,285 matches
-
-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singuranță da. Și de ce n-ar fi fost așa, când femeia distrusese o căsnicie, pentru numele lui Dumnezeu? Mai mult chiar, faptele ei au avut repercusiuni serioase asupra vieții lui Darcey și a gemenelor. Nu mai avea rost să fii măcinat de ranchiună; ușor de zis, greu de făcut. Când coborî, Letitia, geamăna lui Amelie (deși cu vreo câțiva centimetri mai înaltă), sosise și ea acasă și o privea pe Minette cum tăia felii de ștrudel cu mere. Poftim. Minette îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de jale reținută, iar Minette își păstrase demnitatea chiar și atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace e așa, se plânse Amelie, apoi se aplecă spre mama ei. Haide, maman, Martin nu merită să te macini atâta pentru el. —O, dar eu credeam că merită! exclamă Minette cu voce tremurătoare, iar accentul ei, pe care îl pierduse de-a lungul anilor, începu să se facă din nou simțit. Am crezut că era cel mai bun bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Era mirată că se gândiseră să o cheme. Își închipuia că trebuie să existe vreun motiv ascuns. Și mai mult ca sigur că nu avea chef s-o vadă pe nenorocita aia în fața altarului. Dar în același timp, situația o măcinase. Și acum, privind pentru a nu știu câta oară invitația, se întreba dacă nu cumva ar trebui totuși să se ducă. Ca să se termine cu toată comedia asta. Râse scurt. Comedia. Ce cuvânt banal. Și de fapt ce însemna? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de piper negru și cioburi de porțelan. Însă dacă ăsta era singurul accident al serii, se gândea ea, lucrurile nu aveau cum să iasă prea prost. Mătură gunoiul, renunțând la partea aceea din rețetă și presărând pur și simplu piper măcinat deasupra raței (întrebându-se de ce rețeta indicase o procedură atât de complicată când toată lumea avea mai mult ca sigur o râșniță de piper). Felurile astea de mâncare, cel puțin unele dintre ele, erau mult prea pretențioase, se gândi ea, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
uleiul de măsline aromat din farfurie. Doar nu le mai porți ranchiună. Darcey răsuci invitația pe o parte și pe alta. Nu, acum nu le mai port ranchiună, încuviință. Însă mult timp după aceea am lăsat întâmplarea asta să mă macine și să îmi distrugă viața. Știu că acum sună tâmpit, dar aveam senzația că toată lumea râde de mine, știind că prietena mea cea mai bună nu trebuie decât să se întoarcă acasă și să bată din palme și puf! Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu Aidan... mica încurcătură cu Neil e colac peste pupăză. Iar noi! Ridică din umeri trist. Noi suntem la pachet 2-în-1. —Dumnezeule, sper că nu! se sperie Darcey. —Nu la propriu, zâmbi Tish. Dar chestia cu gemenele ne-a cam măcinat relațiile amoroase. Știu că nu ar trebui, dar așa stau lucrurile. Vrea vreuna din voi să se căsătorească? întrebă Darcey. —Odată și-odată da, oftă Amelie. Dar nici una din noi nu se pricepe să păstreze un bărbat lângă ea suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont și al șaptelea cer nor dezorientat ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-i viu. Turcii s-au speriat, și i-a îngrozit ce au văzut, au fugit lăsând tot ce prădaseră din mănăstire. Și astăzi mai stă ca mărturie acel copac în care a fost spânzurat cuviinciosul Efrem. Copacul este înegrit și măcinat de mulțimea anilor. El este protejat și îngrădit lângă biserică și-l vezi prin geam. Am luat și eu o iconiță cu acel copac cu Sfântul atârnat în el. E impresionant ce poți vedea. Alăturez și icoana acestei fapte zguduitoare
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui Ruisdael. Dacă mai există și în aer liber asemenea mori de vânt, ele se învîrt, probabil, fără să macine nimic. Unul dintre puținele lucruri gratuite pe care și le permite lumea de azi. Dintr-un orășel văd țâșnind săgeata unei catedrale. Aceasta îmi amintește că am vrut să scriu odată o Reabilitare a Evului mediu. Căci "noaptea Evului mediu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rămas. În aerul îmbîcsit de ploaie nu se mai aud decât picăturile de apă. Prizonierii se mineralizau înlăuntru, dar înainte înnebuneau. Ploaia de-acum e cu totul altfel decât cea de azi-noapte. E una din acele ploi care înverzesc zidurile, macină piatra și o putrezesc și... ce vroiam, de fapt, să spun? Într-o zi ca asta, probabil, au intrat vizigoții în Roma, într-o zi ca asta s-a băut prima oară vin dintr-un craniu omenesc și tot într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vântului, a ploilor și lianelor. În timpul când în Europa domnea Evul mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-au înfipt rădăcinile în piatra moale, poroasă, aleasă astfel pentru a facilita basorelieful, ruinele au fost inundate de ierburi, măcinate de umezeală, iar păsările au început să cânte deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei, s-a întîmplat la Palenque datorită junglei. răzbunarea junglei Ulterior, m-am lămurit că motivele pentru care orașul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Învecina cu vreo zece puburi. Puburi, biserici și ploaie. Trei lucruri pe care Aberdeenul le avea din belșug. Cerul era Întunecat și apăsător, iar strălucirea de sodiu a luminilor stradale dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orice și pare o prăpastie fără capăt... Am aterizat acolo după ce speranța a zburat spre soare. Era liniște, însă de undeva parcă se auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi, ca și cum filtrul avea un motor ascuns, niște roți zimțate care măcinau orice ajungea în interiorul său. Pe marginea prăpastiei se adunase zăpadă și se făcea foarte frig, încât pe aripile mele apăruseră țurțuri de gheață și nu prea mai aveam cum să le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
