6,536 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea era pădurea... Printre copaci ce tânăr căprior eram Doar muntele-mi vuia oftând mâhnirea Furtunile mă ascundeau dar eu muream. Cândva zăpezile-mi
CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359317_a_360646]
-
Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea era pădurea... Printre copaci ce tânăr căprior eram Doar muntele-mi vuia oftând mâhnirea Furtunile mă ascundeau dar eu muream. Cândva zăpezile-mi erau mirese Cu ochii limpezi îmi alergau dorințele în ea Sub brazi lumina lunii rostea cântări alese Ce albă catifea era și viața mea... Cândva poienile-mi erau iubite Prin ierburi mate hoinar eram și tanăr cerb Mireasma florilor topea în mine
CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359317_a_360646]
-
glonte m-a ajuns și m-a răpus Căzut, tot cerul cel albastru în ochi mi s-a topit Oh!...Tu pădure, te las în veștedul apus Cântați-mi frunze glasul vostru cel șoptit. Referință Bibliografică: Cândva zăpezile-mi păreau mirese / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359317_a_360646]
-
documentele existente - ar data de prin 1857, când a sosit prima migrație de țărani din Crimeea. Ei s-au oprit pe o așezare deja existentă, cu populație româno tătară, numită Gherengic, care în limba turcă ar însemna „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit alaiurile a două nunți tătărești, pornite cu căruțele spre destinații diferite și cum tradiția nu permitea ca cele două mirese să se vadă, a urmat o bătaie generală între membrii ambelor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
numită Gherengic, care în limba turcă ar însemna „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit alaiurile a două nunți tătărești, pornite cu căruțele spre destinații diferite și cum tradiția nu permitea ca cele două mirese să se vadă, a urmat o bătaie generală între membrii ambelor nunți. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. Denumirea de Pecineaga se trage ca nume de la pecenegi (în latină bisseni sau pacinacae)popor migrator
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
să-mi promiți o vară nonagenară. Aș fi vrut să facem o escapadă, să vedem cum s-au copt pantofii în vitrinele prăvăliilor, cum au albăstrit zambilele tălpile gradinilor. Cum au sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele, să le deschid cu inima tropotind și cu aerul că nu conteaza, mai e mult
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
mi-au scăpat mie și că nu le-aș fi făcut cunoscute sau chiar folosite mai ca lumea, în minunatul nostru spațiu mioritic... După ceremonialul din biserică a urmat în liniște întregul tipic al retragerii , undeva pe locurile rezervate părinților miresei, în banca din apropierea scenei, lângă podiumul coriștilor și lângă pianul la care s-au perindat “angajați” ai mirilor, nuntași cu veleități solistice sau componistice, unii dintre ei profesioniști în adevăratul înțeles al cuvântului - iar pentru mine, luarea în primire a
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
mijloace neadecvate, când de fapt sobrietatea și natura solemnitătii nu puteau lăsa nimic la voia întâmplării. Cavalerii de onoare ai ginerelui au fost David Mulligan, frate,, Monte Torkelsen, cumnat, David Coy și Gregg Duff, prieteni, iar domnișoarele de onoare ale miresei au fost Flavia Cedeno, soră, Sally Byrtusova, colegă și prietenă, originară din Slovacia, Darla Torkelsen și Debbie Mulligan, surorile ginerelui. “Băiatul cu Biblia” a fost desemnat Trenton Torkelsen, nepotul ginerelui, purtătorii de candelă Ron și Brenda Rea, prietenii lui Darrel
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
Toamna când coboară/ Și vine în sat/ Nu-i cânta de jale,/ Cântă-i de jucat./ Că se uită fetele, /Fluieraș de soc/ Cum își bat cizmele,/Fluier cu noroc./ Și să-i cânți pân' dimineață/ Poate și-o găsi mireasă.” (Fluieraș de soc) Viața Leontinei Pop este plină de muncă, pasiune, dăruire față de muzică și față de semeni, cât și răsplată pentru talentul și eforturile sale: în 1980 a obținut Locul I la Concursul Cântarea României, a fost selectată pentru Radio
