KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...121 >

3,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

goană nebună. Noi, la fel. Am vești de la iscoadele trimise spre Răsărit acum o săptămână. Se pare că taberele lui Mengli Ghirai au fost spulberate de o furtună care se numește Hoarda de Aur. Este o mare victorie a diplomației măriei tale. Ce a mai rămas din oastea lui Eminek se Îndreaptă spre sud-est. Cosmin Oană 12 iulie 1476, Frumoasa, Valea Bistriței Căpitane Oană, Locul În care mă aflu spune totul pentru tine. Ne-am retras pe Valea Bistriței, puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nistru. Dacă Îți stă În putere, vei alunga hoarda și mai spre sud, În apropierea Cetății Albe. Nu vei face nici un pas dincolo de Nistru. Am nevoie de tine aici. Cât mai repede. Ștefan, domnul Moldovei 15 iulie 1476, Cetatea Albă Măria ta, Eminek a trecut În noaptea asta vadul Nistrului, la nord de Cetatea Albă. L-am adus până aici trimițând cinci mii de vânători domnești de-a lungul Prutului, să facă zid de săgeți la orice Încercare a tătarilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Hanatul Crimeii e zdrobit. Oastea pe care am condus-o până azi e liberă. Oamenii au pornit deja spre casele lor. Nu comentez această decizie. Înțeleg că ea trece dincolo de soarta acestui război, spre vremurile care vin DUPĂ. Aștept poruncile măriei tale. Spune-mi unde te voi găsi peste trei zile. Cosmin Oană 15 iulie 1476, ora 14.00, Piatra Șoimului, pe Valea Bistriței Cosmin, Îi scriu acum prietenului, nu căpitanului. Am o veste tristă, pe care tu vei hotărâ cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iar muezinii aveau să cânte la fiecare răsărit și la fiecare apus al soarelui. Europa Începea abia la vest de munții Carpați. La est, Începea infernul. 27 iulie 1476, ora 17.00, munții Dornei, Valea Bistriței Aurii - Nu se poate, măria ta! spuse Pietro, parcă neînțelegând porunca domnitorului. Avem misiunea de a-l apăra pe domnul Moldovei și o să-l apărăm până la ultimul! Pentru asta am fost antrenați, ani Întregi! Pentru asta am fost trimiși aici, și nu În alt colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
datorie de onoare. Căpitanul Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum n-ar fi știut dacă el rostise acele cuvinte sau ele veniseră de undeva, fără ca nimeni să le fi gândit. Vom trece Carpații În Transilvania. Te vom lăsa singur, daca asta Îți este ultima dorință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mult prea puțin. Lăsați-mă singur. Vreau să-mi adun gândurile. Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care veghează asupra vieții mele. În această clipă, viața mea mă privește doar pe mine. - Înțeleg, măria ta... Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră caii și porniră, Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încet, ca o tristețe amânată prea mult. 28 iulie 1476, Leșu Ursului, munții Stânișoarei Voievodul nu sesizase decât târziu tropotul ușor al unui cal ce se apropia de el. Scoase sabia și se Întoarse fulgerător, gata să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își amintește bine, eu nu sunt unul din Apărători. Nu am anii lor de pregătire, nu am depus jurământul. Am participat doar la o misiune. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își amintește bine, eu nu sunt unul din Apărători. Nu am anii lor de pregătire, nu am depus jurământul. Am participat doar la o misiune. Ca pictor. Eu sunt doar un pictor, doamne. - Ai dreptate. Dar porunca voievodului tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unul din Apărători. Nu am anii lor de pregătire, nu am depus jurământul. Am participat doar la o misiune. Ca pictor. Eu sunt doar un pictor, doamne. - Ai dreptate. Dar porunca voievodului tău trebuie respectată! - Așa e. Numai că, dacă măria ta mai face un efort de memorie, Își va aminti cu siguranță că numele meu este Alessandro Frassetti și că sunt cetățean al Serenissimei. Poruncile măriei tale mi se par deosebit de interesante, dar pentru mine rămân... cum să spun... facultative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doamne. - Ai dreptate. Dar porunca voievodului tău trebuie respectată! - Așa e. Numai că, dacă măria ta mai face un efort de memorie, Își va aminti cu siguranță că numele meu este Alessandro Frassetti și că sunt cetățean al Serenissimei. Poruncile măriei tale mi se par deosebit de interesante, dar pentru mine rămân... cum să spun... facultative. - Facultative! ridică sprânceana domnitorul. Facultative! La asta nu m-am gândit. - Văd că măria ta zâmbește, iar acest lucru nu s-a mai Întâmplat de multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
