4,482 matches
-
iubirea, relațiile dintre părinți și copii, morala comunitară, respectarea rosturilor și a regulilor de conviețuire - sunt lucruri esențiale pentru el. Nu îi plac oamenii „nesăbuiți”, ființele întunecate, naturile abjecte, și, într-un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele epice (Tolstoi, Dostoievski, Hugo și Balzac), mai târziu lărgește aria lecturii. Îl citise pe Proust și admira, pentru cruzimea realismului, pe Céline. Nu îi iubea pe
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri, sonoritățile de „liră de argint”, întrevăzute mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii. G. Călinescu îi dedică un portret memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și nemișcarea lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon și sălbăticia de la moșie, biciuit de turburea
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
opera și incursiuni autobiografice, împinse până în copilărie, Ș. evocă fapte, momente, realități caracteristice acestei etape istorice, ceea ce îi inspiră comentarii, reflecții, îi trezesc în minte analogii de natură livrescă, umplând paginile cu personaje literare și citate sau parafrazări de aserțiuni memorabile. „Jurnalul” devine o combinație de reportaj și eseu, modalitate prozastică obișnuită în literatura modernă. Odată cu situații din redacția „României libere”, din secția de corectură a Tipografiei „13 Decembrie” și din medii cunoscute în exercițiul profesiei, memorialista resuscită aspecte de viață
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
e poezia unor momente ale vacanței cuplului aventuros Paul și Nora. Unul din cele remarcabile, ascultarea Oratoriului de Crăciun în Biserica Neagră din Brașov, este menționat, cu transcrierea pasajului esențial, în cronicile lui Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Altă secvență memorabilă include o alunecare pe schiuri, amețitoare. Un deosebit succes, de critică și de public, obține scriitorul cu teatrul său. Comedii sentimentale prin subiect, piesele lui S. se ridică deasupra celei mai întinse părți din dramaturgia perioadei interbelice prin lirism și
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
așeze” pe Amelica în lumea de sus (aristocrația) în care el nu a reușit să intre, cu toată istețimea și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu romanele lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S. abandonează - datorită împrejurărilor istorice în care și-a elaborat cartea - proiectul inițial, dezvoltând narațiunea în sensul unui bildungsroman, în bună măsură independent
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor înalți”, ca și proza Din viața înaintemergătorului și botezătorului Ioan atestă vocația autorului în această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea, mărturisită adeseori, pentru epocile îndepărtate ale istoriei. Acțiunea se desfășoară la Histria, în secolul al V-lea
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
a avut loc cu mult Înainte. Încă de la Începutul experienței pariziene, tânărul student se dezicea vehement nu doar de radicali, ci de Întreaga emigrație română din capitala Franței. Finalul scrisorii adresate fratelui său Constantin, la 6/18 octombrie 1852, este memorabil: „n-au nici un principiu, ci o simplă exultație; iaca ce-ți zice când vorbești cu ei: pentru trecut: trebuia să ne luptăm cu turcii și cu rușii, și chiar dacă ne Învingea (una ce se putea anevoie), Însă muream cu glorie
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
orientării politicodoctrinare a epocii, ea este mult mai vizibilă În zona conservatoare: am arătat deja impactul avut, la nivel programatic, de convingerile sale neutraliste. Rolul pe care politicianul l-a jucat În respingerea „petiției de la Iași” (1871) este, de asemenea, memorabil: practic, moderatismul ambiguu al politicianului a deturnat singura tentativă serioasă de „revoluție conservatoare” de după 1866, cu un impact hotărâtor inclusiv În ceea ce privește statutul monarhiei constituționale. Dintre revendicările documentului, cel puțin una (reinstaurarea pedepsei capitale, temă fundamentală pentru raportorul care propusese desființarea
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
un „pocăit” (adventist), profetizează venirea lumii celor drepți. Așa cum Marin Oprea prefigurează personajele lui Cezar Petrescu, Dinu Bordea traversează stări de îndoială și gelozie asemănătoare celor ale lui Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu. Dintre scenele de front câteva sunt memorabile. Una din ele, remarcată pentru „oarecare realism dinamic capabil de simbol” (E. Lovinescu), evocă trecerea Dunării înot, în retragere, după înfrângerea de la Turtucaia. Un cuplu pitoresc, prilej de exersare a glumelor ostășești, e alcătuit din „instrumentiștii” Codică țambalagiul și Tache
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
Depășirea „crizei culturii” autorul o crede posibilă prin prisma filosofiei personaliste a lui Emmanuel Mounier, care proclamă primatul libertății și al demnității spirituale umane. Din orizontul acestei opțiuni denunță mai întâi statul totalitar, iar corolarul său, „omul nou”, e portretizat memorabil: „Are anumite certitudini simple și pozitive, anumite «false idei clare», în care crede orbește. El se afirmă printr-o puternică vitalitate și printr-o lipsă de simț critic care îi permite să vrea să creadă totul în mod absolut. Dogmatic
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
condusă de Nicolae Breban. Călătorește în Iugoslavia și scrie Belgradul în cinci prieteni (1971 ediție româno-sârbă, în 1972 în limba română). În 1975 i se acordă Premiul Herder, în septembrie 1976 merge la Chișinău și, ajungând acolo, pronunță o propoziție memorabilă: „Am venit de acasă acasă”. Vizita la Chișinău va constitui un moment istoric pentru intelectualii români din Basarabia. În 1978 o cunoaște pe Dorina Tudorița (Dora) Tărâță, studentă la secția franceză-engleză, cu care se va căsători oficial în iulie 1982