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
rasând și imbratisand-o pe doica. -Va trebui să înveți și tu să faci anumite lucruri. -Da,da,dar până atunci vei avea tu grijă de mine,sau mă vei ajuta.As vrea că tu să îmi faci rochia de mireasă. -Sigur că o să ți-o fac.Vei fi cea mai frumoasă mireasă. Karon se așeza iarăși pe scaunul de lângă fereastră privind la fulgi de nea ce se lipeau de geam dar senzația de frig o făcu să se gândească la
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
să faci anumite lucruri. -Da,da,dar până atunci vei avea tu grijă de mine,sau mă vei ajuta.As vrea că tu să îmi faci rochia de mireasă. -Sigur că o să ți-o fac.Vei fi cea mai frumoasă mireasă. Karon se așeza iarăși pe scaunul de lângă fereastră privind la fulgi de nea ce se lipeau de geam dar senzația de frig o făcu să se gândească la Nickolas.Era un gând fugar,dar care nu-i dădea pace.Ar
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
Karon. -Tu când zici că ar fi cel mai bine? -Mie mi-au plăcut întotdeauna zilele de duminică,așa că ,ar fi bine dacă am face lucrul acesta peste două saptamani.Asa avem timp să făceam toate pregătirile. -Și rochia de mireasă,spuse Radella deja făcând măsurătorile în minte. -Atunci așa ramane.Eu și cu Aongus o să facem pregătirile aici,iar voi,doamnelor o să vă ocupați de restul. Karon entuziasmată o lua de mână pe doica,deja începând să discute despre nuntă
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
roze suflate de vant.Casa fusese și ea aranjată,mobilă nouă cumpărată ,iar camerele de sus urmau să fie amenajate pentru cuplul proaspăt casatorit.Aongus cumpărase două trăsuri cu care mai ducea marfă,Radella atașa ultimele detalii pentru rochia de mireasă,iar Will lucra cu constructorii la orfelinatul amplasat într-o grădină cumpărată de lângă ei.In două săptămâni și cu bani mulți,cei cincizeci de muncitori reușiră să pună pe picioare o casă măricica cu multe camere, cantină și o bibliotecă
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
neașteptate. Pentru poet, iubirea și creația sunt îngemănate, tot astfel cum el însuși aparține, simultan, planului existenței (condiția umană) și planului cunoașterii (condiția de creator): „Tu, tu, tu, amânată rămâie Tăcerea, visul Poetului s-a spulberat, tu, îmbrăcată ca o mireasă în oglinzi de zăpadă mi te-ai destrămat ... ” Celor trei niveluri ale textului poetic, pe care le-am identificat, le corespund trei modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Strălucirea zilelor calde înmiresmate cu esențe dulci de vară, a adus cu sine mireasă nemuritoare invesmantata-n înspumatul vers ce poartă încă pe aripi nemărginite visul unei amintiri prețioase. Astăzi, cănd tinerele generații se reunesc în cluburi până dimineață și petrec pe ritmuri alerte, noi ne-am strâns suflet lângă suflet, într-un templu
PREŢIOASĂ LECŢIE LITERARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360485_a_361814]
-
de poveste în care Loreley ne vrăjește. Culoarea e crudă, sălbatecă, dură. Adică ne pervertită, inocentă, pură. Imagine albastră scăldată în vis adaugă forme de alt paradis. Paradisul prințesei din turn ce așteaptă să vină un prinț să o facă mireasă. Așteaptă prințesa alesul să vină, o reverență... la soare se-nclină și cântă un cântec duios. -Hai, vino la mine prințule frumos, să facem din viață o verde grădină cu flori de iubire în dor de lumină. Dar ceasul tot
LORELEY SI O POVESTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360630_a_361959]
-
nici som: - Nu pot să dorm, mi-e rău, Am amețeli, doar Dumnezeu Mă știe cât mă chinuiesc... Măicuță, zău! mă prăpădesc; Las vorbă să mă-ngroape, Să fiu aproape de a lui casă, Că nu mă vru să-i fiu mireasă.” - Dar suferința cum o simți? - Cum e durerea de la dinți: Că mă sfârșește, -mi dă leșin... - De hac îi vii, numai să vrei: Să-l uiți pe Ion, trebui să bei Trei picături de rouă sfântă... Culese-n zori, pe
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
