2,990 matches
-
apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi. (Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație. A nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
este de o diversitate extraordinară. Nu e deloc neobișnuit aici să spui că ești un scriitor american de limbă română. Eu consider însă că sunt scriitor român pentru că enclava mea - chiar și o carte a mea o denumește drept Casa melcului - este limba pe care am luat-o cu mine precum melcul își ia casa cu el - acolo ființează interioritatea și creativitatea mea. Sigur că la un moment dat eziți - țara se tot îndepărtează și în mare măsură te-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
spui că ești un scriitor american de limbă română. Eu consider însă că sunt scriitor român pentru că enclava mea - chiar și o carte a mea o denumește drept Casa melcului - este limba pe care am luat-o cu mine precum melcul își ia casa cu el - acolo ființează interioritatea și creativitatea mea. Sigur că la un moment dat eziți - țara se tot îndepărtează și în mare măsură te-a îndepărtat - dacă nu e cazul ca domiciliul trecut în acte să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu mă aflu ( ține minte?!) Și la masă, și-n hambare; Mama ia de mine-aminte; Nu sunt mic, mucos; sunt mare! Câți de ,,m’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
spună decât asta! Gazda nu mai era acolo, dar petrecerea putea să continue! Nu mai știu bine ce m-a apucat. Nu-mi amintesc foarte limpede ce s a Întâmplat, Însă m-am trezit agățat de spatele polițistului ca un melc pe spatele unei enorme broaște țestoase. Karl a râs din nou, dar de data aceasta râsul lui n-a mai făcut-o să se simtă bine. Polițistul s-a scuturat, a continuat el să spună, iar eu n-am mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fiu pragmatic când e vorba de bani, fie și prin recuperarea datoriilor. Așadar, atunci când - în înșiruirea de vorbe constitutind acel autoportret propriu-zis la care m-au obligat fiii Franz și Raoul, la începutul anilor ‘70, când am scris Jurnalul unui melc - se spune lapidar: „Am fost crescut prost într-o manieră cât se poate de bună“, se face referire și la practica mea în recuperarea datoriilor. Am uitat să pomenesc în treacăt frecventele amigdalite care, înainte și după sfârșitul copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la cuple de odinioară, după încercări de salturi rătăcitoare în disciplina utopică, să înceapă să prescrie ritmul de mers social-democrat, cum ar fi „politica pașilor mărunți“ a lui Willy Brandt. Și încă alți ani au trecut până când, în Jurnalul unui melc, i-am prescris progresului un astfel de mers târșit. Urma de bale. Drumul lung, pavat cu piatra cubică a îndoielii. Dar, încă din subteran, crusta mea politică - carcasa goală - a fost perforată și a devenit fragilă. M-am situat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suficiente. Și când o jumătate de an mai târziu am citit la o întrunire a Grupului 47 cea dintâi proză a mea, rodul călătoriei noastre în Spania din anul precedent, cu titlul Pajiștea mea verde, nu se putea intui că melcul „gol și sensibil“, ridicat la scară monumentală, o lua pe drumul spre o nouă proză; mai târziu el a vrut, cu dâra lui de bale, să măsoare câmpiile politice și să-i scoată din cap progresului visul despre „marele salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în vis, cobea, care am ajuns să fiu, precum și melcul, cum ne-a ajuns el din urmă, ne-a depășit și se depărtează iute, fără un sunet... Ceea ce prezisese deja femeia de serviciu a gazdei noastre din Schmargendorf, care venea din estul orașului ca să citească viitorul în cafea, se împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoarță de stejar nedrept îngurgitată de verdele pădurii; ca Hamlet încheindu-și monologul după metodica furie-a răzbunării; ca umbra unui gînd ascuns ce înfioară în unda lacului o aripă de lună; ca gîndul unei comparații șchioape sub pasullipicios de melc; ca relectura unui text banal în zi de iarnă nepripit de albă.
La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
mea de înțelegere. S-a prins că nu mi-a picat bine ce am văzut, pentru că am amuțit. Mă uitam când în lungul holului, când la el și nu-mi venea să cred. M-am întors în cameră cu viteza melcului. Când m-a văzut prăbușit, Vero mi-a spus că nu-i nevoie să merg la ambasadă dacă nu vreau și că o să ne descurcăm noi cumva, i-am povestit ce am văzut. A rămas mută și ea. E opțiunea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți între crengi, orice-ar fi. Vorbind mai mult prin semne se hotărîră să coboare și să plece îndărăt spre sat. Așa că începură să coboare mai încet ca melcii, pentru a nu stîrni iar fiarele junglei și porniră tiptil pe urmele care se mai cunoșteau. Cum însă frica îi grăbea, nu se mai țineau exact de urmele pe care veniseră pînă acolo. Treceau de-a dreptul prin mlaștină. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit din Nord... Nu mă interesează poveștile tale de posibil ziarist ce-și arată talentele! Și eu am răspuns că de frică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în pas de melc. Poate nici nu au întreprins o anchetă temeinică și noi așteptăm și așteptăm...! - Cum poți să crezi că nu acționează? - Orice e posibil, după cât se pare. Nu cred că cerându-i comandantului, în fiecare zi, ce se mai știe despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scaun al așteptării. Dacă ar fi fost destul de înțelept, s-ar fi înscris cu patru sau cinci zile înainte, cum o făcuseră alții, și acum... Orele treceau, dar numărul de ordine al celor înscriși pe listă scădea în pas de melc. Era gata-gata să renunțe când cinci din cei înscriși, ajungând cu răbdarea la limită, renunțară. Lui Vișinel îi veni inima la loc. Grație celor audiați mai înainte, la care se adăugară cei cinci nerăbdători, acum se afla pe locul 15
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să fac. Mare personaj de roman mi-am mai găsit și eu. Un căcăcios care conduce ca o femeie speriată de bombe. Mai trec câteva minute care ne depășesc, tră gând după ele o platformă uriașă, pe care stă un melc supradimensionat. Mda. Parcă stăm pe loc, băi om din lună ce ești. Gagarin se uită la drum. Brusc, câteva cuvinte îi cad din gură. Nu-mi place să conduc noaptea. Mă uit la el și aștept să mai spună ceva
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-o să nu-și închipuie nimic din ce va urma, atunci când pielea ei se va zbârci. Atunci când sânii ei se vor trans forma în două fructe putrede și numai bune de arun cat. Atunci când sexul ei va fi doar un melc lipicios pe care n-o să mai vrei să-l atingi. Fă-o să creadă că ceea ce trăiește în clipa asta poate să dureze o veș nicie. Fă-o să-ți respire trupul fără să simtă mucegaiul ascuns sub pielea ta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și mai facă sânge rău intrând În vorbă cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la alta, greierii țârâiau În iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci ce plutesc În vid, purtând În urma lor o cochilie extrem de sofisticată, alcătuită dintr-o crustă inexistentă, care ne ajută să ne deplasăm dintr-un loc În altul În spațiul cosmic. În contact cu voi, sau cu orice alt lucru, suferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]