3,813 matches
-
ziua, dar lunea, când aveam prelucrarea, ne lua ca la Facultate, dar tare de tot. Cu broșuri, cu lozinci, cu istoria lui Ceaușescu, cum o-ncepuse de la treișpe-paișpe ani, de stătea bătrânii din ceceul ăla de dinainte de război și se minuna câtă revoluție zace în băiatul ăsta tânăr, toate ni le prelucra politrucul Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia cureaua. Meseriașul o cerceta și pe-o față și pe alta. - Ce mișto scris, se minună el. Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai demult să i-o dau lu fiu-meu, când termina Facultatea. Bărbatul învârti de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu a fost greu. Am crezut că mă voi reîntoarce înainte de sfârșitul lunii. Dar, v-am spus, Kuang a crescut, lucruri noi s-au petrecut în oraș. Pe maidanul Fu au făcut o grădină zoologică. Cinci luni am stat acolo, minunându-mă de grația girafei. Nu mai văzusem până atunci o girafă. Pe urmă peștii. Atât de multe forme... Știați că pisica de mare are suplețea unui covor scuturat foarte încet? Papagalii seamănă cu niște bufnițe vesele. Fuga hienelor e subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-i văd scrisorile, spunând că nu e frumos, că ea niciodată nu mi-a deschis vreo scrisoare și tot tacâmul. Culegeam informații cu privire la revenirea lui KM 103 (submarinul lui Adler) prin informatori particulari și nu puteam să nu mă minunez de coincidența prin care Kristine pleca tocmai atunci la o prietenă ce n-avea telefon, dar care, desigur, primise instrucțiuni: „soția dumneavoastră a fost aici, a plecat și a spus că mai face o vizită doamnei Gunnewildt... sau Mäusen... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
laborator și am evaluat costurile unei astfel de operațiuni, am sperat pe undeva că totul e o farsă. Am așteptat ca fetele să izbucnească în râs și să-mi indice o cameră de filmat, la care să râd și eu, minunându-mă de ingeniozitatea regizorului. Dar regizorul era doar bunică-mea, și situația era cât se poate de reală. Mă durea capul. Le-am privit din nou. Tăcuta de X se plimba cu mîinile la spate și din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săpun, și e destul de mare. Ai fi zis că măsura gradul de folosință al săpunului și îi era de ajuns o fracțiune din cantitatea necesară mie, de unde știa el cât săpun folosesc eu? Dar uite că tot stau și mă minunez: Hector n-a încasat-o niciodată. Un pumn să-i fi dat, și s-ar fi chircit în poziția fătului, scâncind ca un pui de focă, bă, te rooog, nu mai da, te rooog. Și dacă nu te convingea nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
facă mut atârnau deschise și, printre ele, am început să disting un chip cunoscut. Purta un costum de piele neagră, mulat pe corp, dar fără mâneci, care permitea o mică aerisire pe la subțiori. —Maaaaaamă, de când nu ne-am văzut! se minuna. Ce mai faci? Luându-mă după accent, l-am dibuit: Salvatore, Sally pentru prieteni, care făcea parte dintr-o gașcă de homosexuali sicilieni emigrați în masă la Londra, din pricina orientării lor sexuale. Fusesem colegi la școala de arte, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de modernă. —Așa și e, îmi zise Hugo, din capătul celălalt al camerei. Ani de zile, decanii de la clasice au ținut morțiș să vorbească latină în Italia, ca să nu mai vorbim de greaca veche, în Grecia. Și ce se mai minunau când nea Ion Străinu’ nu avea habar de ce tot bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
evident, era atât de bucuros să-și audă numele rostit de augustele buze încât orice alte cuvinte care îl însoțeau aveau o importanță minoră. —O cunoști pe Sally de la școala de arte, nu? îmi zise Sophie. Nu încetam să mă minunez de cât de drăguță era, cu ochii ei mari, cu gene ascuțite pe fața în formă de inimă și de cât de vădit era rolul modei actuale de a ascunde toate astea. Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se insistent la schițe, pe deasupra umărului meu. Hmm, interesant. Nu desenezi tu foarte bine, dar ideea este incitantă. Ia mai du-te... I-am tras una cu blocul pentru schițe. Îmi arăți și mie? Sophie îmi luă blocul. — Ah, e minunat, spuse ea cu entuziasm. Ca o pădure suprarealistă. Tot voiam să le pun pe zâne să poarte coronițe, poate pot să le leg cumva de iedera asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
producătoare extraordinară, foarte dinamică, argint viu, și-i place mult ideea. I-am dat să citească în week-end cartea pe care se bazează scenariul și m-a sunat azi, foarte încântată de ea. Mâine ne întâlnim să vorbim. —Janey, e minunat! Un toast! Am ciocnit paharele cu bere. Ce se întâmplă aici? zise Helen trăgându-și un scaun. — Draga mea! Janey, roșie la față, se aplecă s-o sărute. — Ia niște bere. Închinăm în cinstea întâlnirii mele de mâine cu Gita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne gândim numai la relația pe care o avusese cu Kurt. Crezi că aș juca-o bine pe Nora? o întreba acum pe Janey. Nu exista decât un răspuns și Janey i-l servi ascultătoare. Desigur, draga mea! Ai fi minunată. Ajunsesem la felul principal. Lăsându-mă pradă unui impuls gastronomic, mă aplecai peste masă și încercai carnea falsă, dulce-amăruie, de porc, care nu era deloc rea, probabil pentru că nu se simțea decât gustul sosului; după aceea, carnea falsă de rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spună ce avea de spus. Eram