4,293 matches
-
de creație. În Franța capătă virulenta sub modelul metecului Camus, de fapt singură preluare directă din Camus. "Atât Sartre, cât și Camus sunt hrăniți din aceeași filosofie germană în care s-a format și Cioran" spune Dan Oltean în Mistica metafizica 21. Are Cioran vreun avantaj de a fi posterior lui Nietzsche, venind pe drumuri deja bătătorite, unde ideile erau doar ghicite, sau, dimpotrivă, poate fi considerat un epigon al maestrului, păcătuind prin lipsa de originalitate? Pentru Bruno de Cessole, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trebuie respinsă tocmai pentru că este veridica. Pentru Cioran, adevărul este "enervant", de aceea și trebuie expulzat, ca să facă loc adevăratei conștiințe umane. Vede istoria doar ca pe un mod de a fi fără substanță, infideli față de noi înșine, o negare metafizica, o agresiune a omului contra lui însuși. Deși e evidență amprenta lui Nietzsche asupra gândirii cioraniene, ca și asupra principalelor atitudini ale acestuia, cel mai mult îl apropie de gânditorul german temperamentul, stilul personal comun. Este tocmai ceea ce explică legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-și vinovăția că renunță, se retrage și, cu un ultim efort de eleganță, isi aplică pedeapsă. Dispare astfel cu opera cu tot, fără ca omul să aibă într-asta vreun amestec. Așa ar arăta versiunea îmbunătățită a Judecății de apoi"53. Metafizica nihilista nu este prezentă numai la Nietzsche, ci o întâlnim și în buddhism, si la Schopenhauer, Dostoievski ori Nae Ionescu. Pentru Schopenhauer,54 un individ, o fată omenească, o viață de om toată nu e nimic mai mult decat fugarul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
individul care a cunoscut profunzimile spiritului este tocmai luciditatea, dramă conștiinței care sfidează eternitatea aflându-se într-un permanent conflict cu zeii acestei lumi. Prea lucidul Cioran se transformă într-un mistic obsesiv, chiar dacă filosoful recurge la confesarea literară a metafizicii, redefinind continuu conștiința finitudinii, cu intenția mărturisita de a atinge neatinsul, absolutul. Sábato crede că apariția creștinismului a însemnat începutul neliniștii conștiinței omului, care s-a văzut prins într-un cerc de constrângeri "improprii dorinței de libertate a sufletului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
5 Asemenea lui Nietzsche, el afirmă că nu are nici un rost să ne abținem de la a trăi această viață așa cum vrem, nu trebuie să fim paralizați de frica de a nu păcătui, însă, spre deosebire de filosoful german, Cioran nu face o metafizica a afirmării vieții, nu sacralizează viață și voință liberă. Moralitatea denotă o lipsă de imaginație, iar cine nu ceează iluzii nu poate trece prin acest coridor spre moarte care este viața. Cioran blasfemiază creștinismul, uneori, fără să aibă, în favoarea atacului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suc de spini..."57 Constantin Noica spunea într-una din operele sale de tinerețe că trebuie să fim mulțumiți că suntem ființe mărginite în viziunea lui Kant, pentru ca, daca am înțelege totul, nu am mai avea știință, prin urmare nici metafizica. Numai că "(...) atunci cand un dobitoc de licean rămas repetent se sinucide, inimile noastre se-ntristează. Iar când un om se așează gol în fața vieții și morții, chinuindu-și sufletul cât pentru zece sinucideri, noi spunem că minte. Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea în scris și negând-o prin cuvinte. Asta, pentru ca, in primul caz, e vorba de o soluție metafizica, iar în al doilea, de o ființă umană, de o voce, de o suferință"21. Există, într-adevăr, în concepția să, o mare diferență între bucuria pe care o avem la gândul că putem să scăpăm de viață când vrem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
