KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

mulțimii universitare ține În mâini, În loc de flori, studii și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
zile și va fi, poate, iertat. 2. Feldiu, 15 XII '95 Stimate domnule profesor, Ca de fiecare dată, În drum spre gară, am trecut pe la cimitir. Mormintele alor mei sunt În paragină. Zilele Îmi sunt numărate și trebuie să mă mișc repede. Prin urmare voi vinde tablourile din bibliotecă. Vei fixa singur prețurile și vei avea un comision de 10% din afacere. Cei de la Muzeu așteaptă de multă vreme momentul. Un anunț la „Mica publicitate” Însă ar aduce poate și alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ce anume o făcuse vizibilă? Descoperea cu uimire că, Într-un fel, jucase Într-un film al unui regizor necunoscut care Încă mai lucra la capodopera sa În cine știe ce studio modest, la fel de modest poate ca laboratorul-foto al lui Grațian. Se mișcau amândoi pe o gheață subțire de cuvinte sub care aluneca leneș șarpele negru al memoriei. Când năpârlea, pielea i se ridica Încet la suprafață și se lipea de cuvinte care se prefăceau pentru cine știa să vadă În locuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ca și ceilalți de altfel, În cercuri mai mici sau mai mari, după cum le permitea holul, luminat doar pe jumătate. Unii dansau cu ochii În tavan alții cu ochii În gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină a cumpărat un tractor pe care nimeni nu-l mai mișca din curtea fostului CAP deoarece din el nu mai rămăsese decât numărul de Înmatriculare și câteva piese imposibil de demontat și de vândut apoi la fier vechi fără ca poliția să nu găsească făptașul. Matei a cumpărat ceea ce fusese cândva un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul pironului bine Înfipt În pământul Înghețat. Mâncase tot porumbul ce i se adusese cu o seară Înainte și acum nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să-și pună ordine În gânduri Înainte de ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care bariere puteau fi deschise pentru a înainta și care erau definitive, structurale. Care susțineau de fapt tot eșafodajul. Mi-a luat tot restul dimineții ca să strâng în urma dezastrului. Acum liniștea de după criză deținea controlul complet asupra mea și mă mișcam prin casă îndreptând, punând la loc și așezând cu viteză redusă, sau cu o privire distrată, alunecând de la o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nici o părticică din tine, cel de acum, nu ți-a aparținut ție, cel din urmă cu șapte ani. Totul se schimbă. În zilele de început ale vieții mele de-a doua am observat cum umbra unui stâlp de telegraf se mișcă tiptil între grădinile a două case de peste drum - de la nr. 152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea umbrei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
momentele de criză ale lui Clio din noaptea precedentă, făcuserăm din nou sex, nici nu mai știu la ce oră a dimineții. A doua partidă fusese somnoroasă și lentă, o încercare aproape inconștientă, cețoasă. Clio vorbise foarte încet în vreme ce mă mișcam înăuntrul ei. Vorbisem și eu, iar cuvintele veniseră de foarte departe. Spuneam lucruri la care nu stăteam să mă gândesc; cuvinte, și-atât. Cuvinte de noapte, cuvinte de sex sau cuvinte de vis, nu știu, nu de dragul conversației. Nu genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
doar că nu visez. — Poate că visezi, zise. Probabil că visezi. — Nu vreau să visez. Clio, nu vreau să fac asta singur. Se auzi un bubuit. Am tresărit amândoi, ne-am întors spre baia romană. O mână de frunze se mișcau pe suprafața apei într-o spirală lentă. — E ceva viu acolo? Clio încuviință. — Da. — Ce e? — Nu știu, zise ea, privind apa. Ceva din adâncuri, unde e întuneric. Se auzi un alt bubuit. Pe suprafața murdară a apei se iscară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă, densă. Pură. Grea. Apăsătoare. Sunetul unor ochi ce te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-o de-a lungul spătarului, cu coatele lipite de corp, înghesuindu-mă bine în colț. Nu gândeam deloc - gândurile erau ca un morman de cioburi de sticlă și respirația îmi era atât de precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând să nimeresc ușa sau măcar pe aproape și să bâjbâi după ea, dar n-am putut scăpa de panica ce-mi ținea picioarele legate. Bum - încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
slab al Stelei Polare. Nu mai exista nici un contur, nici o siluetă a bibliotecii și-a spatelui televizorului răsturnat, doar eu călcând apa, singur în mijlocul acelei vaste și fundamentale forme conceptuale; conceptul ca mediu, cu propriile sale profunzimi și înălțimi caracteristice, mișcându-se, schimbându-și locul și modificându-se odată cu timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai bună protecție de zi cu zi în caz că te hotărăști să începi călătoria. E nevoie luni întregi de muncă grea pentru a-ți însuși la perfecție particularitățile, gesturile și atitudinile unei alte persoane, dar asta îți va permite să te miști prin lume fără să generezi o singură undă recognoscibilă. Dacă e nevoie, ludovicianul îți va da târcoale la nesfârșit. Tot ce-i trebuie, tot ce așteaptă e ca tu să agiți apele într-un fel familiar - un fel recognoscibil - ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
expresiile feței. Am exersat în fața oglinzii și apoi cu ajutorul unei camere videoși a unui reportofon. Le-am exersat zile și luni întregi, până când mi l-am putut însuși în câteva secunde, până când am reușit să dispar, până când m-am putut mișca după bunul meu plac fără să transmit o singură undă a eului meu real în lume. Dacă în primele luni Mantra Ryan Mitchell fusese un precar scut în cazuri de criză, personalitatea mea falsă de Mark Richardson era un înlocuitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-o în mișcare încă mult, mult timp după ce acea persoană a încetat să mai existe. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Un om este atât de multe perioade diferite de timp. Schimbare. Prăbușire. Reinventare. Motanul își mișcă nervos una dintre urechi. I-am întins Tușii Ruth formularul completat. — Ei, e-o plăcere să vă avem aici, Ian și... (coborî privirea spre formular) ... domnule Richardson. — Mark. Spuneți-mi Mark, am îndemnat-o, aplecându-mă peste birou, cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fusese o alegere așa de bună ca identitate falsă. Dacă voiam ca dispozitivele mele de apărare să reziste, întâlnirile cu alți oameni, comunicarea, strângerea de informații, toate lucrurile astea trebuiau făcute jucând rolul lui Richardson. Numai așa puteam să mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
teritorialitatea reprezintă singura dumneavoastră speranță. Dacă găsiți pe cineva care manifestă toate semnele grăitoare ale unor repetate răni provocate de un ludovician, puteți găsi rechinul. — Așa m-ați găsit și pe mine? — Angajatorul meu e foarte atent la tot ce mișcă. Doctorul dumneavoastră se gândește să scrie un studiu despre „afecțiunea“ de care suferiți. I-a arătat unui coleg câteva ciorne. Randle. N-am spus nimic. Nimeni își împinse ochelarii în sus pe nas. Studiul ludovicienilor mai prezintă o problemă. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului Nimeni începură să se modifice; tensiunea i se scurse din corp împreună cu apa. Fața albă și asudată deveni senină și angelică, precum aceea a unei persoane întinse într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]