3,067 matches
-
la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră, ima nentă. În lumea consumistă și globa lizată actuală, pare că nu mai cunoaștem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice aspirație care depășește standardele materialiste: o casă confortabilă, un loc de muncă bănos, o va canță în Caraibe (sau măcar la Sinaia...), o familie asigurată financiar. O dragoste călduță (nu te mai oste nești să-ți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o inspirau, dar știa el să fie subtil? Va avea forța de a o Întâlni pe Ionela, dacă sărmana fată va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
instanța de drept, căci creierul nostru, categoric, nu poate trece dincolo de reprezentările lui, iar presupozițiile de acest fel se află tocmai acolo unde el nu mai poate ajunge. {EminescuOpXV 24} ["FILOZOFIE ȘI ARTĂ"] 2287 Istoria este arena de luptă a mediocrului și obișnuitului - când [contempli] istoric, o auzi deopotrivă vorbind, o vezi gesticulând - aceste manifestări ale voinței și voință de-a-ntregul. Filozofia și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
zile“. Gajus fu mirat că vorbeau în prezența lui astfel, fără nici o reținere. Nu o făcuseră niciodată. Păru că nu a auzit nimic. De fapt, după neîncrederea și suspiciunile din primele zile, toți se liniștiseră: credeau că avea o inteligență mediocră, că era inert, docil, ba chiar de-a dreptul stupid, ușor de manevrat, moștenitorul ideal. Între timp Livia se oprise și se așezase încet - îl zărise și-i făcuse semn să vină la ea. Când fu destul de aproape ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl traduce, Nici nu știa-ncotro s-apuce... Și a luat-o spre amantă. Istoria unui cuplu O scurtă căsnicie infernală Și, în final, divorțul fericit; Iar, dacă nu s-ar fi căsătorit, Erau acum perechea ideală! Soția regizorului E mediocră, ce să zic, În scenele de comedie, În schimb, acasă, din nimic, Îi face câte-o tragedie!... Unui poet Chiar de muza i-a plecat, N-o condamnă cu asprime, Că-i la unul talentat, Să mai fure niște rime
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet simbolist mediocru, dar gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara și, după război, Marcel Iancu - Ion Vinea - Jacques G. Costin - Milița Petrașcu, Ilarie Voronca - Victor Brauner, Ilarie Voronca - Brâncuși - Robert Delaunay etc. În siaj francez (dar nu numai), ia naștere o „critică a poeților” opusă instituției critice denunțate drept mediocră, obtuz-conservatoare, provincială, didactică, explicativă și pozitivist-clasificatoare. În ceea ce-l privește pe Tudor Arghezi, după război, preocupările de critică plastică vizînd încurajarea artiștilor independenți și novatori lasă locul sprijinirii autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie nicidecum irosite. Iar dacă dl Thiesson socotește că poeții fac astăzi să triumfe mediocritatea, s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso, antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, traducere de Elis Bușneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913). Aceeași poziție, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avocat și director de bancă, coleg al lui Vinea la Liceul „Sfîntul Sava”, pe numele său adevărat Leopold Chapira — locuința sa va fi printre primele clădiri bucureștene construite de Marcel Iancu) - semna în Simbolul, sub pseudonimul Ch. Poldy, versuri parnasiano-simboliste mediocre (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu, Ion Vinea“, în volumul Evocări, confesiuni, portrete, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 256-260, reia o scrisoare a lui Vinea, publicată în numărul 18/1970 în România literară). De data aceasta e prezent doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arhitect G.M. Cantacuzino (nr. 99-100). Sub presiunea evidenței, autorul s-a convertit; a ajuns, în fine, la vorba liderului „contimporan”, pe care - deși îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește fabula care, de fapt, e inexistentă”; „Ideia ridicolului și nimicniciei omului față de necunoscut, precum și ideia nonsensului general al existenței se degajează la fiecare pas în opera lui Hurmuz. Pentru mentalitatea mediocră Hurmuz apare ca incoerent și dezechilibrat — de aceea producția sa nici nu se adresează