sigură deja că ceva-ceva tot îmi va spune. Urmară câteva minute de conversație de politețe, timp în care am fost informată că Margery Pickett trecuse pe jos să vadă mobilul lui Puck, care era minunat, deși, a înțeles, desigur, că încă nu e terminat. Își exprimă speranța că nu m-a deranjat că aruncase și ea o privire. După ce primi asigurările necesare, merse mai departe, la câteva întrebări pregătite de dinainte, legate de cariera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spectacol, mâncând un măr cu un calm imperturbabil. Totuși, liniștea se duse imediat, pentru ca Ben urcă pe scenă și se duse întins la biroul ei, zicând: — Bravo, Louise! Eram în sală, prea departe ca să pot face ceva - dar ai fost minunată. — Pe bune? Louise se înecă cu o bucățică de măr, pe care reuși s-o înghită cu greu, după o repriză de tuse, părând extrem de jenată. Măcar putea să spună că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
numai o grămadă de mobile, îi spusei eu pe scurt, singurul mod în care trebuia să vorbești cu Duggie: Dumnezeule, ce gură mare avea! —Excelent! Duggie părea din ce în ce mai fericit. Când pot să vin să le văd? Am găsit niște idei minunate pentru instalare. Ți-aduci aminte de asistentul ăla îngrozitor cu care m-a blagoslovit Willie? Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar stătea pe mine - și apoi am luat-o prin labirintul de coridoare, până pe scenă, fredonând ușurel o melodie veselă. Era minunat să am dreptul să trec prin locul ăsta cum voiam, fără să trebuiască să lucrez ceva pentru a-mi justifica prezența acolo. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Actorii intrară în culise într-un fel de galop la care recurgeau toți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mod evident, să schimbe subiectul. Ben e foarte entuziasmat de el și câțiva din membrii consiliului asistă acum la repetiția generală. În mod normal, asta ar fi făcut-o Philip, dar, dată fiind situația... A, apropo Sam, sculpturile tale sunt minunate. — Mulțumesc, zisei eu, cu modestie. Deci, cum găsiți un nou director artistic? Îmi închipui că nu puneți un anunț în ziarul Guardian, nu? — A, nu! zise Margery, puțin șocată. Deși nu-i lipsea simțul umorului, nu prea putea percepe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mișcări mai lente. — Mmm. Am înghițit și am luat o gură de vin, ca să meargă mai bine. — Delicios. Și vinul. Am mai luat din amândouă. — E bun, nu-i așa? Eu tot încerc alte și alte combinații. Și e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
distrat. N-am știut că ai făcut costume pentru un circ, zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spuseseră polițiștii cu câteva zile în urmă. Trebuie să fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost minunat. Cam ca în Archaos 1. Pur și simplu îi aruncau pe toți pe scenă, indiferent dacă voiau sau nu. Până la sfârșitul reprezentației eram sus pe trapez, costumată ca o libelulă. Marie a fost uimitoare - poate face orice, ar fi trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în cap cine știe ce obiect casnic, să mă lași lat și apoi să mă omori în șuturi dacă spun ceva greșit. —Ai fi preferat să nu mă fi deranjat să-ți salvez viața? zisei eu, cu aceeași răceală. —Dimpotrivă. Ai fost minunată. În sensul clasic al cuvântului. Doar că-mi vine greu să-mi imaginez că unei tipe care e în stare de așa ceva i-ar sări țandăra, chiar și o clipă, din cauza faptului că am găzduit o fostă prietenă câteva nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iar coliba lui din selvă, farul părăsit dintre Putterham și Elstead. Aici ar veni jurnaliștii să-i ia interviuri, să-i facă fotografii și să-i înregistreze imaginea pentru televiziune, astfel încât oamenii de la Londra, New York sau Chicago să se poată minuna de viața absurdă a unei persoane civilizate care prefera să fugă de progres. În ochii lumii actuale, ar fi tot atât de stupid și de neînțeles cum era „Sălbaticul“ pentru Alfa-Plus, Delta-Minus sau Epsilon ai lui Huxley. Cum poate prefera cineva căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi numit, era important. Pentru el așa fusese întotdeauna, pentru că nu voise niciodată să le reducă la un simplu act fizic, la o descărcare animalică. Tânăr fiind și apoi în armată, se minuna de naturalețea cu care mulți dintre camarazii lui umblau în căutarea unei femei oarecare, se culcau cu ea, se simțeau satisfăcuți, le dădeau niște dolari și se îndepărtau fără să le mai revadă, fără să-și amintească numele lor, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar nu o orchestră, ci o întreagă Filarmonică din Londra... Și scena se compune din milioane de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri noi. Să mă minunez la fiecare pas, să mă simt ca un Columb în căutarea lumilor noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este să ieșiți să-i faceți o fotografie. — Nu e prima dată când aud vorbindu-se despre huayahuasca. Mulți autori au scris despre ea și oameni foarte serioși cum sunt Misionarii Ordinului Patimilor din Amazonia de Sus peruană s-au minunat de efectele ei... — Aiurea! Haideți, părinte...! Poate că sunteți în rivalitate cu Ordinul Patimilor, dar nu trebuie să vă îndoiți de buna lor credință. Sunteți de paisprezece ani pe aceste meleaguri. Destui, ca să știți că există încă multe lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]