3,738 matches
-
palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla înaltă a bisericii domnești. Blazonul mușatin de aur, aplicat pe zidurile cetății, semeț și plin de măreție stă capul de zimbru. S-au spulberat acele timpuri și veni în scaun Roman când țara numai era aprodă și vasală sub suzeran ungar. Dintotdeauna ungarii ne-au râvnit teritoriile, încercând să ne umilească și supună. Roman încheie tratate de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care Marx făcuse atâta caz!), Shakespeare? Ei, care era concepția înaintată despre lume a marelui Will? A scris piese de un optimism feeric ca Visul unei nopți de vară sau Noaptea regilor, dar a scris și tragedii, unele pline de măreție ca Hamlet, dar altele întunecate, ca Macbeth sau Othello. - Ce înțelegeți prin concepție înaintată? Indirect îi sugeram să-și exemplifice teza. Dar el nu se grăbi să-mi răspundă. Se posomorâse. - Spune, te rog, ai citit clasicii marxism-leninismului? Discuția va
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
revelație amețitoare asupra puterii potențiale pe care o posedă ființele umane. Își imaginează deja masele organizate de oameni care mărșăluiesc spre realizarea unor scopuri mărețe. Dar în practică nu merge. Scoate un individ din cazarmă și își va pierde toată măreția pe care o dă existența în comun. Cinci mii de ani de războaie au dovedit că viața în armată nu reprezintă o soluție pentru individul autonom, care totuși își recunoaște interdependențele cu oamenii din jurul lui. Făcu o pauză, apoi reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
folosite de Scudder: David Marin, conducător de grup. Era singurul lucru important. "Sunt din nou eu însumi", se gândi el emoționat. Într-un fel sau altul, Creierul declanșase prin acțiunile lui un mecanism neuronal vital. Adevărul îi apăru în toată măreția lui, dându-i o stare bruscă de exaltare imensă: "Mi-am regăsit propriul trup!" SCUDDER I SE ADRESĂ DIN NOU: \ ACUM CÂTEVA MINUTE AM AFLAT CĂ WADE TRASK A FOST ARESTAT. NU ARE ROST SĂ VĂ MAI REȚINEM. ȘI ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Pollaiuolo și Cosimo, ci și de a se lăsa prins și aprins în vârtejul interferențelor : imaginație, memorie, realitate. Cosimo, sărac și sălbatic, pasionat, răzvrătit, până în ultimii săi ani, de când ar data portretul, potrivit a căuta acea densă „simplitate nobilă“, strania „măreție liniștită“ ? Știa poate și el, din relatarea lui Vasari, că Francesco da Sangallo, prietenul care îi făcuse portretul lui Piero când era bătrân, păstrase de la dânsul și un foarte izbutit tablou reprezentând-o pe Simonetta Vespucci, cu o viperă înfășurată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic despre doamna Hariga, devenea aprigă și rece, nemaireușind a se elibera de forța femeii pe care o admira și o repudia cu violență. Eșecul pătimașei combatante conținea, totuși, o stranie „măreție liniștită“ ?... Cuvinte ! Dovada emoției care o stăpânea. Le cita, fără să-și dea seama, din cărțile despre Cosimo. O cale, poate, către înțelegerea pictorului și spre sufletul celei pentru care devenise, peste cinci veacuri, o adevărată obsesie ? Exprimând-o și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă vom vedea morți și pe voi. Am fost și noi cum voi sunteți. La fel cu noi veți fi și voi... Adăugase muzică și text, pompa alaiului îmbina măreția cu iscusința. Douăzeci, treizeci de perechi de cai în șir nocturn, bogat împodobiți, cu stăpânii costumați potrivit subiectului ales, urmați de șase sau opt valeți fiecare, învestmântați în livrea, purtând sute de făclii, în urma cărora venea, în sfârșit, carul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o poată privi și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care știa că le respinge, despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița ghindei, fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele, carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se gândească la viitor ; scăpat de amărăciunile unui sfârșit care va să vină, trăiește în blândă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii, luna îl ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
luna îl ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
străfundul inimii, o forță invizibilă cu care mă hotărăsem brusc să lupt împotriva morții. Începusem deodată să cred în mine, pentru că, îmi ziceam eu, nu există nimic în natură, nici o frunză, nici un firicel de praf, nici un cậntec de privighetoare, nici o măreție și nici o armonie care să nu-mi trezească fiori și care să nu-mi producă emoții nebănuite. Dar mi se părea un lucru înspăimậntător ca Elena să-l mai iubească pe Yon al meu și după moarte. Știam deja, fără
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
noastră întậlnire, soldată uneori cu certuri, cu lacrimi și împăcări, ca între îndrăgostiți. Pe Virgil l-am iubit mult, mult de tot, aș putea spune chiar că l-am adorat, l-am divinizat, dat fiind înaltul lui intelectualism, gravitatea gậndirii, măreția omului, a superomului... Era o păcere săl asculți făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală și mai des, capacitatea magnifică de a cataloga, de a sistematiza
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Ne priveam fix, fermecat unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului său. Omul pe care-l adorasem, mai întậi din paginile cărții, căruia îi simțeam puterea gậndului iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice - Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți -; Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, Le-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri giganteci de lungi sulițe de-argint - Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru vechea-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sânt ni povestește cu-ale undelor lui gure De-a isvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom Încunjurând a Italiei insulă mândră - O luminați, a cerului stelele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei Împle Italia. Mare, poartă pe undele tale corăbii, Unele grele ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să sboare pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înnălțime: te-ador, te rog, te-invoc Cu păru-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Jucăm într-o dramă al cărei înțeles îl deslușim încet și nesigur. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Marile spirite au adăugat cunoașterii revelația. Poate și neantul are luminișuri primăvăratice. Nu vom putea recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reușești ca Diavolul? Cel mai accidentat drum e spre noi înșine. Freud a încercat să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau în aceea că ne învârtim printre lucruri finite, dar visăm la cele absolute. De ce murim? Dar de ce trăim? La primele confruntări cu absurdul, viața pare de o inutilitate monstruoasă. Metafizica de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
croșeteze cu atâta farmec constelațiile. Bălegarul poate deveni parfum, dar numai prin mijlocirea unei flori. În cazul naturii, și indiferența e sublimă. Bucuriile noastre sunt legate și de euthanasierea florilor. Între mine și astre există un sentiment de sublimă indiferență. Măreția cosmosului este conferită poate și de sublima lui indiferență. Un miracol este și firul de iarbă. Omul este capabil să ucidă și o turmă de elefanți, dar nu poate să creeze nici un ou de furnică. Numai la semințe, descompunerea stimulează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
carte valoroasă e o lume. O bibliotecă - un univers. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți cu premii. Când am început
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]