filosofilor se reduce la a inventa termeni. Cum nu există decât trei sau patru atitudini față de lume și cam tot atâtea în fața morții, nuanțele pe care aceștia le dau și le tot repeta depind de alegerea cuvintelor, fără nici o finalitate metafizica."27 Întrebat asupra tristeții sale, Sábato spune că este un pesimist, dar nu un sceptic, pentru că "scepticii nu cred în nimic și nu sunt nefericiți, o duc bine cu oricare dintre guverne; ei spun că nu trebuie să crezi în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care a exprimat, în una din operele cele mai revelatoare și mai profunde ale secolului XX, nedumerirea și izolarea omului contemporan într-un univers dur și enigmatic. Căderea omului într-o realitate în care birocrația și puterea au luat locul metafizicii și al lui Dumnezeu"72. În Cioran ou le dernier homme, Sylvie Jaudeau explică conceptul de melancolie în general și aplicat lui Cioran, în particular. Folosind ca punct de plecare volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exista, meteahna gravă, meteahna prin excelență, meteahna mea."85 Spre deosebire de Cioran, Sábato crede că orice moarte este mai urâtă decât cea mai nefericită viață: "Mereu mi-a fost frică de viitor, pentru că în viitor se află, printre altele, moartea"86. Metafizica cioraniană este un imens spațiu de "cafard" și nenoroc, cum mărturisește el însuși: Sunt, într-adevăr, melancolic, mereu am fost așa, este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
am fost așa, este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia noastră, nenorocul nu este un concept gol, ci e tot ce avem mai concret"87. Cioran da dimensiune metafizica conceptului de nenoroc, de "cel născut sub semne rele", existent deja în legendele populare românești, unde unii sunt de la naștere "fără de stea". Uitându-se cu detașare esențială pentru un contemplativ la neprevăzutul vieții, oscilând între "blestemul de a se fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spunea: să înțelegi înseamnă, înainte de orice, să pui cap la cap. Efortul de a pune la un loc piesele, una cate una, îl umple pe Sábato de o melancolie care îl va însoți toată viața, se va transforma în boală metafizica, cu obsesiva să explorare a condiției umane, remarcă Nelly Martínez.115 Este esențial să ne referim la adeziunea să la suprarealism și psihanaliza, pe care le folosește că pe calea cea mai sigură de a a pătrunde în misterele lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în iubire o posibilă salvare de la "neantul" pe care atât îl iubește? Adevăratele femei sunt pentru el acelea a caror prezenta te face să uiți de probleme, idei, neliniști universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizica, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor în avântul erotic, iar alături de femeie uiți că suferi din cauza spiritului, treci peste dualitățile chinuitoare și revii înspre un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a lăsat subjugat de misterul acestui împătimit al saloanelor și al morgilor, pentru că i se părea că întruchipa sfâșierea omului care trece de la umbre la lumină cea mai orbitoare, de la lumea nocturnă a viselor la cea a ideilor clare, de la metafizica la fizică și reciproc. De cealaltă parte, însă, găsim altă dimensiune a lui Ernesto Sábato, aspectul său nostalgic și melancolic, cu profundele sale depresii, cu nevoia să absolută de iubire și înțelegere, căutarea disperată a unei speranțe. Este aspectul intuitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lungul întregii sale creații, lumea sentimentelor și a pasiunilor, a neliniștii metafizice, pentru ca, așa cum spune în opera citată anterior: "O dată ce s-a ridicat pe cele două picioare din spate, un animal ciudat abandonează pentru totdeauna fericirea zoologică, ca să inaugureze nefericirea metafizica: sete absurdă de veșnicie a unui corp mizerabil destinat pieirii"9. Ibsen spune că toate personajele i-au ieșit din suflet, Flaubert spune că Doamna Bovary este el însuși, la Sábato, personajele sale sunt fațete ale fantasmelor care se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru noi, cum zice Cernuda, "o pauză de iubire în goana după treburi"."47 Sábato combină în opera să elemente subiective și sociale care converg spre aprofundarea principalelor neliniști ale ființei umane: agonia existențiala și moartea, "îndulcite de o absurdă metafizica a speranței"48, așa cum spune el însuși: "Mă uit îndelung la fotografia unui micuț lustragiu din orașul Salța, care s-a apropiat și m-a îmbrățișat cu o mare emoție. Mă uit de multă vreme la ea, ca la una