mulțimei”; „Cînd cele 7-8 bucăți ale sale vor fi strînse într-o broșură, Hurmuz va trăi în toate bibliotecile iubitorilor de lucruri alese — și va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de admis”. În cauză nu e, așadar, atît problema „originalității”, cît mai ales cea a precursoratului și a productivității, capacitatea de a inventa, inova și influența („fecunda”) creațiile viitoare: „E un fapt curios (printre atîtea ale istoriei culturii!) că un mediocru original, sau numai bizar, poate avea o influență mai mare asupra altor scriitori decît un geniu a cărui operă copleșește și paralizează o întreagă epocă (...) Dar condițiile receptării unui artist în conștiința altora urmează anumite reguli speciale care nu țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realitate, ca om, și de aceea cu permisiunea dumneavoastră, voi cita dintr-un articol a unui om care l-a cunoscut personal. Este vorba de un articol al publicistului Marian Sultănoiu apărut în ziarul Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ceea ce ți-au urat ei (eu nu știu ungurește și de aceea cred că e de bine), lo foso seghedbe, de Ziua Națională a României... Ce ascunde frunza Elenei Udrea? Pe timpuri, aveam un prieten care scria poezie, o poezie mediocră de nivel vasluian, să zicem, dar individul era foarte plin de sine și toată ziua, povestea cui voia și cui nu voia să asculte, despre cât de urmărit este el către simpatica noastră, fostă Securitate. Nu scria o poezie fulminantă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bătrânul vulpoi Băsescu, a prins de veste la timp, făcut rocada cu Stolojan și a câștigat președinția hăhăind de prostia românilor. Se mirau toți apoi, cum de Fătuloiu a ajuns șeful Poliției Române, deși cunoscătorii îl apreciau drept un polițai mediocru. Aceiași cunoscători bănuiesc, că Fătuloiu l-a șantajat pe Băsescu, cu probele pe care le deținea împotriva sa. Dar după prima la stânga, este îndepărtat din Poliție, în contextul scandalului legat de mașinile Logan, dar nu trimis la munca de jos
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie în permanență surâzător cu cei din jur. Se juca la teatru piesa ‚’’Între noi n-a fost decât tăcere’’ și i-a spus dar n-a sărutat-o, parcă îi era teamă. Realiza hotărârea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Dar el voia altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru excelența lui, adăugă cu un zâmbet palid. Poate că lumea e a ființelor mediocre. Numai ele umblă În siguranță. Dante observase o mică variație În tonul glasului său, ca o notă concluzivă. Cu siguranță, se pregătea să Îl lovească. Cine știe dacă nu urma să expună și trupul lui, ca figură de proră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Galda și Înmormântat fără preot, pe cheltuiala Ministerului de Interne, Într-un loc rămas până azi necunoscut. Coriolan, cu o minte mai greoaie și fără veleități mesianice, s-a Îndreptat cu pași nesiguri spre Seminarul teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea vacanțele desenându-și cu răbdare viitorul: parohia, cu biserică și enoriași cu tot, casa, nevasta, copiii și dobitoacele din curte și grajduri, toate luminate de chipul Înțelegător al unui Dumnezeu mic și dolofan, ascuns pe jumătate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
motiv să-i poarte pică lui Cain. Îi rămâneau câteva alte reviste de citit. Se ridică de pe bancă, făcu câțiva pași, se opri, Încearcă două, trei exerciții din “complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și o bursă, la Soros, ca să lucreze la teză. E optimist! Cine mai vrea acum să meargă În Est? E totuși nemulțumit de recomandările din dosare. Toate sunt scrise Într-o frumoasă limbă de lemn. Și fără nici o convingere. Recomandări mediocre. Nici el nu se socotește un geniu. Crede Însă că ar putea ieși din apa stătută În care se bălăcărește de câțiva ani. Pe ce mizează oare? În afară de o capacitate nesfârșită de a visa nu are nici o calitate anume, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și neprofesionistă, o găselniță amuzantă dar nu și eficientă, precum și atracția redusă pentru investiții În obiecte de artă. Încă un vis, marca Petru Șendrean, Își spuse Iolanda când pendula monumentală a casei Ster anunța ora unu. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]