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un lirism care transformă tema poeziei în temă
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a divorțat după pofta inimii ușoare, s-a jucat cu cuvintele („haide să ne haidem”) până s-a plictisit de ele și a inventat altele ce au un nume, dar nu au un înțeles precis - necuvintele -, a construit versuri emblematice, memorabile și a scris altele care provoacă brutal logica, dar flatează gustul pentru paradox: „Foaie verde de albastru/ Mă doare un cal măiastru”. Ludicul, vizionaristul, imprevizibilul și foarte ingeniosul poet avea momentele lui de reverie metafizică și atunci punea la cale
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
lor e greu de rezumat în chip relevant. În esență, este vorba de marile evenimente ale vieții - descoperirea universului de către copil, dragostea, bucuriile și întristările de toată ziua, boala, suferința și moartea, urmărite la o serie întreagă de personaje - unele memorabile, precum Eva Nada, Mama, „domnul Director”, Bantu, doctorul Tisu ș.a. -, aparținătoare, în marea lor majoritate, lumii satelor ori târgurilor bănățene de pe la mijlocul veacului al XX-lea. Defilează, pe firul lecturii, multe scene de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
evocarea unor scriitori (Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Marin Preda, Nichita Stănescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade ș.a.), întoarcerea la cărțile preferate, rememorarea unor anecdote din perioada totalitaristă. Se discută și despre dragoste, frumusețe, singurătate, filosofie. Răspunsurile lui Bogza vin prompt, spumoase, memorabile deseori, aforistice. În completarea dialogului este republicat Poemul invectivă (apărut în 1933) și se reproduce o selecție a scrisorilor trimise de Constantin Noica lui Geo Bogza. Volumul este ilustrat cu fotografii ale scriitorului, precum și cu desene, unele inedite, semnate de
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
și bun, devine victimă pentru că se împotrivise colectivizării forțate. Se întretaie aici două romane, unul al vieții de provincie, al micilor artiști și al mediului didactic (amintind Brațul Andromedei de Gib I. Mihăescu), roman dominat de figura caricaturală, întru totul memorabilă, a profesoarei Artemiza (Miza) Pârlog, tip de fată bătrână, închipuită și ahtiată de parvenire, și romanul Melaniei, soția lui Matei, și al familiei sale, care traversează o dramă. Roman de moravuri, mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
București, 1992; Proiectul de tratat. Eros, pref. Aurel Ion Brumaru, Brașov - Chișinău, 1992; Reflecții religioase asupra cunoașterii, pref. și postfață Aurel Ion Brumaru, București, 1992; Lumea ca teatru. Teatrul seminar, îngr. și pref. Mircea Coloșenco, București, 1993; 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, pref. Gabriel Liiceanu, București, 1993; Neliniști metafizice, îngr. și pref. Petre Anghel, București, 1994; Filosofia nuanțelor, îngr. Mircea Coloșenco și Sergiu Coloșenco, pref. Mircea Coloșenco, postfață Sorin Pavel, Iași, 1995; Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent ample secvențe în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și refractar la dramele morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin Sicoie și a Rodicăi Palade, într-o formație care
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
și obsesia receptării, OC, 2001, 68; Daniel Cristea-Enache, Radiografii și superlative, ALA, 2002, 641; Dan Perșa, „Proza românească a anilor ’90”, TMS, 2001, 11; Dan C. Mihăilescu, Nostalgia României, „Ziarul de duminică”, 2003, 9 mai; Constantin Coroiu, Ficțiuni și vorbe memorabile, ALA, 2003, 668. O. S.
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
în final („să rădica de-asupra biruitorilor”). Percepția covârșitoarei personalități a domnitorului este augmentată de proiectarea sfârșitului său pe fundalul unor tulburări sociale sau naturale, ca semne și efecte ale acestui eveniment. Având simțul excepționalului, U. reproduce unele secvențe „vorbite” memorabile, care înviorează narațiunea, apropiind planul acțiunii de timpul prezent, și exploatează cu artă momentele de mare tensiune psihică. Participând afectiv la povestire, el învăluie oamenii și întâmplările într-un umor fin, superior, venit din sesizarea aspectului oarecum comic al comportamentului
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare prin carnavalesc, în vreme ce femeile apar puternice, misterioase, sugerând forțe oculte, ca memorabilul personaj Tania, din povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la adevărata ei dimensiune de inițiatoare: „Când ai nevoie de mine o să vin”. În aceste proze rituale
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Critica, 119-126; Petrescu, Studii transilvane, 194-200; Cosma, Romanul, II, 149-153; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 113-124; Alex. Ștefănescu, Amurgul romanului istoric, RL, 1999, 19; Ion Simuț, Accesul spre mister, RL, 1999, 19; Daniel Ștefan Pocovnicu, Cartea eșecurilor memorabile, CL, 2000, 10; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 327; Dicț. esențial, 860-862; Micu, Ist. lit., 360; Popa, Ist. lit., II, 681-682; Negrici, Lit. rom., 317-319; Ioan Adam, Parole în Balcania, București, 2003, 140-145; Dicț. analitic, IV, 58-60
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
ale teatrului european: tragediile lui Seneca (căruia în 1965 i-a dedicat volumul Séneca, nuestro contemporáneo), Shakespeare, Racine, Schiller ș.a. Autorul piesei Rinocerii este comentat în capitolul Încă o dată limbajul, unde se relevă ascendentă să caragialiana și filiațiile cu Urmuz. Memorabile sunt paginile de analiză a scenelor finale, ca și semnalarea erorilor de interpretare a pieselor ionesciene: „S-a comis eroarea vulgara, după felul nostru de a vedea, de a considera ultimele trei opere ale lui Ionescu drept opere ideologice. Asta
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]