4,910 matches
-
tău. Nimeni n-a fost mai surprins decît mine, cînd Mary Needham s-a măritat cu Duncan Thaw. Ei bine, a aflat. — Ce a aflat? — Nimic, dar a fost o surpriză. Era ultimul bărbat cu care credem c-o să se mărite. Au trecut patru ani pînă cînd ai apărut tu. Thaw ajunse acasă cu trei ore înainte de întoarcerea tatălui său de la lucru. Lemnele erau pregătite pentru foc. îl aprinse, apoi luă un teanc de partituri de pe scăunelul de la pian și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu era obișnuit, era scris cu litere mari, cu cerneală maronie, deja fanată, pe coperta interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de nuntă de pe polița șemineului. Taică-său îtimid, mulțumit, prostuț și tinerel) stătea la braț cu o femeie suplă care rîdea, îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o privi lung. — Nu-i rețin numele, dar e pictor... cred că numele mic începe cu B. E destul de cunoscut. Oricum, asta ar trebui să te facă să te simți... cam... îl aștept pe Peter aici. Știai că m-am măritat? Thaw se ridică stînjenit și urcă treptele spre stradă. Un tramvai care mergea în Riddrie se opri la semaforul următor și se sui în el cu oarecare efort. Scaunul său de pe platforma de jos părea a fi un cîine. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că mi-a spus multe despre tine. Erai un băiat foarte nostim, unul dintre cei care te pune în situații jenante, și deloc sexy, care se ținea de fusta mea cînd aveam nouăsprezece ani. Am avut suficientă minte să mă mărit cu altcineva. Iar tu! Strigă Lanark, înghițind furios, erai o virgină frigidă, cicălitoare, care tot mă dădea la o parte cu o mînă și mă trăgea înapoi cu cealaltă. Am omorît pe cineva pentru că nu te-am putut avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă sinucid. Toți mă urăsc... mă urăsc... mă urăsc..." Milioane de oameni neintegrați se gândesc iar și iar la asemenea lucruri, fără să ajungă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
incestuos...“. Mă așteptam ca gluma mea suficient de tâmpită s-o readucă pe Maria acolo unde ne aflam, dar ea părea că nu mă aude, stătea în fața mea ca un pustiu. „Mă duc acasă“, a repetat. „Mă duc să mă mărit...“ Cuvintele îi ieșeau din gură ca niște cuțite aruncate în ea însăși, dar mă zgâriau și pe mine în traiectoria lor smintită. Revanșa îmi șoptea că nu eu hotărâsem întâlnirea aceasta, mă gândeam să nu mă mai gândesc, dar aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe la tine, la atelier... Pe urmă, mi-am ras și jumătatea de barbă rămasă și m-am mutat pe-un coridor, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței. Pe urmă, am plecat în mlaștini...“ „Cu domnul asistent universitar Ioachim mă mărit“, m-a întrerupt Maria. „O să plesnească mama de fericire...“ „și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare a unuia care intră într-o cameră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
important, Enro viza un scop personal. Chiar și acum el ar putea să mai amâne ordinele sale de distrugere a popoarelor sistemului solar cu speranța că amenințarea cu un asemenea atac o va forța poate pe sora lui să se mărite cu el. Din nou, roboperatorul urlă: - Transmit acum, zise, mesajele roboților. Vocea se calmă, deveni mai clară. - Navă prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac convergent - cinci sute ființe umane la bord - bzzz - zero 54 secunde... Capturați. Gosseyn zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă sinucid. Toți mă urăsc... mă urăsc... mă urăsc..." Milioane de oameni neintegrați se gândesc iar și iar la asemenea lucruri, fără să ajungă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pat." La ora sorocită, Grosvenor își conectă videocomunicatorul cu puntea de comandă. Pe ecran apăru întreaga încăpere, ceea ce însemna că imaginea era transmisă prin releul cel mare, situat chiar deasupra panoului de control. Grosvenor își văzu pe ecran propria față, mărita de vreo zece ori. Pentru prima oară i se rezerva un loc de frunte la o ședință, reflectă el, cu o ironie amară. Mai toți șefii de secții își și ocupaseră locurile în sală. Kent, care avea mâna stânga bandajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prea multă învățătură. Și s-a uitat amenințător la mine: „Așa o să pățești și tu dacă citești toată ziua!“ Apoi s-a uitat la papa: „E timpul ca Iulia să se gândească la un bărbat cumsecade cu care să se mărite!“ Papa l-a consultat pe străin la rugămintea lui Costache, prietenul nostru de la Poliție, și zice că nu-i vagabond, chiar dacă e îmbrăcat cu niște haine neînchipuit de ciudate. O fi clovn, la circ. Altfel curat, nici un cusur „fiziologic“, în afară de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