plece spre schit,tot amâna... Și cum visa, la umbra unui fag bătrân, Că măicuța ei îi vorbea cu glas blajin... O asculta cu drag, iar bătrâna-i spunea: - Floare, băiat mai rar o să-mi găsești Ca Traian; te vrea mireasă de-l iubești.” - Dar eu lui Ion jurai credință, mamă!... Dar nu și-l mai amintea, de bună seamă. „Ce proastă sunt, moartea-mi căutam?!...” - Traian, de când mă știu, pe tine te iubeam! - Unde-mai pleci? Și a rămas lângă cioban
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
sale a căzut pradă conspirației răului, a celor schimonosiți de ură. Din lacrimi de durere și-a poleit raze de soare. Din frângerea mâinii torturate și-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru cei din jur. Acasă și-a lăsat mireasa tinereții, prigonită de legefii minciunii, dar inima sa primenită de ninsoare a primit hrisovul binecuvântării. Stihul credinței i-a topit în psalmi biruinței, Liturghia Învierii. Mi-i tristă această noapte, cu zornăit de fiare,/ m-apasă ca o piatră trecutul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și verdelui, în care deja încolțește, concretă, „trecerea” („De dragoste”). Ritualul nu este posibil în izolare pustnică, ci doar în consens cu datele primordiale: „Iarba a crescut subțire/ În cămașa ta de mire/ Seara a-ncăput frumoasă/ În marama-mi de mireasă” („Grâul a crescut înalt”). Alt semn că poeta încearcă reglaje fine spre pragmatism ontologic este îndemnul „să nu treci plutind peste lucruri” („Învățăturile înaltei umbre către fiica ei, lumina”). Drumul (drumurile) spre real semnifică deci un amestec între materie și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
tunica” este o formă arhaica de largă răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Deosebit de frumoase erau „cămașele de mire”, care se brodau mărunt cu multă chibzuiala de către fete pentru ziua nunții. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru mire, adăugîndu-se și un brîu cu motive alese. Ea se broda în cruciulițe sau neted - „alb”, „butuc” la guler, piept, mangete, tivindu-se pe margini cu găurele. Se îmbracă în pantaloni. În partea de la talie în jos bărbații purtau
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
să mergem, i-am zis ridicând-o încet de umerii slăbiți. - Dar cine ești și unde ai vrea acuma să mă duci, m-a întrebat așa mirată privindu-mă pierdută în gândurile ei. - Ai vrea să-ți fiu din nou mireasa care ți-am promis că o să-ți fiu odată ? Ești chiar Arianul pe care eu l-am păstrat în suflet atâtea anotimpuri legate cu fire de amintiri să nu te pierd cumva din grija mea eternă? Da, eu sunt, liniștește
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească: „În cuibar rotind de ape peste care luna zace.” Aceste ape devin începutul lumii, stăpânite de imaginea lunii, nemișcată, sugerată de verbul „zace”. Acum Călin devine un Făt-Frumos, iar mireasa o zână: „Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.” Reunirea perechii de îndrăgostiți, se face la fel ca „nunta” ciobanului din ”Miorița” sub semnul macrocosmosului- nunul mare
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
te caut printre file, Să-mi amăgesc momentele tristeții Cu bucuriile puține ale vieții. Tu ești în mine ca un semn de carte - Fila nescrisă de dincolo de moarte -, Ești candela cu pâlpâiri senine Și noaptea care vrea să mă domine. Mireasa mea curtată și de sfinți, Păcatul veșnic cu care mă alinți, Ești taina răstignită în tăceri, Nirvana mea, de-aici și nicăieri. În mine ești cum sunt în lanuri macii, Te simt în trup cum crești, precum copacii, În zborul
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
florilor de maci. E-o bucurie peste lume, Noi am rămas furați de toamne. Te chem cu orice rugăciune Iubirii să îi punem coarne. Să alungăm melancolia, În plete să ne ningă prunii. Te mai aștept în fața porții Să fii mireasa mea și-a lunii. Iubito, au înflorit salcâmii Le simt mireasma lor în piept. Stingher, la marginea genunii, Cu-același dor, te mai aștept. METAFORA GERMINALĂ Figură de stil mai galantă, Un giuvaer cioplit din daltă. Născută din cuvântul nerostit
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]