definitiv. Iar în partea cealaltă nu mai rămâne nimic din ce a fost. Aici se pierde și trecutul, și speranțele nerealizate, și ramurile arborelui care nu mai cresc... și drumurile care nu mai au direcție. Este, de fapt, filtrul care macină viața, care consumă amestecul de negativ cu pozitiv și lasă în urmă un nimic absolut... este anti-existența... aici ajung lucrurile care nu mai au rost, care se îndepărtează de arborele luminii și se desprind, se pierd, se estompează, își uită
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fiarele au ceva pur În modul de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de amplificare și parcă particip la viața tuturor regnurilor; de aici, acea plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu două femei“. De-aș putea să-mi smulg acest suflet distrus și să-l arunc departe, poate aș reuși să mă Îndrept. Dar acum obsesia dureroasă a trădării celui mai pur sentiment al meu - dragostea - mă distruge complet, Îmi macină toate idealurile. Cum mă voi simți oare eu mâine, știind că ceilalți sunt la școală și Învață! Sunt, Într-adevăr, distrusă. Nu mai pot să scriu. În mine se rupe ceva, durerea e prea mare... 26 octombrie 1961 (joi) Scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
distanțare necesară. Poate că mințea și-acum, dar a vrut să-i dea satisfacție. A recunoscut o culpă, pentru care el decisese că nu mai puteau fi Împreună. A fost generoasă, făcând asta ca să-l scape de obsesia ce-l măcina necontenit. E posibil că cei doi să nu se fi Întâlnit cu adevărat decât În aceste scrisori pe care cineva, romancierul, le răsfoiește acum fără să știe cât de mare a fost combustia interioară ce le-a nutrit. Oare suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile. Meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia. Brazilia joacă cu Gilmar, D. Santos, Mauro, Zozimo, N. Santos, Zito, Didi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dar Anglia este o țară cu umiditate ridicată. În Franța, nevoile de apă ale agriculturii sunt mult mai mari decât cele ale industriei. La jumătatea veacului trecut, grâul folosit de cei o sută de mii de locuitori ai Bucureștiului se măcina cu ajutorul apelor Dâmboviței. În 1853 morăritul se modernizează de Îndată ce George Assan aduce de la Viena prima moară mecanică din țara noastră. Este vorba de Vaporul lui Assan, aflat În prezent la Muzeul Tehnic din Parcul Libertății, dar și numele unei străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Muzeul Tehnic din Parcul Libertății, dar și numele unei străzi care se strecoară modest printre marile blocuri de locuințe de pe Șoseaua Mihai Bravu. Când Vaporul lui Assan a Început să funcționeze, brutarii veneau, căscau ochii, dar nu aduceau nimic de măcinat, de teamă că focul le-ar putea arde grâul. A fost de ajuns să vină o iarnă grea, Dâmbovița să Înghețe, pentru ca brutarii din București să cuteze a aduce grâu la moara de foc. La Început, moara de foc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
teamă că focul le-ar putea arde grâul. A fost de ajuns să vină o iarnă grea, Dâmbovița să Înghețe, pentru ca brutarii din București să cuteze a aduce grâu la moara de foc. La Început, moara de foc de la Colentina măcina cinci care de grâu pe zi. În prezent, Întreprinderea de morărit „Grâul!” macină În 24 de ore cam tot atâtea care de grâu câte ar fi măcinat și Vaporul lui Assan Într-un trimestru. Și asta datorită industriei noastre grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vină o iarnă grea, Dâmbovița să Înghețe, pentru ca brutarii din București să cuteze a aduce grâu la moara de foc. La Început, moara de foc de la Colentina măcina cinci care de grâu pe zi. În prezent, Întreprinderea de morărit „Grâul!” macină În 24 de ore cam tot atâtea care de grâu câte ar fi măcinat și Vaporul lui Assan Într-un trimestru. Și asta datorită industriei noastre grele cu pivotul ei principal, Industria Construcțiilor de Mașini. Țelul fundamental și rezultatul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aduce grâu la moara de foc. La Început, moara de foc de la Colentina măcina cinci care de grâu pe zi. În prezent, Întreprinderea de morărit „Grâul!” macină În 24 de ore cam tot atâtea care de grâu câte ar fi măcinat și Vaporul lui Assan Într-un trimestru. Și asta datorită industriei noastre grele cu pivotul ei principal, Industria Construcțiilor de Mașini. Țelul fundamental și rezultatul principal al programului de construcție economică Înfăptuit de partid și de stat Îl constituie ridicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]