numele meu este Alessandro Frassetti și că sunt cetățean al Serenissimei. Poruncile măriei tale mi se par deosebit de interesante, dar pentru mine rămân... cum să spun... facultative. - Facultative! ridică sprânceana domnitorul. Facultative! La asta nu m-am gândit. - Văd că măria ta zâmbește, iar acest lucru nu s-a mai Întâmplat de multă vreme. Înseamnă că sosirea mea nu e chiar atât de supărătoare... - Mda... recunoscu Ștefan. Ești un tânăr deosebit. Ești inteligent și ai haz. Se vede că ai crescut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atât de supărătoare... - Mda... recunoscu Ștefan. Ești un tânăr deosebit. Ești inteligent și ai haz. Se vede că ai crescut pe meleaguri mai puțin Încercate de nevoi. Și acum, că m-ai găsit, ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
meleaguri mai puțin Încercate de nevoi. Și acum, că m-ai găsit, ce ai de gând? - Să rămân alături de măria ta. I-am promis asta tatălui meu. - Ți-a cerut el asta? - Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Da. Mi-a spus că, indiferent ce poruncește măria ta, trebuie să-ți fiu alături. - Așa a zis? Indiferent ce poruncesc? Înseamnă că tatăl tău vedea viitorul? - Cam așa ceva. I se Întâmplă adeseori. Dar mai mult când e vorba de măria ta. - Știi că a dispărut... - Da. Văd că asta devine o a doua pasiune a lui. Dispare. - Ești glumeț. - Sunt, de necaz. Sau ca să evit tonul tragic. Cred că totul e o chestiune de ton. Sau de culoare. Același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
celebri... - N-am știut... Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate că Valea Albă e o lecție de umilință. ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e o lecție de umilință. ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un Înțelept, Alexandru. - Încă nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ȘI poate că singurătățile astea ale munților sunt o lecție de frumusețe. - Ești un Înțelept, Alexandru. - Încă nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la oameni... Da. În curând vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mărginită de brazi, În fața unei chilii de lemn În care se află un călugăr deloc impresionat de sosirea domnitorului Moldovei. Greșesc? - Nu... Altceva voiam să spun... Tu nu vezi o mănăstire În acest loc? - Ba da. E mănăstirea din imaginația măriei tale. Cu o arhitectură remarcabilă, ce-i drept. Și plină de picturi. O mănăstire albastră. - De ce albastră? - Nu știu. Așa mi-a venit. Mănăstirile de la Probota, de la Bistrița și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-i drept. Și plină de picturi. O mănăstire albastră. - De ce albastră? - Nu știu. Așa mi-a venit. Mănăstirile de la Probota, de la Bistrița și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru, În ciuda contururilor aurii ale personajelor religioase. Măria ta are nevoie, aici, de o mănăstire albastră. - La ce fel de albastru te gândești? - Greu de spus. Nu e albastrul lagunei și nici albastrul lui Mantegna atunci când binevoiește să vadă, În tablourile lui, cerul. Aș zice că e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi aici, preasfinția sa Daniel ne-ar arde o palmă după ceafă. Păi, ce facem? Mergem mai departe, ori nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra lui Alexandru. Iar voievodul avea o șansă să scape. Dar nimeni nu se arătă dinspre marginile poienii. - Cred că am Înnebunit amândoi, măria ta! strigă Alexandru, jucându-și calul În mijlocul poienii. Vedem numai spahii acolo unde sunt numai brazi! Voievodul ieși din pădure, zâmbind. Hotărât lucru, apariția fiului lui Oană era o rază de bucurie pe un cer plin de nori Întunecați. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]