devenit un bogătaș, și-a făcut o casă ca un palat, în mahalaua de verde. Și mai era un caz de halucinație din familia lui Procopiu, o soră care visase și ea la vârsta de 13 ani că o să se mărite cu un morar, în timp ce prietena ei bună o să fie înghițită de apele morii, și acum ea era doamna Moraru, iar prietena i se înecase, însă într-un lac. Ce e mai ciudat e că domnul Moraru e inginer. Și Neculai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care murise iarna trecută, în curând avea să se împlinească anul, dar durerea sufletească era la fel de mare ca la început. Băiatul, stabilit la Craiova, îi scria des, cele două fiice, măritate la casele lor, încercau să-l mai înveselească invitându-l pe la ele, dar el prefera să stea singur cuc, prizând tabac printre amintirile lui, în locul care încă era umplut de toate micile ei gesturi. La început nu suferea nici un om
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a spus Nicu, „verde cu roșu“. Vom trăi și vom vedea! Papa a început să pomenească tot mai des de bani, lucru pe care nu l-a făcut niciodată până acum. Oare așa de rău stăm? Ar trebui să mă mărit cu un milionar bătrân și-ar scăpa toată familia Margulis de grijile cu banii care, deși nu ne strică buna dispoziție, sunt ca un nor de ploaie pe un cer albastru. Cum să-l găsesc pe Nicu? Mi-a venit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pentru ca ei să poată face asta, ar trebui să aibă calități de ordin superior, pe când la dânșii e totul contrar.“ Am mai spus că tatăl domnișoarei Elena e General. „Ce-au voit dânșii să facă cu fiica lor? S-o mărite pentru bani?! Așadar ei voiau să te plaseze ca pe un capital. Chestiunea de bani întrece dar pe toate celelalte. Puțin le pasă lor de calitate și inteligență, astea sunt pentru ei o cantitate neglijabilă. Ei bine, pentru oameni care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu sau orice altceva. Agata era obișnuită cu asta și nu i-o lua în nume de rău, numai că uneori avea mare nevoie de un om care s-o audă. Când a ales între cei doi bărbați, știa că, măritându-se cu doctorul, ea va fi doar a cincea roată la căruță, roata de rezervă. Dar nu era ușor, ba uneori, ca azi, era foarte greu. Agatei i se înroșiră pleoapele a plâns și, curios, asta doctorul și soțul ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au izbutit, altele s-au măritat, dar așa cum e în ziar, pare că inițiativa ei e o joacă, că e numai de paradă... Or, societatea lor ajută cu adevărat. Chiar dacă ea nu e pomenită cu numele, toată lumea știe... Doctorul o opri. — Sunt pe lume, Agata, suferințe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și omoare timpul. Conflictul interior îi secătuia forțele și, de două ori în decursul unei ore, se opri să soarbă o băutură energizantă. O cuprinse un simțământ al dezastrului personal. Întotdeauna luase drept bună ideea că, până la urmă, se va mărita cu un om de la Arsenale. În cursul școlii și al studiilor la Colegiu, când cererea de primire îi fusese deja aprobată, îi socotise pe toți ceilalți - oamenii de rând - ca pe niște intruși. "A fost momentul acela de pe navă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceste vorbe. Se comportase ca o nevastă - gândi ea cu amărăciune - nedreptățită și totuși ezitând să spună prea mult de teamă ca nu cumva soțul ei să-i ia drept bune cuvintele. Nu că ar mai fi putut să se mărite vreodată cu Prințul după o astfel de comportare din partea lui, dar" ar fi fost totuși plăcut să-l aibă din nou alături... mai târziu, după distrugerea Arsenalelor. Își termină micul-dejun și se uită la ceas. Era nouă și treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dacă mi se cere anume s-o fac. Nu am chef să ghicesc cum de a izbutit să mă ia de nevastă înainte de ora sosirii navei. În mințea mea nu stăruie nici un fel de întrebări. Bărbatul cu care m-am măritat este Cayle Clark. Este imposibil să fi fost trasă pe sfoară de cineva care se dădea drept el. Tocmai mi-a transmis apelul zilnic prin teleecran, dar nu știe că aștern acum pe hârtie acest raport, încep să simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spune care avea să fie tiparul existenței când se va elimina una dintre cele două fațete energetice ale clădirii. Văzu că Lucy nu e mulțumită de explicațiile sale. Șovăi înainte de a adăuga: - Doamnă Clark, în ziua în care v-ați măritat, ați luat măsurătorile calidetice ale soțului dumneavoastră și ni le-ați dat nouă. Nu v-am pus niciodată la curent cu rezultatul integral pentru că n-am vrut să vă alarmăm. Cred, totuși, că veți fi mai degrabă interesată decât îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tânără și încă pe-atât poate mai frumoasă, o văzuse înaintea lui. Încerca să își țină firea. Întâmplări din trecut, despre care doar i se povestea, îl făceau ca turbat. Când Godun îi mai spuse și că ar fi fost măritată cu un ins mult mai vârstnic, primul fulger din gând fu să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
conturi serioase cu care să-și cumpere libertatea. Dar avea o problemă: era prea frumoasă, mai frumoasă decât se gândeau c-o să iasă o progenitură dintr-o slăbănoagă ochelaristă și un tată persan, cu nume francez. Se chema că se măritase și, în țara lui, ar fi fost de râs cu acest împrumut pe viață: numele european al nevestei, căruia el îi dăduse din iluzoria celebritate gazetărească. La Paris, era cunoscut cel puțin cât Bernard-Henri Lévy, doar că nu apărea așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]