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe o afirmație sau negație, ci ca pe cineva care să mă salveze, care să mă ia de mână că pe un copil care suferă. Ceea ce altădată citeam cu spirit critic, acum înghițeam cu sete"62. 2. IUBIREA CA SOLUȚIE METAFIZICA " De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existență Istoriei." (Cioran, Silogismele amărăciunii) La douăzeci de ani, aflat fiind "pe culmile disperării", singurul lucru care îl mai poate salva pe om, crede efuzivul Cioran, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îngust și neliniștit al propriului eu, nici domeniul abstract al colectivității, ci acest pământ aflat la răscruce, unde domnește dragostea, prietenia, înțelegerea, milă. Numai recunoașterea acestui principiu ne va permite să construim comunități autentice, si nu mașini sociale"106. 3. METAFIZICA TANGOULUI "El tango es tristeza bailada." (Enrique Santos Discépolo) Sunt un mare iubitor al tangoului. E o adevarată slăbiciune a mea. E slăbiciunea mea pentru America Latină. Singură, ultima mea pasiune este tangoul argentinian." (Convorbiri cu Emil Cioran) " Tangoul este tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adus cu ei cele două atribute ale noului argentinian, resentimentul și tristețea, ci au și pregătit fenomenul cel mai original din ținutul La Plata: tangoul. Este imposibil să-i înțelegi pe Sábato, Borges sau Cortázar, daca nu înțelegi tangoul și metafizica să sau dacă nu evoci Buenos Aires", spune Cătănia 108. Tangoul, cu efuziunea să sentimentală, este o subtilă sinteză între simțirea locuitorului din Río de la Plata, "el porteno", si universalitatea să. "A spune Buenos Aires înseamnă a spune "lumea și acum" spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Neantului și a Absolutului care este câmpia nesfârșita și fără esențe"115. Fragilitatea centrelor urbane a contribuit la agravarea acestui sentiment de finitudine și de tranzitoriu, de "spaimă cosmică" a noului venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum spune Sábato. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Buenos Aires era o metropola cu bărbați singuri, ateliere improvizate și cafenele sărace; o lume periferica, unde abundă bordelurile, muzicanții creoli, străinii și proxeneții, unde se bea bere, se cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un cuvânt de origine portugheză introdus în America prin intermediul creolului afro-portughez din Sân Tomé și ajuns în Spania, după un periplu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la un dans pentru desfrânate. Evaristo Carriego a fixat această circumstanță în Misele eretice: În stradă, privitorii își revarsă/grosolăniile măgulitoare, / căci, în ritm de tango, doi șmecheri / ondulează agil din șold și din picioare"127. A asocia tangoului atributele metafizicii era considerat de anumiți intelectuali ai vremii o erezie. Citându-l pe Nietzsche, pentru care metafizica nu se gaseste numai în tratatele profesorilor germani, ci o întâlnim pe stradă, la omul obișnuit, la cel care suferă, "cel făcut din carne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
privitorii își revarsă/grosolăniile măgulitoare, / căci, în ritm de tango, doi șmecheri / ondulează agil din șold și din picioare"127. A asocia tangoului atributele metafizicii era considerat de anumiți intelectuali ai vremii o erezie. Citându-l pe Nietzsche, pentru care metafizica nu se gaseste numai în tratatele profesorilor germani, ci o întâlnim pe stradă, la omul obișnuit, la cel care suferă, "cel făcut din carne și oase", Sábato spune că metafizica este prezentă cu atat mai mult în "aceasta umila suburbie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ai vremii o erezie. Citându-l pe Nietzsche, pentru care metafizica nu se gaseste numai în tratatele profesorilor germani, ci o întâlnim pe stradă, la omul obișnuit, la cel care suferă, "cel făcut din carne și oase", Sábato spune că metafizica este prezentă cu atat mai mult în "aceasta umila suburbie a literaturii argentiniene care este tangoul"128, pentru că "tangoul este strâns legat de sufletul portenului, iar sufletul acesta este fundamental în căutările mele. Pentru că mă interesează condiția omului, iar condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
află? / Vocile care venit-au ieri / s-au dus și au tăcut / pe unde or fi acuma? Pe ce străzi or să revină?"132. Sábato își manifestă indignarea față de acei "europeni superficiali" care consideră absurd că ar exista o literatura metafizica în Argentina, "așteptând de la noi să descriem cavalcade sălbatice de șes, vor sau cer exotism sau culoare locală"133, uitând că literatura argentiniana cea mai reprezentativă este produsul unei uriașe metropole de opt milioane de locuitori care nu au nici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]